Cooperarea in domeniile Justitiei si al afacerilor interne (JAI)

Cooperarea in domeniile Justitiei si al afacerilor interne (JAI)

Cel de-al treilea pilon al Uniunii Europene - cooperarea in domeniile justitiei si al afacerilor interne (JAI) formeaza obiectul dispozitiilor speciale ale Tratatului de la Maastricht in care sunt enumerate probleme de interes comun pentru care sunt prevazute proceduri de cooperare interguvernamentala intarite in raport cu practicile relativ ineficiente de pana atunci:

- Sunt definitee urmatoarele tipuri de cooperare: judiciara civila, judiciara penala, vamala si politieneasca.

- Mai sunt stabilite si unele domenii suplimentare de competenta a comunitatilor: politica de azil, trecerea frontierelor si controlul acestora, politica de migrare si politica fata de resortisantii statelor terte, lupta impotriva toxicomaniei si contra fraudelor internationale.

Calificate drept domenii de interes comun ele nu aduc atingere domeniului de competenta al Uniunii Europene.

In aceste domenii statele membre se vor informa si consulta reciproc in cadrul Consiliului, in vederea coordonarii actiunii lor si vor institui in acest scop o colaborare intre serviciile competente ale administratiilor lor.

Procesul de decizie in cadrul acestui pilon se bazeaza pe regula unanimitatii.

Obiectivele acestui pilon sunt: oferirea de azil politic, emigratia, lupta impotriva fraudei si dependentei de droguri, cooperarea judiciara in chestiuni civile si penale, cooperarea vamala si a politiei pentru prevenirea terorismului precum si alte delicte internationale.

Tratatul de la Amsterdam, semnat la 2 octombrie 1997 intareste primii doi piloni prevazuti deja prin Tratatul de la Maastricht, dimensiunea comunitara si PESC si modifica cel de-al treilea pilon prin transterarea majoritatii sectoarelor de activitate acoperite de acest pilon -oferirea de viza si de azil, emigrarea, cooperarea vamala, cooperarea judiciara civila privind libera circulatie a persoanelor - primului pilon, transformand astfel procedurile de decizie de la metoda inter-guvernamentala la metoda comunitara. Cel de-al treilea pilon nu mai este numit "Justitie si Afaceri Interne", ci devine "Cooperarea judiciara si politieneasca in materie penala".

Tratatul de la Nisa, intrat in vigoare in anul 2003, prevede ca statele UE sa poata decide, in anumite probleme privind libera circulatie, aplicand principiul votului majoritar si cu participarea Parlamentului European. Tratatul vizeaza asadar un nou pas clar in directia supranationalizarii, facand-o insa sa depinda de consensul obtinut in prealabil de statele membre in ceea ce priveste domeniile imigratie si azil.

Tratatul de la Nisa a decis crearea unei Unitati europene de cooperare judiciara (EUROJUS)[1], idee lansata de Franta si Germania la Consiliul European de la Tampere din octombrie 1999. Aceasta are rolul de a contribui la coordonarea intre autoritatile nationale competente ale statelor membre, isi da concursul in anchetele referitoare la infractiuni de criminalitate transfrontaliera grave, cu deosebire de criminalitate organizata (tinand cont de analizele efectuate de EUROPOL), coopereaza cu Reteaua judiciara europeana , in special pentru a facilita executarea de comisii rogatorii si punerea in aplicare a cererilor de extradare.

Tratatul de la Lisabona prevede noi elemente de progres pe calea de 'mai multa Europa' in politica afacerilor interne si a justitiei, insa soarta acestora depinde de ratificarea sau nu a tratatului.

