Explicati care au fost consecintele utilizarii "price-floor"

Explicati care au fost consecintele utilizarii "price-floor"

Oricine a calatorit mult in Europa realizeaza ca o "ferma' inseamna lucruri diferite in locuri diferite.Sa analizam comparativ o ferma din bazinul parizian si una din insulele grecesti:in campia pariziana, fermele tind sa fie foarte mari si foarte tehnologizate. Ele utilizeaza seminte scumpe, inalt-productive, rezistente la boli pentru a-si spori "productivitatea', mari cantitati de pesticide pentru a controla daunatorii, mari cantitati de ingrasaminte chimice pentru a mentine fertilitatea solului, masini performante, care economisesc munca pentru a planta, supraveghea si recolta.In insulele grecesti, fermele sunt mult mai traditionale.

Fermele tind sa fie mai mici, iar echipamentele agricole, mult mai simple.

Ca rezultat, fermele franceze sunt substantial mai eficiente si mult, mult mai mari. Mai mult, este foarte probabil ca ferma franceza sa fie administrata de o societate, in timp ce fermele din insulele grecesti sunt mai curand ferme

Familiale. Asa cum rezulta, aceste diferente au implicatii importante pentru distributia castigurilor rezultate din "price-floor'.

Ferme mari si ferme mici -Distributia inegala a proprietatii asupra pamantului:

Doar pentru comparatie, sa notam ca, la acea vreme, in SUA,

fermele de marime medie aveau peste 100 de hectare, iar in Marea

Britanie, marirea firmelor din aceasta clasa este de la 30 la 177 de hectare. Cifrele arata cat de asimetrica era proprietatea asupra terenurilor agricole in UE12 (aceasta a ajuns si mai rau in UE15 si mult, mult mai rau dupa extinderea din 2004, asa cum vom arata in continuare).

In cazul fermelor mari, circa 50% dintre suprafetele agricole din UE12 erau detinute de doar 7 % dintre fermieri. In cazul fermelor mici, circa 7 % dintre suprafetele agricole din UE12 au fost impartite intre 50% dintre fermieri. In mod clar, proprietarii fermelor mari tind sa fie mai bogati decat proprietarii fermelor mici. Acesta este aspectul esential.

"Price-floor' ii ajuta pe toti fermierii, dar cea mai mare parte a castigurilor merge la fermierii mari, care tind sa fie mai bogati; ei sunt proprietarii fermelor mai mari.

Efectele PAC asupra producatorilor si inechitatea beneficiilor PAC

Conform unei estimari a Comisiei Europene privind prereforma PAC, 20 % dintre fermieri detin 80 % din beneficiile PAC (Comisia Europeana, 1994).

Motivul de baza este ca circa 80% din productia fermelor provine de la fermele mari, eficiente, iar un "price-floor' recompenseaza productia indiferent de marimea fermei. Putina matematica scoate la iveala gravele implicatii ale acestei situatii. In 1987, UE12 avea 6,9 milioane de ferme si cheltuia 23 de miliarde de euro pentru PAC (65% din bugetul UE). Estimarea Comisiei 20-80 insemna ca 18,4 miliarde de euro au fost cheltuite pentru 1,38 milioane de ferme, ceea ce inseamna 13.333 de euro/ferma. Cele 20% din cheltuielile PAC ramase, 4,6 miliarde de euro, au fost impartite intre 5,52 milioane de ferme, implicand o medie de 833 de euro/ferma. Pentru 80% dintre ferme, cheltuielile PAC au fost mici; nu este de mirare ca cei mai multi fermieri au spus ca PAC este inadecvata si au protestat vehement impotriva oricarei reduceri a cheltuielilor PAC.

Cat de inechitabile au fost beneficiile PAC?

Aceleasi cifre arata de asemenea ca 1,38 milioane de proprietari ai fermelor mari au primit 52% din intregul buget comunitar! Nu stim exact cati proprietari are fiecare ferma, dar sa estimam ca ar fi un proprietar pentru fiecare ferma. Daca aceasta estimare bruta este corecta, mai mult de jumatate din bugetul UE ajuta numai 0,4% din populatia UE. Mai mult, acesti proprietari, intr-o masura coplesitoare, tindeau sa fie unii dintre cei mai bogati. Aceasta distributie inechitabila reprezinta un punct critic -cheia unui mare numar de paradoxuri ale PAC.

Efectele PAC asupra consumatorilor si "impozitarea regresiva'

Preturile ridicate la alimente ii afecteaza mai mult pe consumatorii

saraci decat pe cei bogati. Fiind o necesitate, alimentele tind sa detina primul loc in bugetul saptamanal al cetatenilor. Impozitarea alimentelor ca pondere in veniturile celor saraci este mai ridicata decat pentru cei bogati. De exemplu, circa 18% din media cheltuielilor totale ale unei familii din Franta reprezinta mancarea si bautura, dar aceasta medie ascunde o larga dispersie intre familii. Sa presupunem ca familia saraca cheltuieste 30% din venit pe mancare, in timp ce familia bogata cheltuieste 9%. Cresterea "taxei' "price-floor', cu o treime, de exemplu, va face preturile cu o treime mai ridicate.

Familia medie din Franta va avea de cheltuit mai mult pe mancare cu 6% mai mult din cheltuielile totale (o treime din 18%). Dar, pentru familiile sarace, a cheltui cu o treime mai mult inseamna cresterea cotei alimentelor in venit de la 30 la 40%, ceea ce este echivalent cu un impozit de 10% pe venitul familiei sarace in absenta unei modificari a pretului. Pentru familiile bogate, preturi cu o treime mai ridicate vor creste ponderea alimentelor in bugetul lor de la 9% la 12%. Aceasta ar fi echivalenta cu un impozit de 3% pe venitul familiei bogate. In acest sens, "price-floor' poate fi gandit ca fiind platit printr-un impozit "regresiv', care este, sa spunem, un impozit a carui rata este mai ridicata pentru familiile sarace decat pentru familiile bogate.

Concluzii: consecintele utilizarii "price-floor' Beneficiile generate de sprijinirea pretului se indreapta in principal spre cele mai mari ferme din UE din cauza ca fermele mari produc mult (iar sprijinul este legat de nivelul productiei) si din cauza ca fermele mari tind sa fie mai eficiente (deci costurile lor sunt mai scazute). Deoarece proprietarii fermelor mari tind sa fie bogati, beneficiile unui "price-floor' sunt sistematic inclinate in favoarea fermierilor mari, bogati. Deoarece "price-floor' sunt platite de consumatori (ei sunt cei care trebuie sa plateasca cel mai mare pret), iar alimentele tind sa fie mai importante in bugetele familiilor sarace decat in bugetele familiilor bogate, "price-floor' sunt platite in esenta printr-un impozit regresiv pe consum. Pe scurt, un "price-floor' are tendinta de a redistribui puterea de cheltuire de la consumatorii familii relativ sarace la fermierii relativ bogati.