Dimensiunea apararii - NATO

Dimensiunea apararii - NATO

Planificarea apararii NATO se bazeaza pe principiile fundamentale ale securitatii colective in ansamblul ei, solidaritatea politica intre tarile membre, intarirea colaborarii si a legaturilor intre ele, in toate domeniile in care cooperarea serveste interesele tuturor si ale fiecaruia in parte, repartitia rolurilor si responsabilitatilor si recunoasterea angajamentelor reciproce, si vointa, hotararea comuna de a mentine un numar suficient de forte armate care sa sprijine strategia si politica Aliantei.

In contextul politic si strategic actual al Europei, mai mult decat in trecut, Alianta nu va reusi sa mentina pacea si sa previna razboiul decat daca practica eficient o diplomatie preventiva si o gestionare a crizelor care ameninta securitatea. Aspectele politice, economice, sociale si de mediu ale securitatii si stabilitatii capata deci o importanta din ce in ce mai mare.

Dimensiunea de aparare a Aliantei ramane esentiala si fundamentala si contribuie atat la mentinerea stabilitatii in Europa, cat si la gestionarea crizelor. Reorganizarea fortelor Aliantei dupa sfarsitul razboiului rece permite in prezent NATO sa reactioneze la o gama mult mai mare de situatii. Cu toate acestea, mentinerea unui potential militar suficient si vointa clar exprimata de a actiona in comun pentru aparare comuna sunt esentiale pentru indeplinirea obiectivelor Aliantei in materie de securitate. In ultima instanta acest potential asociat cu solidaritatea politica urmareste sa previna orice forma de constrangere sau de intimidare, precum si sa impiedice ca agresiunea militara indreptata impotriva Aliantei sa fie vreodata perceputa drept o optiune cu o sansa cat de mica de succes si sa protejeze Europa in ansamblul ei de consecintele oricarei amenintari la adresa Aliantei.

In ceea ce priveste importanta si natura contributiei statelor membre NATO la apararea colectiva, acestea isi pastreaza intreaga lor suveranitate si libertate totala de actiune. Cu toate acestea, caracteristicile structurii de aparare a NATO cer ca guvernele sa tina seama in deciziile lor de interesele globale ale Aliantei. In acest sens, acestea vor trebui sa respecte procedurile convenite cu privire la planificarea apararii, care ofera metodele si mecanismele de evaluare a fortelor necesare punerii in practica a politicilor Aliantei, coordonarii planurilor nationale de aparare si elaborarii obiectivelor de planificare a fortelor care raspund intereselor intregii Aliante. Planificarea are in vedere mai multi factori, in special noul cadru politic, de evaluarile comandantilor NATO cu privire la fortele adecvate indeplinirii misiunilor lor, de evolutia tehnologiei, de importanta unei reparatii echitabile a rolurilor, riscurilor si responsabilitatilor din sanul Aliantei, precum si de posibilitatile economice si financiare ale diferitelor tari. Acest proces permite examinarea comuna a tuturor elementelor pertinente, relevante in vederea utilizarii optime a resurselor nationale colective alocate apararii.

Un schimb anual de informatii cu privire la planurile tarilor asigura o coordonare stransa intre serviciile Secretariatului international si Statul Major militar international, intre autoritatile militare ale NATO si guvernele tarilor membre. Acesta permite compararea intentiilor fiecarei tari cu nevoile globale ale NATO si, in caz de necesitate, adaptarea acestora din urma la noile directii politice ministeriale, la exigentele modernizarii si la schimbarile care afecteaza rolurile si responsabilitatile fortelor in general. Toate aceste aspecte sunt in mod constant examinate si fac obiectul unui studiu in fiecare faza a ciclului planificarii apararii.

O reexaminare a procesului de elaborare a planurilor NATO de aparare a fost efectuata in cadrul adaptarii Aliantei. Concluziile au fost ratificate de ministrii tarilor membre in iunie 1997. Un proces unic, coerent a fost demarat pentru a permite NATO sa creeze in continuare fortele si capacitatile necesare indeplinirii realizarii intregii game de misiuni ale Aliantei. Este vorba in special de a sprijini operatiile care ar putea fi conduse de Uniunea Europei Occidentale (UEO) in cadrul Identitatii Europene de Securitate si Aparare. Tot in acest cadru, procesul permite in sanul Aliantei, ca toti aliatii europeni sa fie ajutati sa elaboreze propriile lor planuri referitoare la modul de desfasurare a operatiunilor conduse de UEO.

In ultimii ani, procesul de elaborare a planurilor de aparare a avut ca punct de plecare Conceptul strategic adoptat in 1991 , care prezinta in linii generale obiectivele Aliantei si mijloacele de realizare ale acestora. Ministrii apararii, prezinta la un interval de doi ani, informatii mai amanuntite, in cadrul unui document intitulat "Directiva ministeriala". Aceasta recomandare ofera directii pentru planificarea apararii, in general, si planificarea fortelor, in particular. Ea are in vedere factorii politici, economici, tehnologici si militari care ar putea influenta evolutia fortelor si capacitatile statelor aliate si defineste prioritatile si domeniile de preocupare care trebuie sa inspire in primul rand autoritatile militare ale NATO atunci cand acestea isi stabilesc obiectivele de forte, precum si tarile care planifica in mod individual. Ea dezvolta planuri privind fortele si capacitatile cerute, atat pentru apararea colectiva, cat si pentru situatiile neprevazute de art. 5 al Tratatului de la Washington. Ea prezinta, daca este necesar, indicatii privind cooperarea cu alte organizatii. Dupa reexaminarea procesului de elaborare a planificarii apararii, Directiva ministeriala cuprinde in prezent o sectiune distincta care contine directiile politice ale Uniunii Europei Occidentale (UEO), care definesc campul probabil de aplicare al operatiunilor conduse de aceasta. Fiind implicati toti aliatii, alte elemente noi ale Directivei ministeriale tin seama in acelasi timp de cerintele UEO. Pornind de la aceasta directiva sunt stabilite obiective specifice de planificare pentru fortele armate ale fiecarui stat membru. Este vorba de " Obiectivele fortelor", care sunt valabile in general pentru o perioada de sase ani sau mai mult in anumite cazuri. La fel ca si Directiva ministeriala, acestea sunt actualizate din doi in doi ani.

