Regimul Exporturilor

Regimul Exporturilor

Regulamentul nr. 1934/82 cu modificarile ulterioare, inclusiv in 2009: in principiu, exportul produselor din Comunitate (Uniune) catre statele terțe este liber, adica nu face obiectul niciunei restricții cantitative (excepție fac acele situații prevazute in mod expres de Regulament)

Regulamentul organizeaza o procedura de informare și consultare, cand, urmare a unei evoluții neobișnuite inregistrate pe piața UE, un stat membru apreciaza ca este necesara adoptarea și aplicarea unor masuri de protecție

masurile de protecție pot fi adoptate și aplicate in primul rand de catre executivul UE (Comisia)

masurile restrictive pot fi limitate la exportul spre anumite state ori exportul poate fi limitat la operațiunile desfașurate de catre statele aflate in anumite zone geografice ale Uniunii

aceste masuri pentru limitarea exporturilor nu vor afecta produsele care se gasesc deja in circulație spre frontierele Uniunii

de asemenea, un stat membru poate adopta și aplica masuri unilaterale de protecție in cazul in care apreciaza ca pe teritoriul sau se confrunta cu o situație critica

in acest caz, masurile au un caracter provizoriu și se refera la cerința obținerii unei autorizații de export

de reținut ca, reglementarea (Regulamentul) nu impiedica adoptarea sau aplicarea de catre un stat membru a unor restricții cantitative la export pe motiv de:

moralitate publica

ordine publica

securitate publica

protecția sanatații și a vieții oamenilor, animalelor sau plantelor

protecția tezaurelor naționale, care au valoare artistica, istorica și arheologica

protecția proprietații industriale și comerciale J

de observat este faptul ca, in cazul produselor neliberalizate la nivelul UE sau al produselor supuse unor restricții cantitative la import și/sau export, Regulamentul nr. 520/94, cu modificarile ulterioare, a prevazut o noua procedura de gestionare a contingentelor cantitative

reglementarea in cauza nu se aplica acelor produse care sunt supuse unui regim specific de import/export, prevazand dispoziții precis determinate in materie de gestionare a contingentelor

potrivit acestui nou sistem, exista urmatoarele metode:

metoda luarii in considerare a curentelor tradiționale de schimb, caz in care, o parte a contingentului (a cantitații) este rezervata importatorilor/exportatorilor tradiționali, cealalta parte revenind importatorilor/exportatorilor ocazionali

metoda ce se intemeiaza pe ordinea cronologica a depunerii solicitarilor, cererilor (aceasta mai este cunoscuta sub numele de ”metoda primului venit”) =˃ Comisia este cea care determina cantitatea de produse pe care un operator o poate primi pana la epuizarea contingentului (aceasta cantitate, egala pentru toți, se stabilește ținand seama de necesitatea de a atribui cuantumului economic apreciabile in funcție de natura produselor in cauza)

metoda ce se intemeiaza pe repartizarea in proporția cantitaților cerute cu prilejul depunerii solicitarilor (metoda denumita și ”metoda examinarii simultane”) – autoritațile competente din statele membre sunt obligate sa comunice Comisiei toate acele informații relative la cererile de licența pe care le-au primit, iar in temeiul acestora, Comisia sa determine cantitațile contingentate și repartizate

Regimul de Protecție Impotriva Practicilor Comerciale Neloiale

Dumping-ul

Subvențiile

Obstacolele in calea comerțului

Contrafacerea

Dumping-ul

un produs este considerat ca face obiectul unei practici de Dumping daca prețul sau de export spre Uniune  este ˂ decat un preț comparabil stabilit pentru un produs similar aflat in cursul obișnuit al comerțului in statul exportator

Calculul Prețului de Dumping

dupa ce valoarea normala, fireasca și prețul la export sunt determinate, acestea se compara

pentru a fi comparate corect, se au in vedere urmatoarele aspecte:

caracteristicile stabile ale produsului (cantitate, calitate, dimensiuni, greutate, etc.)