Evolutia JAI

Cooperarea europeana in domeniu justitiei si afacerilor interne este relativ recenta. Dupa o serie de parteneriate ad hoc, realizate in special in anii'80 , conventiile Schengen din 1985 si 1990 sunt cele care au introdus angajamente concrete in acest domeniu, dar in afara cadrului comunitar. Abia prin Tratatul de la Maastricht din 1993 se instaureaza o cooperare interguvernamentala in domeniul justitiei si afacerilor interne, cooperare care face obiectul celui de-al treilea pilon al Uniunii Europene ale carei fundamente sunt create cu aceasta ocazie. Ulterior, prin Tratatul de la Amsterdam din 1999, aceasta cooperare este ridicata la rangul de obiectiv al Uniunii Europene, statele membre angajandu-se sa realizeze progresiv la nivelul Uniunii "un spatiu de libertate, securitate si justitie" . Tratatul prevede ca in interiorul acestui spatiu cetatenii vor putea circula liber, vor putea trai in securitate, beneficiind de un acces egal la justitie si de respectarea libertatilor lor fundamentale.

Spatiul de libertate, securitate si justitie acopera aspecte multiple, care se concentreaza asupra a patru domenii fundamentale:

a)  vizele, azilul, imigratia si controlul frontierelor;

b)  cooperarea politieneasca si penala

c)  cooperarea civila

d)  accesul la justitie

Pentru stabilirea modalitatilor concrete de realizare a acestui spatiu de libertate, securitate si justitie, a fost convocat Consiliul European de la Tampere (1999), care a decis sa faca din spatiul de libertate, securitate si justitie una dintre prioritatile Uniunii. A fost adoptat un program plurianual care defineste orientarile, obiectivele specifice si un calendar de punere in aplicare pentru perioada 1999-2004. Principiile liberei circulatii a deciziilor judecatoresti si recunoasterii mutuale a acestora care reprezinta piatra de temelie a cooperarii judiciare la nivelul Uniunii, afirmandu-se in acelasi timp vointa de a se asigura o protectie eficienta drepturilor fundamentale si un nivel ridicat de securitate, intr-un context marcat de lupta contra terorismului.

Prin tratatul de la Nisa din 2001, chestiunile referitoare la imigratie, vize, controlul frontierelor externe, azilul si cooperarea judiciara civila sunt transferate in pilonul comunitar al Uniunii Europene[5], pilonul III-JAI devenind "Cooperarea politieneasca si judiciara in materie penala".

In completarea programului Tampere, la Consiliul European de la Haga din noiembrie 2004 a fost adoptat un nou program plurianual pentru perioada 2005-2010, numit "Programul de la Haga", avand ca obiectiv relansarea cooperarii in domeniul spatiului de libertate, securitate si justitie pe baza experientelor acumulate prin implementarea programului anterior si in lumina provocarilor cu care se confrunta Uniunea la acest nivel. Prioritatile Programului de la Haga sunt legate de: drepturile fundamentale si cetatenie (in principal prin punerea in aplicare a Cartei Drepturilor Fundamentale, adoptate la Nisa), lupta contra terorismului si criminalitatii organizate, dreptul de azil (prin crearea unui spatiu comun de azil), gestiunea fluxurilor migratorii (printr-o gestiune integrata a frontierelor externe si a vizelor), intarirea principiului recunoasterii mutuale in domeniul justitiei civile si penale (pe considerentul ca granitele dintre statele europene nu trebuie sa mai constituie un obstacol in ceea ce priveste reglementarea chestiunilor de drept civil sau penal, ori introducerea unei actiuni in justitie, si nici executarea hotararilor judecatoresti, pentru aceasta statele membre trebuind sa-si apropie progresiv legislatiile si sa stabileasca norme minime de procedura).