Planificarea aliata a apararii este examinata in fiecare an iar ministrii apararii fac recomandari asupra acestuia intr-un "Evaluarea anuala al apararii". Ca raspuns la un Chestionar cu privire la planificarea apararii (DPQ) difuzat in fiecare an, guvernele statelor membre isi pregatesc si prezinta Aliantei planurile proprii cu privire la forte si estimarile lor in materie de cheltuieli de aparare pentru cei cinci ani de desfasurare a studiului. Evaluarea anuala a apararii este conceputa pentru a evalua contributia statelor membre la apararea comuna in functie de posibilitatile acestora si de constrangerile respective, si cadrul Obiectivelor fortelor stabilite. Este vorba in fine de redactarea unui plan comun pentru fortele NATO care sa fie baza planurilor NATO privind apararea pentru o perioada de cinci ani. Evaluarea apararii a fost adaptata ca parte a procesului de examinare a planificarii apararii NATO. In anii impari, toamna, va fi efectuata Evaluarea limitata privind apararea pe baza Chestionarului cu privire la planificarea apararii. In anii pari, toamna se va face o evaluare totala. In mod normal, actualizarea va avea dimensiuni restranse si nu va tine seama decat de modificarile importante survenite in planurile fiecarui aliat.

Raspunsurile tarilor la Chestionarul cu privire la planificarea apararii sunt examinate simultan de Secretariatul international (SI) si de autoritatile militare NATO. Secretariatul international redacteaza proiectul "Capitole pe tari" pentru membrii organizatiei. Aceste capitole scot in evidenta, in detalii, toate divergentele nerezolvate intre Obiectivele, fortele NATO si planurile tarilor, inclusiv gradul de compatibilitate al planurilor nationale la cerintele operatiunilor conduse de UEO. Acestea indica daca statele au respectat sau intentioneaza sa-si respecte angajamentele cu privire la forte pe anul in curs. Toate lacunele sunt explicate, iar eforturile nationale sunt evaluate prin raportarea la capacitatile si limitele respective. Proiectele privind 'Capitolele pe tari' sunt completate de evaluarile Inaltilor Comandanti ai NATO axate pe capacitatile fortelor, in functie de cerintele si misiunile operationale ale acestora. In anii "de actualizare" proiectele privind 'Capitolele pe tari' si evaluarile MNC vor fi actualizate, avand in vedere doar schimbarile semnalate comparativ cu anul precedent.

Proiectele privind Capitolele pe tari sunt studiate in cadrul unor "examinari multinationale" . Obiectul acestora din urma este sa determine in ce masura tarile si-au indeplinit angajamentele referitoare la forte, pe anul in curs. Ele urmaresc mai ales sa elimine eventualele diferente dintre planurile tarilor cu privire la forte si obiectivele sau planurile privind fortele NATO. Ele au menirea de a determina in ce masura planurile unor anumite state aliate ar putea fi utilizate pentru a raspunde cerintelor operatiunilor conduse de UEO, si de a contribui la armonizarea planificarii apararii a diferitelor tari aliate.

In baza 'Capitolelor pe tari' si a unei evaluari a Comitetului militar este inaintat Comitetului de planificarea apararii un Raport general. Aceasta recomanda adoptarea de catre ministrii apararii ai tarilor aliate a planului privind fortele NATO valabil pentru o perioada de cinci ani si examineaza echilibrul, fezabilitatea si acceptabilitatea planului privind fortele. De asemenea, cuprinde sectiuni cu privire la respectarea de catre tari a angajamentelor lor pe anul in curs, precum si o evaluare a progreselor realizate in materie de obiective globale in domeniul liniilor directoare incluse in Directiva ministeriala, inclusiv acelea referitoare la cerintele operatiunilor conduse de UEO. Dupa ce a fost aprobat de catre Comitetul de planificarea apararii, Raportul general ar putea, in acelasi timp, sa ofere Uniunii Europei Occidentale posibilitatea de a se pronunta, in functie de propriile ei necesitati, cu privire la aspecte care tin de planul privind fortele NATO pentru o perioada de cinci. In anii "de actualizare" va fi intocmit un Raport general care sa descrie in linii generale consecintele globale ale oricarei schimbari importante in planurile aliatilor. Vor fi luate dispozitii similare pentru consultarile cu UEO in ceea ce priveste Raportul general cu privire la Evaluarea apararii in intregime.

In cadrul consultarilor Aliantei, sunt necesare consultari suplimentare "in afara ciclului" cu aliatii, atunci cand o tara intentioneaza sa-si modifice in mod sensibil angajamentele si planurile aprobate de ministrii cu ocazia mecanismului de Evaluare a apararii si a Obiectivelor privind fortele. Aceasta cerinta este valabila si atunci cand calendarul adoptarii de decizii nationale impiedica studierea acestor modificari in cadrul urmatoarei Evaluari a apararii.