Cum sunt alocati banii pentru politica regionala a UE? Care sunt instrumentele,obiectivele si principiile directoare?

Cum sunt alocati banii pentru politica regionala a UE? Care sunt instrumentele,obiectivele si principiile directoare?

Cum sunt alocati acesti bani?  UE are un set de linii directoare, obiective si principii care ajuta la canalizarea cheltuielilor acolo unde ele vor face cel mai mult bine.

Instrumente: Cea mai mare parte a cheltuielilor regionale ale UE este canalizata prin cinci "fonduri':- subsumate unei strategii generale care vizeaza sa combata somajul si sa stimuleze cresterea economica in regiunile sarace;- patru "fonduri structurale' si "Fondul de Coeziune";- cele patru fonduri structurale pot fi cheltuite in orice regiune eligibila a UE, iar cel deal cincilea - Fondul de Coeziune, finanteaza direct proiecte individuale in domeniul protectiei mediului si al transporturilor numai in Irlanda, Grecia, Spania si Portugalia + statele care au aderat incepand cu 2004.

Cele patru fonduri structurale sunt:- Fondul European pentru Dezvoltare Regionala (care finanteaza lucrari de infrastructura, investitii pentru creare de locuri de munca, proiecte de dezvoltare locala si sprijin pentru IMM);

- Fondul Social European (care ii sprijina pe someri si populatia dezavantajata sa revina la lucru, mai ales prin finantarea unor masuri de pregatire profesionala si acordarea de ajutoare pentru sistemele de recrutare);

- Instrumentul Financiar de Orientare pentru Pescuit (care sprijina industria de pescuit sa se adapteze si sa se modernizeze);- Fondul European pentru Orientare si Garantie Agricola - sectiunea Orientare (care finanteaza masuri de dezvoltare rurala si ajutor pentru fermieri, mai ales in regiunile cel mai putin favorizate).

Obiective:Peste 90% din fonduri sunt cheltuite in cadrul a trei "obiective' prioritare.Obiectivul l (circa 70% din cheltuielile structurale). Acesta cuprinde cheltuieli pentru infrastructura de baza si subventionarea productiei in cele mai putin dezvoltate regiuni (definite in general ca regiuni cu un PIB pe locuitor mai mic de 75% din media comunitara), in UE15 exista circa 50 de regiuni in cadrul obiectivului l, care detin impreuna circa 20% din populatia UE. Structura cheltuielilor se compune din:- infrastructura (30%), din care aproximativ jumatate este infrastructura pentru transport;- resurse umane (30%), acordand prioritate politicilor privind ocuparea si sistemelor de educatie si pregatire; -ajutor pentru sectoarele productive (42%). Obiectivul 2 (circa 10% din cheltuielile structurale). Acesta cuprinde proiecte in regiunile ale caror economii sunt specializate in sectoare in declin, cum ar fi mine de carbuni, pescuit si productie de otel. Cheltuielile sunt menite sa sprijine "conversia' economica si sociala, adica mutarea fortei de munca si a investitiilor spre activitati mai promitatoare; circa 18% din populatia UE traieste in regiuni acoperite de obiectivul 2.

Conform regulilor, doua treimi din populatia acoperita de acest obiectiv provin din zone urbane sau industriale, restul de o treime din regiuni dependente de pescuit. Obiectivul 3 (circa 10% din fonduri). Acesta vizeaza masuri menite sa duca la modernizarea sistemelor nationale de pregatire profesionala si promovare a ocuparii. Sunt acoperite toate regiunile UE, cu exceptia regiunilor acoperite de obiectivul l. Masurile eligibile sunt definite generic, de exemplu politici active pe piata muncii pentru a combate somajul, promovarea incluziunii sociale si a egalitatii de sanse pentru barbati si femei si dezvoltarea ocuparii prin sisteme de formare continua.

Principii directoare: Ca parte a responsabilitatilor sale in cadrul managementului fondurilor structurale, Comisia Europeana ia decizii privind implementarea concreta a reglementarilor. Aceasta include si alocarea banilor pe obiective si pe state membre ale UE. Fondurile structurale nu sunt cheltuite pe proiecte alese la nivel european. Alegerea proiectelor si managementul lor sunt doar in responsabilitatea autoritatilor nationale si regionale. Proiectele sunt cofinantate atat prin fonduri nationale, cat si prin fonduri comunitare. Ca principiu, asa-numitul principiu al aditionalitatii, finantarea comunitara nu ar trebui utilizata pentru a economisi fondurile nationale. Acest principiu este greu de verificat; prioritatile bugetare nationale se modifica frecvent, deci este greu de stiut cat de mult ar fi cheltuit membrii daca fondurile comunitare nu ar fi fost disponibile.

In afara de aditionalitate, cheltuielile structurale sunt caracterizate prin alte cinci reguli de baza:- Concentrarea: Cheltuielile trebuie sa fie concentrate geografic;- Programarea: Cheltuielile trebuie sa se realizeze in contEextul unor programe generale de dezvoltare care sunt elaborate de membrii UE si aprobate de Comisie;- Parteneriatul: Comisia, statele membre vizate, autoritatile regionale si locale,patronatele si sindicatele vor colabora la cheltuirea fondurilor;- Monitorizarea si evaluarea: Cheltuirea fondurilor va fi monitorizata si evaluata;- Compatibilitatea si complementaritatea: Cheltuielile vor fi compatibile cu prevederile tratatelor si cu celelalte politici comunitare, cum ar fi Piata Comuna, PAC si politica comuna in domeniul pescuitului.