Cum Programul de la Haga se intinde pana in 2010, in al doilea semestru al anului 2009, in timpul presedintiei suedeze a UE, a fost adoptat un nou program (Programul de la Stockholm) destinat sa intareasca libertatea, securitatea si justitia in Uniunea Europeana, care va succeda programului de la Haga din 2004. Baza de plecare pentru acest nou program o reprezinta rapoartele prezentate in iulie 2008 de catre cele doua grupuri de lucru - pe afaceri interne si pe justitie, desemnate inca din 2007, in timpul presedintiei germane. In acelasi timp, in cadrul reflectiilor care trebuie sa conduca la definirea prioritatilor pentru urmatorii cinci ani (2010-2014) Comisia a hotarat sa lanseze o larga consultare publica, plecand de la considerentul necesitatii unei viziuni mai largi, orientate spre viitor, in care sa fie definite viitoarele prioritati ale Uniunii Europene in acest domeniu, avand in vedere provocarile majore pe care le constituie o mai buna reprezentare a intereselor cetatenilor intr-o lume din ce in ce mai globalizata, care necesita o cooperare mai stransa cu tarile care nu fac parte din UE, si continua dezvoltare a tehnologiilor.

Principalele realizari

Pe baza celor doua programe plurianuale adoptate in domeniul spatiului de libertate, securitate si justitie (Tampere si Haga), o serie de progrese au putut fi realizate, principiile stabilite cu ocazia reuniunilor de la Tampere si Haga fiind transpuse in numeroase instrumente comunitare, care au inlocuit conventiile preexistente.

A. In ceea ce priveste spatiul de libertate, numeroase instrumente comunitare faciliteaza si garanteaza libera circulatie a persoanelor in spatiul comunitar, dar stabilesc si regulile aplicabile imigratiei legale sau ilegale si cererilor de azil. In materie de azil, a fost implementat un Regim comun european de azil, trecandu-se de la norme minimale de armonizare spre o procedura de azil comuna, demers inceput in 2007 si care urmeaza a se finaliza in 2010. In ceea ce priveste imigratia legala, in 2005, Comisia a stabilit un plan de actiune in acest domeniu, care pune accent pe imigratia economica. Urmare a acestui plan, au fost initiate doua propuneri de directive - prima, relativa la conditiile de intrare si de sejur a resortisantilor statelor terte pentru o munca de inalta calificare ('carte bleu'), iar cea de-a doua cu privire la stabilirea unei proceduri de cerere unica a unui permis unic autorizand resortisantii statelor terte sa locuiasca si sa munceasca pe teritoriul unui stat membru, beneficiind de o baza comuna de drepturi, propuneri ce se afla in procedura legislativa. Pentru combaterea imigratiei ilegale, Uniunea a adoptat o serie de planuri de actiune si a incheiat acorduri de readmisie cu principalele state terte de provenienta a imigrantilor ilegali. Urmeaza a fi adoptate si masurile legislative adecvate, in iunie 2008 obtinandu-se un acord politic la nivelul Consiliului asupra unei propuneri de directive asupra normelor minimale aplicabile procedurilor de retrimitere a imigrantilor ilegali iar Comisia initiind o propunere de directiva privind pedepsirea folosirii muncitorilor ilegali. In ceea ce priveste intarirea frontierelor externe si politica de vize, progresele sunt mai vizibile: au fost armonizate procedurile, conditiile de acces si de eliberare a vizelor pentru resortisantii statelor terte, au fost realizate investitii considerabile pentru securizarea documentelor (prin introducerea de elemente de securizare biometrice), in septembrie 2009 urmeaza sa devina operational Sistemul de Informatii Schengen II, mai performant si continand date biometrice, a fost creat un sistem informational in domeniul vizelor ("Visa information system"), a fost creata Agentia Europeana pentru Protectia Frontierelor ('FRONTEX'), operationala din 2005 si in cadrul careia a fost creat, in 2008, un sistem de echipe de interventie rapida la frontiere, iar din 2008 Comisia a inceput negocieri cu SUA pentru eliminarea completa a vizelor pentru cetatenii Uniunii.

