Mihail Sadoveanu s-a nascut pe data de 5 nov. 1880, la Pascani si a murit pe data de 19 oct. 1961 la Bucuresti.
Activitatea sa creatorie dureaza din cursul anului 1904 pana in 1954 si cuprinde peste 13 000 de pagini.
Dintre temele operelor sale amintim: frumusetea naturii: "Valea Frumoasei", istoria: "Fratii Jderi", "Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda", viata satului romanesc: "Bordeienii", "Sluga", conditia umana: "Haia Sanis".
Opera "Fratii Jderi" este, de fapt, o trilogie compusa din volumele: "Ucenicia lui Ionut", "Izvorul Alb" si "Oamenii Mariei Sale".
Cadrul temporal al operei este fixat intre anii 1469 si 1475.
Mihail Sadoveanu reuseste sa prezinte intr-un mod deosebit figura legendarului domnitor Stefan cel Mare, romanul "Fratii Jderi" putand fi caracterizat ca un roman al domniei acestuia.
Caracterizarea directa a personajului principal al acestei opere, domnitorul Stefan cel Mare, este realizata din doua perspective: cea a autorului si cea a altor personaje.
Caracterizarea directa din perspectiva autorului cuprinde portretul fizic al domnitorului si se realizeaza cu ajutorul descrierii: "avea obrazul ars proaspat de vantul de primavara. Se purta ras, cu mustata usor caruntita. Avea o puternica strangere a buzelor si o privire verde taioasa. Desi scund de statura, cei dinaintea sa, opriti la zece pasi, pareau ca se uita la el de jos in sus".
Caracterizarea directa din perspectiva altor personaje este realizata din atitudinea celorlalte personaje fata de domnitor. Acesta reuseste sa-i impresioneze pe solii straini cu ordinea si disciplina de la curte si implicit, din tara. Cunoscut de toti si admirat, "se zvoneste prin sate despre Maria Sa ca-i om nu prea mare de stat, insa groaznic cand isi incrunta spranceana". Daca in relatiile cu boierii este de multe ori aprig si iut la manie, in relatiile cu oamenii de rand este bland si intelegator, placandu-i sa poposeasca in mijlocul lor.
Caracterizarea indirecta a personajului reiese din relatiile lui cu alte personaje, precum si din faptele sale.
Din relatia cu fiul sau, Alexandrel-Voda, iese in evidenta intelepciunea domnitorului pe care incearca sa o transmita si fiului prin sfaturi: "noi, domnii si stapanitorii de noroade, trebuie sa urmam pilda soarelui, dand in fiecare zi lumina fara a primi. Randuiala noastra nu-i fara noima in fata lui Dumnezeu. Daca ai fi fost un misel, ,ai fi asudat in robie; daca ai fi fost un vierme, ai fi urmat soarta ta mancand trupul unui intelept; insa esti cucon domnesc.
Strainii il privesc ca pe un mare carturar, un iubitor de cultura si arta, un om al Renasterii. Bun diplomat, el primeste strainii si discuta cu acestia in limbile lor, reusind sa ii uimeasca. Astfel solii straini spun ca "a baut din apa intelepciunii din aceeasi fantana rasariteana din care s-a adapat Apusul."
Trasaturile dominante ale voievodului sunt vointa si dorinta de dreptate: "a prigonit pe lotri, a batut peste falci pe dusmani, a grabit sfarsitul vicleniilor". Politica pe care el o duce este una dreapta, iar bratul Mariei Sale a lovit, a stapanit si a calauzit".
In scena bataliei de la Vaslui, domnitorul apare calare intr-o imagine impunatoare. Reactia celor din jur la vederea sa exprima infiorare si emotie: "in jurul Mariei Sale se aflau, stand in incremenire si cu mainile inghetate unii dintre boieri". Slujitorii care s-au jertfit au fost adunati de prin namoale. Momentul este plin de tragism acesta fiind accentuat de cuvintele pline de durere ale domnitorului care a poruncit: "zi de post si de rugaciune pentru toti mortii nostrii", iar natura pare si ea patrunsa de aceeasi suferinta: "dupa ce a tacut Maria Sa, a sunat vantul mai cu tarie".
Exemplu prin faptele sale, prin caracterul sau, Stefan cel Mare este un simbol al patriotismului, al dragostei de tara si de popor, al dreptatii, al demintatii si al cinstei, iar Sadoveanu este cel care, prin romanul "Fratii Jderi" prezinta "soarele Moldovei" in plina stralucire intr-un mod memorabil.