taxele la import și cele indirecte

reducerile, rabaturile comerciale și cantitațile

transportul

asigurarea (manipularea, incarcarea, cheltuielile subsidiare)

ambalajul

costurile dupa vanzare (de intreținere periodica)

comisioanele legale

conversiile monetare, mai ales in statele care nu au trecut inca la moneda unica €

nivelul comerțului

rezultatul unei astfel de comparații, care se realizeaza intre valoarea normala și prețul la export se concretizeaza intr-o marja (limita) de dumping, definita ca = suma cu care valoarea normala depașește prețul la export

cand limitele de dumping oscileaza, pot fi stabilite și medii ponderate

condiția esențiala pentru aplicarea taxelor de protecție impotriva practicilor de dumping este cauzarea, determinarea de prejudicii

3 accepțiuni ale noțiunii de ”prejudiciu”:

un prejudiciu material adus industriei UE

amenințarea cu un astfel de prejudiciu material pentru aceeași industrie a UE

intarzierea materiala a apariției unei astfel de industrii la nivelul UE

Nu intra in categoria prejudiciilor acele pierderi determinate de alți factori, precum:

volumul și prețurile importurilor care nu sunt supuse practicilor de dumping

diminuarile privind cererea (anumite produse ce nu mai sunt cerute pe piața)

transformarile intervenite in modelele de consum

practicile comerciale restrictive (restricțiile la import/export)

concurența dintre producatorii straini și cei ai UE

dezvoltarile intervenite in tehnologie și in productivitatea la nivelul industriei UE

Subvențiile

acestea pot fi acordate de catre guvernul statului de origine a produsului importat sau de catre guvernul unui stat intermediar, stat din care produsul este exportat spre Uniune, stat cunoscut sub denumirea de ”stat de export”

exista 1 subvenție daca sunt indeplinite in mod cumulativ 2 condiții:

    sa existe o contribuție financiara din partea unui guvern al statului de origine sau al statului de export

    in acest mod, se obține un beneficiu din partea statului care acorda subvenția

nu sunt supuse masurilor cu caracter protecționist acele categorii de subvenții nespecifice: care nu se adreseaza in mod direct fluxurilor tehnologice (ex. – industria de autoturisme)

Obstacolele in Calea Comerțului

sunt apreciate obstacole la comerț acele practici comerciale adoptate și menținute de catre un stat terț in privința carora reglementarile internaționale de comerț stabilesc un drept de acțiune

un astfel de drept de acțiune exista in cazul in care reglementarile in domeniul CI fie interzic cu desavarșire o practica, fie confera celeilalte parți, afectate de practica in cauza, dreptul de a cere inlaturarea efectului practicii in discuție

de observat este faptul ca, pot fi prejudiciate prin intermediul obstacolelor la comerț, atat importurile, cat și exporturile

reglementarile UE (ex. – Regulamentul nr. 2641/84 cu modificarile ulterioare) precizeaza ca sunt avute in vedere numai acele practici internaționale care pot fi atribuite statelor

nu intra-n categoria unor astfel de practici, cele care sunt atribuite intreprinderilor cel puțin in masura in care acestea nu sunt imputabile statelor

in cazul in care se constata ca este necesara acțiunea in interesul Uniunii, in scopul de a se asigura exercitarea dreptului acesteia, potrivit reglementarilor internaționale in materie, pot fi adoptate urmatoarele masuri:

suspendarea/retragerea oricarei concesii rezultand din negocierile de politica comerciala

sporirea cuantumului taxelor vamale existente ori stabilirea oricarei alte taxe asupra importurilor

stabilirea unor restricții cantitative sau adoptarea unor masuri care sunt de natura sa modifice condițiile la import ori la export sau care sunt de natura sa afecteze in alt mod comerțul cu statul terț in cauza