B. In domeniul spatiului de securitate, accentul este pus pe protejarea cetateanului european impotriva criminalitatii organizate si a terorismului in principal prin actiuni de prevenire. Pentru combaterea terorismului, a fost adoptata in 2005 o strategie ambitioasa, pusa in aplicare, in principal, prin intermediul unui regulament din 2005 cu privire la coordonarea statelor membre in situatii de criza si prin adoptarea in 2008 a deciziei-cadru din 13 iunie 2002 cu privire la lupta contra terorismului. A fost creata o Retea Europeana pentru prevenirea Criminalitatii si un Forum European Pentru Prevenirea Criminalitatii si a fost adoptata in 2006 o Decizie-cadru ce contine masurile concrete de lupta impotriva crimei organizate. A fost intarita, de asemenea, cooperarea politieneasca si vamala prin imbunatatirea Sistemului Informatic Schengen, prin cresterea rolului Europol (in aprilie 2008 obtinandu-se un acord politic pentru inlocuirea Conventiei Europol din 1999 cu o decizie a Consiliului, care sa ofere mai multa flexibilitate si eficienta), a fost creata Academia de Politie Europeana, ca structura de coordonare a retelei scolilor nationale de politie. in cadrul Oficiului European de Lupta Antifrauda (OLAF) a fost dezvoltat un Sistem de Informatii Vamale care asigura schimbul de date intre serviciile vamale ale statelor membre.

C. In materia spatiului judiciar obiectivele instrumentelor comunitare adoptate vizeaza facilitarea accesului cetateanului european la proceduri transfrontaliere. Datorita existentei unei baze juridice limitate, este vorba de o apropiere minimala in domeniul procedural pentru cazurile transfrontaliere, si nu de un drept material. Este evident ca anumite domenii sunt foarte sensibile, iar unele dintre statele membre insista ca Uniunea sa nu-si depaseasca competentele in aceste domenii. Pe de alta parte, cooperarea judiciara bazata pe recunoasterea mutuala implica existenta unei increderi reciproce care nu poate fi realizata decat pe calea unei armonizari minimale a regulilor de procedura si de aplicare.

Ca instrumente cu caracter general in domeniul civil au fost adoptate Regulamentul 44/2001 (versiunea consolidata 01.01.2007) cu privire la competenta judiciara, la recunoasterea si executarea deciziilor in materie civila si comerciala - denumit Regulamentul Bruxelles I si Regulamentul 743/2002 care stabileste cadrul general al activitatilor vizand facilitarea punerii in aplicare a cooperarii judiciare in materie civila.

Reglementari cu caracter specific privesc:

- competenta, recunoasterea si executarea hotararilor in materie matrimoniala si in materie de raspundere a parintilor pentru faptele copiilor lor minori (Regulament 2201/2003, versiunea consolidata 01.03.2005);

- comunicarea si notificarea actelor judiciare si extrajudiciare in materie civila si comerciala (Regulament 1393/2007, ce a inlocuit regulamentul 1348/2000, aplicabil din noiembrie 2008 in toate statele membre, inclusiv Danemarca, conform unui acord din 10.12.2008);

- procedurile de insolvabilitate transfrontaliera privind patrimoniul unui debitor insolvabil (Reglement 1346/2000, versiune consolidata 01.01.2007) ;

- imbunatatirea accesului la justitie in cauzele transfrontaliere prin stabilirea de reguli minimale comune relative la ajutorul judiciar si la alte aspecte financiare ale procedurii civile (Directiva 2003/8, versiune consolidata 31.01.2003).

- simplificarea, accelerarea si reducerea costurilor in materie de litigii transfrontaliere care privesc creante pecuniare necontestate, prin introducerea procedurii europene a somatiei de plata (Regulament 1896/2006]. Regulamentul se aplica in toate statele membre ale Uniunii Europene, cu exceptia Danemarcei. Procedura nu presupune prezentarea in fata instantei. Reclamantul trebuie doar sa formuleze cererea, dupa care procedura isi urmeaza cursul. Nu sunt necesare alte formalitati sau interventii din partea acestuia.

