Dreptul comunitar al afacerilor. prezentare generala.

DREPTUL COMUNITAR AL AFACERILOR. PREZENTARE GENERALA

A. Notiuni de baza

Dreptul comunitar al afacerilor reprezinta o ramura de drept, parte integranta a dreptului comunitar ce are ca obiect de studiu regulile relative la actiunea agentilor economici in spatiul pietei comune. Dreptul comunitar al afacerilor reprezinta o parte a dreptului comunitar - ca sistem de drept propriu Uniunii Europene - alaturi de: dreptul institutional comunitar, dreptul comunitar vamal, comercial, bancar, fiscal, al asigurarii, transporturilor etc.[1]

Bazele juridice ale dreptului comunitar al afacerilor sunt aceleasi ca si bazele juridice fundamentale ale Uniunii Europene: tratatele constitutive, tratatele sau acordurile de modificare sau adaptare a tratatelor constitutive, conventii si protocoale, actele proprii emise de institutiile comunitare (regulamente, directive, decizii) acorduri incheiate intre statele membre, cat si de acestea cu statele terte, jurisprudenta Curtii de Justitie.

Uniunea Europeana, ca realitate complexa economica, politica si juridica reprezinta o constructie fara corespondent in regulile clasice ale dreptului, particularizandu-se printr-un transfer sub conditie suspensiva a puterii de decizie de la stat la Uniunea Europeana, ceea ce inseamna o limitare consimtita de catre state a puterii suverane in raport cu U.E.[2].

Scopul U.E. de realizare a unei piete unice si interne intre statele membre se bazeaza pe realizarea, in timp, a liberei circulatii a  fortelor de productie: produse, persoane, capitaluri si servicii - acesta fiind principalul fundament al integrarii economice. Integrarea economica este un proces complex, cu caracter interstatal si care priveste domeniul politic, economic si social al statelor angajate in acest proces.

Ca tehnica juridica, integrarea economica a depasit factorii de ineficienta pe care ii contine dreptul tratatelor, ca parte integranta a dreptului international public, iar pe de alta parte, reflecta tendinta manifestata in relatiile internationale, mai ales de natura economica, de a se ajunge prin conventii internationale la un drept material uniform care sa reglementeze raporturile dintre state in aceasta materie.

Prin competentele de care dispune, atributiile organelor proprii, raporturile dintre acestea, raporturile dintre Uniune si statele membre, caracterele generale si principiile care stau la baza constructiei comunitare, U.E. se deosebeste clar de restul organizatiilor internationale. In acest sens, tratatele constitutive prevad instrumente de integrare de ordin politic, economic si juridic:

- in locul votului cu unanimitate, care este expresia deplina a suveranitatii statului se instituie regula votului cu majoritate calificata ce exprima 'vointa europeana' adica vointa statelor de a asigura integrarea si de a-si asuma raspunderea realizarii ei;

- actele Consiliului au de regula caracter obligatoriu si general, intocmai ca si legea unui stat, nefiind necesara ratificarea pentru intrarea in vigoare;

- un sistem institutional, de drept si de finantare comunitar, caracterizat prin numeroase particularitati, fac posibila integrarea economica cu efecte in plan social si politic[3].

Comunitatile Europene au fost create pentru a realiza o piata unica intre ele, atat sectoriala, cat si generalizata. Piata comuna reprezinta o arie geografica unica, substituita diversitatii de piete nationale care au fuzionat si care este guvernata de aceleasi reguli ale economiei de piata.

Piata unica presupune:

- disparitia tuturor piedicilor in calea liberei circulatii a factorilor de productie cat si aplicarea unor reguli de concurenta unice;

- suprimarea barierelor vamale si a tarifelor nationale, cat si aplicarea unui tarif vamal comun in raporturile cu tertii;

- nu doar eliminarea drepturilor vamale, dar si a contingentarilor si a masurilor protectioniste de orice fel, precum si eliminarea tuturor discriminarilor bazate pe nationalitate.

