Hr. Sub influenta limbii si literaturii grecesti, care a fost tradusa pentru prima data in latina in a doua jumatate a secolului III i.Hr., latina s-a transformat treptat intr-o mare limba literara.
Limba latina literara poate fi impartita in patru perioade, ce corespund in general cu perioadele literaturii latine.
Prima perioada - 240-70 i.Hr. - cuprinde scrierile lui Ennius, Plautus si Terent.
A doua perioada - epoca de aur - 70 i.Hr.-14 d.Hr. - faimoasa pentru scrierile in proza ale lui Iulius Cezar, Cicero si Livy si pentru scierile poetice ale lui Catullus, Lucretius, Virgil, Horatius si Ovidiu. In aceasta perioada, atat in praza cat si in poezie, limba latinaa s-a dezvoltat intr-o limba foarte artistica, obtinand cea mai mare flexibilitate si bogatie.
A treia perioada - epoca de argint - 14 d.Hr.-130 d.Hr. - caracterizata prin scrierile dramatistului Seneca si ale istoricului Tacitus.
Perioada latina tarzie, intinzandu-se din secolul II d.Hr. pana in secolul VI d.Hr., aceasta perioada cuprinde latina patristica a parintilor bisericii. In timpul acestei perioade, triburi barbare invadatoare au adus limbii numeroase forme si idiomuri straine; aceasta latina corupta a fost numita lingua romana fiind diferita de lingua latina, limba clasica cultivata de invatati.
Discursurile colocviale ale romanilor apar in lucrarile diferitor scriitori, notabile in comediile lui Plautus si Terent, in scrisorile lui Cicero, in Satirele si Epistolele lui Horatiu si in Satiricon-ul lui Petronius Arbiter.