- simplificarea, accelerarea si reducerea costurilor in ceea ce priveste micile litigii transfrontaliere (pana la 2000 Euro) prin introducerea procedurii europene de reglementare a micilor litigii (Regulament 861/2007, aplicabil incepand cu 1 ianuarie 2009), aflata la dispozitia justitiabililor in paralel cu procedurile prevazute de legislatiile nationale

- executarea directa a unei creante necontestate de debitor si pentru care s-a obtinut un titlu executoriu in tara de origine intr-un alt stat membru fara a fi necesara incuviintarea titlului executoriu de catre instantele acestui din urma stat (Regulament 805/2004 versiune consolidata 24.11.2005], prin care creditorului i se va elibera un certificat de " titlu executoriu european", care are efect executoriu pe intregul domeniu teritorial de aplicare a Regulamentului.

- recunoasterea si executarea deciziei de confiscare luata de o instanta competenta a unui stat pe teritoriul altui stat membru (Decizie-cadru 2006/783]

- accesul la procedurile alternative de rezolvare a litigiilor, favorizand reglementarea amiabila a litigiilor transfrontaliere si incurajand recursul la mediere (Directiva 2008/52).

- competenta, legea aplicabila, recunoasterea si executarea deciziilor si cooperarea in materie de obligatii de intretinere (Regulamentul din 18 decembrie 2008).

In domeniul cooperarii judiciare in materie penala, punctul de plecare il reprezinta principiul recunoasterii mutuale a deciziilor judiciare prin care se urmareste asigurarea liberei circulatii a deciziilor judiciare in aceasta materie, astfel incat intr-un caz transfrontalier cetateanul european sa aiba certitudinea ca o decizie judiciara pronuntata intr-un stat membru va fi in egala masura recunoscuta intr-un alt stat membru si va putea fi executata fara formalitati excesive.

Libera circulatie a persoanelor si disparitia progresiva a masurilor de control fac indispensabila cooperarea represiva, "pentru ca"frontierele, care nu opresc criminalii, nu opresc nici judecatorii"[6].

In egala masura, a avut loc in acest domeniu o apropiere a legislatiilor penale materiale prin adoptarea unor decizii-cadru ce definesc anumite infractiuni precum terorismul, traficul de droguri, falsificarea monedei europene, tratamentul fiintelor umane, exploatarea sexuala a copiilor, etc., aceasta armonizare ramanand insa la stadiul minimal.

Desi multe state membre ale Uniunii au rezerve in a aceepta o cooperare sporita in materie penala, dreptul penal fiind considerat a tine de suveranitatea nationala, o serie de avansuri au fost insa realizate.

In primul rand, urmare a crearii Eurojus s-a realizat o crestere considerabila a numarului de proceduri transfrontaliere.

Pe de alta parte, principiul recunoasterii mutuale, impus in urma Consiliului European de la Tampere, s-a concretizat in adoptarea unui mandat european de arestare (Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului), care a inlocuit pentru 32 de infractiuni procedura de extradare traditionala. Au fost adoptate, de asemenea, reguli moderne de inscriere a condamnarilor in cazierele judiciare care permite inscrierea acestora atat in statul unde a fost pronuntata hotararea de condamnare, cat si in statul de origine al justitiabilului.

Alte instrumente comunitare privesc confiscarea produselor, instrumentelor si bunurilor infractiuni (Decizia-cadru a Consiliului 2005/212/JAI din 24 februarie 2005), aplicarea principiului recunoasterii reciproce referitor la ordinele de confiscare (Decizia - Cadru a Consiliului  2006/783/JAI din 6 octombrie 2006), executarea ordinelor de indisponibilizare a bunurilor sau a probelor (Decizia-cadru a Consiliului nr. 2003/577/JAI din 22 iulie 2003), recunoasterea reciproca a sanctiunilor pecuniare (DECIZIA CADRU A CONSILIULUI 2005/214/JAI din 24 februarie 2005).