Pentru analiza dreptului comunitar al afacerilor se au in vedere particularitatile dreptului comunitar in raport cu sistemele nationale de drept date de :

- primordialitatea dreptului comunitar in raport cu sistemele nationale si efectul direct al sistemului de drept comunitar. Aplicarea directa a dreptului comunitar are in vedere efectul direct, pe verticala in raport cu statele membre, ceea ce inseamna ca norma comunitara obliga autoritatile sa i se subordoneze, dar si pe orizontala in raport cu particularii si agentii economici, adica norma comunitara reglementeaza direct conduita subiectelor de drept avute in vedere;

- subsidiaritatea dreptului comunitar. Reamintim ca principiul subsidiaritatii a fost precizat de Tratatul de la Maastricht, care in art. 3B dispune: 'In domeniile care nu privesc competenta sa exclusiva, Comunitatea nu intervine, conform principiului subsidiaritatii, decat daca si in masura in care obiectivele actiunii avute in vedere nu pot fi realizate de o maniera satisfacatoare de statele membre, avandu-se in vedere dimensiunile sau efectele actiunii urmarite, care poate fi, astfel, realizata mai bine, la nivel comunitar'. Cu alte cuvinte statele isi pasteaza competenta de reglementare, care ramane concurenta cu cea a Comunitatilor, iar acestea vor interveni in masura in care realizarea scopului avut in vedere o impune.

B. Piata unica - cele patru libertati

Stabilirea unei piete unice calificata de Actul Unic European ca o piata interna este data de cele patru libertati: libera circulatie a produselor, capitalurilor, serviciilor si persoanelor. Asigurarea acestor libertati reprezinta - conform art. 2 CEE - mijlocul principal de atingere a finalitatii tratatelor, anume dezvoltarea armonioasa, echilibrata si durabila a activitatii economice in tarile U.E.

Pentru a atinge acest obiectiv[4], art. 3 CEE prevede o serie de mijloace dintre care amintim:

- eliminarea[5] intre statele membre a drepturilor de vama si a restrictiilor cantitative la intrarea si la iesirea produselor, ca si a oricaror masuri echivalente;

- eliminarea intre statele membre a obstracolelor la libera circulatie a produselor, capitalurilor, persoanelor si serviciilor;

- masuri corespunzatoare privind intrarea si circulatia persoanelor in interiorul pietei unice;

- apropierea legislatiilor nationale in masura impusa de functionarea unei piete comune.

1. Libera circulatie a capitalurilor si produselor

a) Libera circulatie a capitalurilor

In urma Consiliului European de la Bruxelles din 2 mai 1998, 11 state[6] au fixat paritatile celor 11 monede nationale, infiintand o BCE menita sa asigure functionarea unei politici monetare unice. Uniunea Economica si Monetara si moneda unica nu puteau fi realizate daca intre statele membre nu s-ar fi stabilit o libera circulatie a capitalurilor, a banilor; nici libera circulatie a persoanelor si bunurilor nu se putea realiza fara libera circulatie a capitalurilor .

Libera circulatie a capitalurilor implica eliminarea tuturor discriminarilor de tratament intre agentii economici in functie de nationalitatea si sediul lor. Tratatele - avand ca model Acordul de la Bretton Woods (care a creat in 1944 FMI) - disting intre platile curente si transferul de capital, fiecare primind reglementari diferite. Platile curente reprezinta un transfer de devize care reprezinta o contraprestatie intr-un contract iar transferul de capital reprezinta operatiuni financiare ce au ca obiect plasarea ori investirea unei sume (capital) si nu remunerarea unei prestatii.

Deoarece de platile curente depindea libera circulatie a produselor si serviciilor, acestea au fost liberalizate din 1 ianuarie 1962. In ce priveste transferul de capitaluri acesta a cunoscut o liberalizare progresiva si prudenta (acest proces fiind legat de libertatea stabilirii intreprinderilor in spatiu U.E.).

b) Libera circulatie a produselor

Se bazeaza pe existenta unei Uniuni vamale, eliminarea restrictiilor cantitative la schimburile de marfuri, si a masurilor cu efect echivalent in reglementarile interne ale statelor membre.

Reglementata prin art. 9-29 din Tratatul CEE Uniunea vamala semnifica atat faptul ca intre U.E. si statele terte exista un tarif vamal comun - calificat ca tarif exterior si comun - cat si interdictia drepturilor de vama si a taxelor echivalente cu drepturile din vama intre statele membre. La export drepturile de vama au fost suprimate la 1 ianuarie 1962 iar la import in 1968.

