Primul mare filosof politic al Renasterii a fost Niccolo Machiavelli (1469-1527). Faimoasa sa lucrare "Principele" se deosebeste de departe, de toate celelalte scrieri politice ale acelor timpuri fiind concentrata asupra problemelor practice ale monarhilor aflati la putere, mai mult decat sursele speculative ce incercau sa explice fundamentele autoritatii politice. Astfel, este o expresie a realpolitik-ului, care este politica guvernamentala.
Machiavelli s-a nascut la Florenta, in momentul in care Italia se afla intr-un mare haos politic, fiind divizata intre patru orase-state dominante, fiecare dintre acestea aflandu-se la mila puternicelor guverne straine din Europa. Din 1434, Florenta a fost condusa de catre instarita familie Medici. Conducerea lor a fost intrerupta temporar de o miscare de reforma, inceputa in 1494, timp in care tinarul Machiavelli a devenit un important diplomat. and in 1512, familia Medici a recastigat puterea, cu ajutorul trupelor spaniole, Machiavelli a fost torturat si izgonit din viata publica. Pentru urmatorii 10 ani, acesta s-a devotat scrierii istoriei, filosofiei politice si chiar piese de teatru. In final a recastigat favorurile familiei Medici si a fost rechemat la indatoririle publice pentru ultimii doi ani ai vietii sale.
Cea mai importanta lucrare a sa a fost "Il Principe",scrisa in 1513 si publicata abia dupa moartea sa in 1532. Ea a provocat controverse imediate si curand a fost condamnata chiar de catre Papa Clement al VIII-lea.
Caesar Borgia, un aristocrat spaniol devenit cunoscut si totodata dispretuitul tiran al regiunii Romagna din nordul Italiei. In timpul primilor ani ca diplomat, Machiavelli a intrat in conctat cu C. Borgia si a fost martorul modului ferm in care acesta isi conducea politica. A devenit Borgia pentru Machiavelli, modelul "Printului" ? Unii cititori, l-au vazut initial pe "Print" ca un satir al regulilor absolute precum Borgia, care a aratat uratenia puterii arbitrare. Oricum aceasta teorie a cazut in 1810, cand a fost descoperita o scrisoare a lui Machiavelli in care dezvaluie ca a scris aceasta lucrare pentru a se impaca cu sine insusi in ceea ce priveste conducatorii Florentei, familia Medici. Pentru a elibera Italia de influenta guvernelor straine, Machiavelli explica ca puternicele guverne italiene sunt importante chiar daca ele sunt absolutiste.
Definit ca descoperitorul si fondatorul unei noi stiinte, cea a politicii, ca forta fi forma autonoma de gandire, Machiavelli nu a fost niciodata un teoretician abstract, existand intodeauna o stransa legatura intre experientele practicii sale ca diplomat si cetatean si ideatia sa teoretizanta.
Respingand idealitatile transcedentale ale trecutului, formand din om centrul vietii spirituale, scriitorul italian a fost si un om politic de actiune.
Scrierile sale riguros logice, aliaza intotdeauna pasiunea cu curgerea dialectica, in apararea omului care isi poate afla in el insusi justificarea existentei, atunci cand nu este neutru, ci participant activ in lupta impotriva destinului care ii este adesea advers.
este acea creatie istorica cizelata de umanism, care se poate dimensiona, urmarind legi proprii, dandu-si un chip dupa vointa individuala si care-si poate crea propriul destin. Aceasta este clara determinare a unei conceptii integral umaniste si a carei patrunderi din partea cititorului atent poate sfarama conceptia apriorica despre machiavellism.
Cultul "virtutii " este un alt postulat al Renasterii, caruia Machiavelli ii acorda o atentie deosebila, ceea ce il defineste pe acesta inca o data ca om sinteza al contemporaneitatii sale. "Virtu " era in conceptia lui Machiavelli este acea energie virila, tensionata, transformatoare a destinului uman, individual sau colectiv.
Pentru fondatorul Stiintei Politice, valoare suprema a omului activ consta in constiinta lui politica, idee dominanta in intreaga sa opera si atat de actuala oricand in lume, indiferent de timp si spatiu. Identitatea Principelui se manifesta in realitatea conjuncturii vietii politice, cautand, educativ, ca pasiunile umane sa fie transformate in virtuti cetatenesti.
Armonia este legea acestei identitati morale catre care aspira Principele machiavellian, este Simbolul intregii sale opere si apartine desigur Renasterii.
Machiavelli, precursorul patriotismului si a Italiei moderne, calator si martor al starilor de fapt din marile monarhii vest-europene, si-a putut da seama de acest fenomen capital, al trecerii de la principatele feudate spre aceste moderne formatii statate, simbol al unitatii unei natiuni si sa doreasca implinirea acestui ideal politic si in Italia, care desi maestra a literelor si artelor, se putea afla, prin divizarea ei politica si fragmentarea feudala statala, prada usoara pentru marile monarhi inarmate cu armele fortei brute. De aceea se poate afirma ca intreaga viata si opera a lui Niccolo Machiavelli este un lung strigat de chemare pentru constituirea visului national italian.