Recent au fost adoptate alte instrumente extrem de utile:

- mandatul european de obtinere a probelor in scopul obtinerii de obiecte, documente si date in vederea utilizarii acestora in cadrul procedurilor in materie penala (Decizia-cadru a Consiliului 2008/987/JAI din 18 Decembrie 2008);

- recunoasterea reciproca a hotararilor judecatoresti in materie penala care impun pedepse sau masuri privative de libertate in scopul executarii lor in Uniunea Europeana (Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008);

instituire a sistemului european de informații cu privire la cazierele judiciare -ECRIS (Decizia-cadru 2008/XX/JAI);

organizarea și conținutul schimbului de informații extrase din cazierele judiciare intre statele membre (Decizia-cadru 2009/315/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009)

Alaturi de textele legislative, la realizarea spatiului judiciar european contribuie noi actori de cooperare judiciara. Este vorba de magistratii de legatura (1996), reteaua judiciara europeana (1998) si Eurojus (2002). Astfel, pentru a facilita cooperarea judiciara intre statele membre, atat in domeniile acoperite de instrumentele in vigoare, cat si in cele in care nici un instrument nu este inca aplicabil, a fost creata Reteaua judiciara europeana. Aceasta este formata din reprezentanti ai autoritatilor juridice si administrative din statele membre si se reuneste de cateva ori pe an pentru a realiza un schimb de informatii si experienta si pentru a sprijini cooperarea dintre statele member.

Recent a devenit aplicabil Atlasul judiciar european de materie civila, un portal informatic ce ofera cetatenilor accesul la orice informatie cu privire la diferitele jurisdictii nationale. Cu ajutorul Atlasului pot fi identificate cu usurinta instantele sau autoritatile competente la care se pot adresa in diverse scopuri, pot completa formularele on-line care exista pentru unele scopuri, pot modifica limba formularului dupa completare si inaintea imprimarii (astfel ca persoana care primeste formularul sa-l poata citi in propria limba), pot transmite formularele pe cale electronica. Acesta face parte dintr-o strategie mai ampla a Uniunii Europene, numita e-Justice, al carei obiectiv este sporirea increderii cetatenilor in spatiul european de justitie, sursa de legitimitate majora intr-o Uniune in care statul de drept reprezinta o valoare identitara primordiala. Pentru atingerea acestui obiectiv se are in vedere recurgerea la tehnologia informatiilor si comunicatiilor pentru a ameliora accesul cetatenilor la justitie si eficacitatea activitatilor judiciare, intelese ca orice tip de activitate constand in rezolvarea unui litigiu sau sanctionarea penala a unui comportament. Introducerea tehnologiei informatiilor si comunicatiilor (TIC) in administrarea justitiei ofera posibile solutii de ameliorare a functionarii justitiei, contribuind in acelasi timp la simplificarea procedurilor si la diminuarea costurilor. Proiectul e-Justice reprezinta astfel un inceput de raspuns la aceasta tripla necesitate de imbunatatire a accesului la justitie, a cooperarii intre autoritatile judiciare si a eficacitatii justitiei insasi

Comunitatea Europeana participa, de asemenea, la instrumentele adoptate in cadrul Consiliului Europei si ale Comisiei europene pentru eficacitatea justitiei (CEPEJ), precum si la la Conferinta de la Haga de drept international privat, care lucreaza pentru unificarea progresiva a regulilor dreptului international privat (Decizia 2006/719). De asemenea, cooperarea pe planul dreptului civil figureaza pe agenda consultarilor cu statele terte.