Dar Uniunea Vamala presupune si interzicerea restrictiilor contitative si a masurilor cu efect echivalent. Este vorba despre ansamblul regulilor si masurilor administrative care exclud, total sau partial, importul pentru unul sau mai multe produse considerate din punctul de vedere al masurii sau al cantitatii lor.

2. Libera circulatie a persoanelor si serviciilor

Presupune, pentru resortisantii statelor membre, dreptul de a se deplasa liber pe teritoriul comunitar, dreptul de sejur intr-un stat membru, altul decat statul de origine, de a se bucura de aceleasi drepturi si obligatii ca si resortisantii statului pe teritoriul caruia se afla, de a avea acces la activitatea economica a statului pe teritoriul caruia se afla, altul decat cel de origine.

Aceasta libertate implica accesul la munca salariata cat si la activitati nesalariate, care privesc atat indivizii cat si societatile comerciale, in cadrul libertatii de a-si stabili sediul si de a-si desfasura activitatea si libertatea prestarii serviciilor in spatiul comunitar.

Tratatul CEE a stabilit pentru statele membre obligatia de a elimina restrictiile la libera circulatie a persoanelor, de a inlatura, din legislatiile nationale, prevederile care restrangeau accesul la diferite activitati in beneficiul nationalilor si care impuneau strainilor alte conditii decat nationalilor pentru desfasurarea diferitelor activitati.

Principiul liberei circulatii a persoanelor se fundeaza pe cel al egalitatii de tratament prevazut de art. 6 CEE: 'in aplicarea dispozitiilor prezentului tratat se interzice orice discriminare pe motiv de nationalitate'. Egalitatea de tratament presupune ca in fiecare stat membru strainul comunitar sa fie asimilat nationalului, adica resortisantului altui stat sa i se asigure drepturile si obligatiile de care se bucura nationalul.

Sunt avute in vedere urmatoarele drepturi:

- dreptul de reunire a familiei (de care beneficiaza sotul/sotia si copiii pana la 21 de ani sau cei aflati in intretinerea celui care cere reunirea familiei), de asemenea priveste dreptul copiilor de a avea acces la invatamantul general;

dreptul la pregatire profesionala priveste dreptul la o formare profesionala, inclusiv studii si pregatire pentru o meserie; este sustinut de politici comunitare de formare profesionala, prin programe specializate;

- egalitatea de remunerare, avantaje fiscale si sociale, protectie sociala si protectie juridica identica;

Libera circulatie a salariatilor - prevazuta prin art. 48-51 din Tratatul CEE - a primit aplicare directa dupa 1968 si s-a realizat pe baza regulamentelor adoptate de Consiliu privind: eliminarea permiselor de lucru pentru resortisantii comunitari, accesul la un loc de munca in aceleasi conditii de prioritate ca si nationalii si tratament identic cu nationalii in ceea ce priveste ansamblul conditiilor de munca: salarizare, concediere, somaj, securitate sociala, formare profesionala, drepturi sindicale, avantaje fiscale si sociale.

Libertatea de a se stabili priveste societatile comerciale, relativ la infiintarea si functionarea acestora; se au in vedere activitatile nesalariate: infiintarea de societati comerciale, desfasurarea activitatii comerciale in aceleasi conditii pentru toate societatile comerciale nationale sau ale unui stat comunitar, egalitate de tratament comercial inclusiv dreptul de a sta in justitie in conditii egale.

Rezulta ca libera circulatie a persoanelor priveste persoana dintr-un intreit unghi de vedere: ca salariat, ca nesalariat si ca simplu calator.

Libera circulatie a serviciilor are in vedere serviciul inteles drept prestatii oferite in mod normal in schimbul unei remuneratii - si priveste fie persoana care se deplaseaza pentru a presta serviciul, fie chiar serviciul prestat care strabate granitele (exemplul emisiunii televizate). Se realizeaza, in principal, prin armonizarea legislatiilor nationale, pentru a se permite ca orice resortisant U.E. sa aiba acces la orice serviciu comunitar (dintre principalele domenii de armonizare legislativa amintim: sectorul bancar si asigurari, transporturi, telecomunicatii, audiovizual, piete publice).