O imensa dezbatere a avut loc intre doi pali adversari: pe de o parte erau afirmatorii "machiavellismului " (sinonimul amoralitatii politice), iar de cealalta parte sustinatorii figurii austerului republican, teoreticianul interesului colectiv al Patriei care poate domina orice interes individual. Il Principe este un mic tratat, o suma de reguli si sfaturi, un fel de memorial, un program de redesteptare national, de incredere in destinul propriei patrii si a viitorului sau luminos.
Sfaturile pe care Machiavelli le indreapta spre ipateticul, idealul Principe, nu sunt nimic altceva decat sinteza intregii practici politice analiza experientei sale obtinute in urma indelungilor sale calatorii in misiuni, substanta esentiala fiind ideea italiana. Aceasta gandire isi are originea in adanca convingere ca politica are propriile reguli fundamentale de actiune, in general incompatibile cu cele ale vietii comune. O actiune statala salutara pentru intreaga comunicate si care concura la bunastarea Statului, isi poate crea propria morala, propriul univers etic. Unica determinanta morala si unica discriminare dintre bine si rau, dintre ce e just si injust este ratiunea de Stat. Trecutul istoric al Romei precum si cele mai importante monarhii occidentale, cel ale Frantei si al Spaniei, a fost motorul luptei duse de catre Machiavelli cu ajutorul artei si literaturii pentru infaptuirea visului de unitate al Italiei. O figura marcanta a gandirii sale l-a avut Cesare Borgia, un model pe care Machiavelli l-a urmat, un simbol adevarat al fortei care vrea sa domine.
In tratat Machiavelli expune pe larg conceptia sa privind istoria ca o consecinta a activitatii umane, opera omului si a personalitatii sale energice si dinamice, faptul istoric stand doar in forta lucrurilor. Forta naturala si forta ratiunii sunt singurele elemente motrice ale artei de a guverna, a politicii. Doar dirijand aceste "forte ale realitatii " si intelegand lumea reala - nu etica - inseamna pt Machiavelli a guverna.
Scris in anul 1513, "Il Principe " i-a fost dedicat lui Pietro dei Medici, nepotul lui Lorenzo, Magnificul. Cu claritatea de care da dovada, Machiavelli surprinde si comenteaza toate tipurile de principate existente: principate ereditare, cucerite, ecleziastice. Urmareste foarte bine modul de consolidate al Principatelor, adica de formare propriu-zisa a Statelor. Doreste cu ardoare de creare a militiilor(armate) nationale prin care el vede mantuirea Italiei, opunandu-se folosirii mercenarilor, stipendatilor, ce n-aveau nimic in comun cu interesele nationale ale unui stat.
Machiavelli trateaza modul de comportare al Principelui fata de supusii si prietenii sai urmarind, judecand si comentand adevarul efectiv al faptelor pentru care oamenii, principii sunt laudati saublamati, despre bunatatea sau cruzimea lor.
Dupa ce arata cum trebuie sa se comporte principii pentru a nu fi urati, dispretuiti, Machiavelli arata modul in care acestia treuie sa se faca stimati, actiunile pe care trebuie sa le intreprinda.
Acest tratat contine doua parti simetrice: cea descriptiva, de enumerare si caracterizare a principatelor, si cea in care Machiavelli, sintetizand intreaga sa experienta, stabileste norme fundamentale pentru arta de a guverna.
Autorul patrunde in miezul problemelor italiene, cautand sa analizeze de ce principii Italiei si-au pierdut statele-modul in care se poate rezista soartei, potrivnice, adverse. Lanseaza un indemn la eliberarea Italiei din mainile barbarilor.
In final Machiavelli realizeaza un adevarat imn national, clameaza intreaga Italie, intreaga mare mandrie a spritului si poporului italian ce daruise lumii intregi miracolul Renasterii.
Modul in care Machiavelli scrie, aceste pagini, cu inflacararea unui revolutionar Iacobin, a placut foarte mult iluministilor si revolutionarilor francezi, creand un vast ecou in intregul Resarqimento, epoca de redesteptare nationala.
Machiavelli analizeaza minutios marile personalitati de stat ale Antichitatii, ale caror caracteristici le v-a cauta si in lumea contemporana. Tipul eroului in conceptiile sale este cel care intelege legile si regulile vietii si societatii in care este plasat, folosind aceste legi ca instrument in edificarea propriei sale gandiri. Eroul ce domina regulile logicii uneori crude, nu poate fii altcineva decat fermul Cesare Borgia, adversarul lui Piero Soderini, sufletul slab. Intr-o astfel de lume logica, responsabilitarea etica a Pricipelui este totdeauna legata de scop in sine si de finalitatea victorioasa a actiunii lui. Aceasta realizandu-se fara a se tine seama de mijloacele care pot fi utilizate. Scopul final este unica tinta dorita de Principe, care are rolul de a apara, mentinand unitatea statului prin orice mijloc necesar (forta, viclesug, sperjur) si oricande nevoie. El trebuie sa fie bine inarmat, oricand gata de actiune. Remarca amara pe care o face acum Machiavelli referitor la "profetii dezarmati ", este ca unica lege, pentru aceia care guverneaza este generata de necesitate. Raul este necesar uneori pentru guvernare atunci cand exista prea multa coruptie. Doar in plan absolut, ideal, morala poate lupta impotriva fortei, relevand ca problema cruciala al politicii este cea a virtutii si nu a moralei, adica a capacitatii, a energiei, a talentului. Politica nu este o stiinta divina ci una pamanteana.