In pofida acestor realizari, raman inca multe lucruri de facut. Intre domeniile componente ale spatiului de libertate, securitate si justitie se inregistreaza diferente majore cat priveste progresele realizate, iar pe masura avansului catre ultima faza a Programului de la Haga, atat la nivelul institutiilor comunitar, cat si al statelor membre apar dificultati in adoptarea masurilor preconizate si punerea lor in aplicare. Aceasta reiese si din Raportul Comisiei Europene privind punerea in aplicare a Programului de la Haga pe anul 2007 , potrivit caruia evaluarea globala generala este mai degraba nesatisfacatoare, un numar important de acțiuni prevazute in planul de acțiune trebuind sa fie abandonate sau amanate, fie deoarece au fost depașite de evenimente, fie deoarece alte domenii au devenit prioritare. Mai mult, calendarul anumitor acțiuni a trebuit reanalizat, ținandu-se seama de evoluțiile posibile in cadrul contextului instituțional. Raportul pe anul 2007 arata o rata mai scazuta a realizarilor (38% din masuri au fost realizate), in comparație cu 2006 (53%), cu o creștere substanțiala a acțiunilor care au suferit intarzieri - 41% fața de 27% in 2006. In concluziile raportului se arata ca, la fel ca si in anii precedenti, progresele au fost insuficiente, in special in domeniile din cadrul "pilonului III", cum ar fi prevenirea și combaterea criminalitații organizate, cooperarea vamala și polițieneasca sau cooperarea judiciara in materie penala. Singurul domeniu din pilonul III in care s-au realizat progrese bune este lupta impotriva terorismului, care continua de fapt sa fie una dintre principalele prioritați politice in domeniul justiție-afaceri interne, in timp ce acțiunile din "pilonul I" au fost indeplinite in cea mai mare masura. Au fost constatate evoluții semnificative in domeniile de prioritate politica ridicata, cum ar fi migrația, gestiunea frontierelor și cooperarea judiciara in materie civila. In acelasi timp, statele membre inregistreaza in multe cazuri intarzieri mari in transpunerea normelor comunitare in domeniu (intarzierile depașind unul sau, uneori, chiar mai mulți ani), precum si transpuneri incomplete sau incorecte.

Elemente de noutate in Tratatul de la Lisabona

Considerat de unii ca fiind prea putin ambitios si de altii ca mergand prea departe in intarirea elementelor federale, Tratatul de la Lisabona aduce avansuri semnificative in materia spatiului de libertate, securitate si justitie, inlaturand unele dintre obstacolele care la acest moment impiedica edificarea sa.

Dispozitiile referitoare la spatiul de libertate, securitate si justitie sunt grupate intr-un singur titlu care va fi inserat in Tratatul asupra functionarii Uniunii, si care cuprinde 5 capitole: 1. Dispozitii generale; 2. Politici privind controlul la frontiere, dreptul de azil si imigrarea; 3. Cooperarea judiciara in materie civila; 4. Cooperarea judiciara in materie penala; 5. Cooperarea politieneasca.

Cu titlu general, Tratatul de la Lisabona renunta la structura pe piloni a Uniunii si permite trecerea de la unanimitate la votul cu majoritate calificata in Consiliu pentru cvasi-totalitatea materiilor ce fac parte din "spatiul de libertate, de securitate si de justitie", instituind "Curtea Europeana de Justitie" ca instanta de control jurisdictional al aplicarii intregului drept comunitar. De asemenea, se confera forta juridica obligatorie Cartei Drepturilor Fundamentale, prin aceasta intarindu-se spatiul de libertate la nivelul Uniunii.

In ceea ce priveste domeniile azilului, imigratiei si controlului la frontiere, acestea sunt complet "comunitarizate", tratatul consacrand termenul de "politici" pentru a califica masurile in aceste sectoare. Este stabilit un principiu de solidaritate si de distribuire echitabila a raspunderii intre statele membre, inclusiv pe plan financiar ce urmeaza a se aplica ansamblului acestor domenii. Se prevede realizarea progresiva a unui sistem comun de azil si a unui sistem integrat de gestiune a frontierelor externe (inclusiv intarirea puterilor FRONTEX- Agentia de supraveghere a frontierelor Uniunii), precum si masuri de integrare a imigrantilor legali si de combatere a imigratiei ilegale.

Tratatul de la Lisabona prevede, de asemenea, o clauza de solidaritate intre statele membre care se aplica daca un stat membru este victima unui atac terorist. Intr-o astfel de situatie, Uniunea va mobiliza toate instrumentele de care dispune, inclusiv mijloacele cu caracter militar furnizate de catre statele membre.

In materie de cooperare judiciara civila, Tratatul de la Lisabona extinde aria de aplicare a cooperarii civile, consacrand principiul recunoasterii mutuale si acordand deplina competenta de control Curtii de Justitie. Se mentine, cu titlu de exceptie, regula unanimitatii cu privire la aspectele referitoare la dreptul familiei, insa de prevede o clauza pasarela ce permite Consiliului ca, statuand cu unanimitate, sa extinda procedura legislativa ordinara si la acest domeniu, fiecare parlament national putandu-se insa opune acestei evolutii.

Cooperarea politieneasca si cooperarea judiciara in materie penala, actualul "pilon trei" al Uniunii, se bucura de o atentie deosebita in economia tratatului. Aceste domenii sunt "comunitarizate, mentinandu-se insa anumite specificitati, in special un drept de initiativa atipic, impartit intre Comisie si cel putin un sfert din numarul statelor membre. Se prevede posibilitatea stabilirii de norme minime cu privire la definirea infractiunilor si a sancțiunilor in domenii ale criminalitatii de o gravitate deosebita de dimensiune transfrontaliera ce rezulta din natura sau impactul acestor infractiuni ori din nevoia speciala de a le combate pornind de la o baza comuna, domenii precum: terorismul, traficul de persoane si exploatarea sexuala a femeilor si a copiilor, traficul ilicit de droguri, traficul ilicit de arme, spalarea banilor, coruptia, contrafacerea mijloacelor de plata, criminalitatea informatica si criminalitatea organizata

Tratatul extinde competentele Uniunii in materie penala, consacrand principiul recunoasterii mutuale si recunoscand existenta Oficiului European de politie (Europol), ale carui puteri sunt, dealtfel intarite. Este reglementat si statutul Eurojust, acesta avand misiunea de a susține si consolida coordonarea si cooperarea dintre autoritatile nationale de cercetare si urmarire penala in legatura cu formele grave de criminalitate care afecteaza doua sau mai multe state membre sau care impun urmarirea penala pe baze comune, prin operatiuni intreprinse de autoritatile statelor membre si de Europol si prin informatii furnizate de acestea.

Se prevede, de asemenea, posibilitatea instituirii unui Parchet European, pornind de la Eurojust, in scopul combaterii infractiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, cu posibilitatea de a-i fi extinsa competenta la lupta contra criminalitatii grave avand o dimensiune transfrontaliera.

Cu exceptia chestiunilor referitoare la cooperarea politieneasca operationala si la decizia de creare a unui Parchet European si de a-i extinde prerogativele, domeniile cuprinse in anteriorul "pilon al treilea" al Uniunii vor trece de la decizia cu unanimitate la majoritatea calificata in cadrul Consiliului.

Totusi, pentru a tine cont de reticentele anumitor state membre (in special Marea Britanie si Irlanda) a fost inserata o "frana de urgenta" sau o clauza de "opting out" care permite unui stat membru care apreciaza ca un proiect "ar aduce atingere aspectelor fundamentale ale sistemului sau de justitie penala" acesta sa poata sesiza Consiliul European[9]. In acest caz, procedura legislativa ordinara se suspenda. Dupa dezbateri, in caz de consens, Consiliul European, in termen de patru luni de la suspendare, retrimite proiectul Consiliului, prin aceasta incetand suspendarea procedurii legislative ordinare.

Aceasta cauza de "opting out" este compensata printr-un mecanism "accelerator", o clauza de "opting in", care permite ca, in caz de blocaj asupra unei masuri, sa poata fi lansata automat o cooperare consolidata daca aceasta reuneste cel putin noua state membre. Aceasta clauza primeste aplicabilitate chiar si in domenii unde este ceruta unanimitatea, precum crearea unui Parchet European[10].