Conceptul sistemic al managementului procesului de transport

Conceptul sistemic al managementului procesului de transport

1. Consideratii generale

Transportul presupune existenta in sistem a unui ansamblu de subsisteme a caror interfunctionalitate este asigurata printr-o structura ierarhica care presupune urmatoarele caracteristici:

sistemul este alcatuit din componente separabile care insa sunt  reunite prin acelasi scop functional, subordonat sistemului in ansamblul sau;

componentele sistemului includ cadrul natural, oamenii, masinile si utilajele;

diferitele parti ale sistemului interactioneaza prin legaturi interioare, materiale, energetice si informationale;

se manifesta in permanența legaturi exterioare intre sistemul examinat si alte sisteme.

Relatiile de dependenta interne, intre componentele sistemului, si externe, dintre sistem si cadrul social-economic in care acesta este plasat, sunt mentinute in anumite limite printr-o conducere judicioasa realizata in baza unui plan elaborat si a unor decizii corelate cu situația momentana, efectiva din exploatare.

In scopul conducerii corecte a transportului si a functionarii rationale a intregului sistem de transport, este necesara intrepatrunderea transportului ca stiinta, cu toate stiintele adiacente.

Transportul trebuie considerat in contextul general in care se  desfașoara. De asemenea, procesul fundamental de transport nu poate fi analizat decat in stransa dependenta cu procesele secundare de transport:

tehnologia transporturilor;

politica transporturilor;

economia transporturilor;

conducerea si organizarea transporturilor.

Conceptul de dependenta dintre aceste elemente presupune ca, pe baza datelor concrete ale sistemului de transport (parametrii de stare initiali) sa se elaboreze cercetari tehnologice si economice care fundamenteaza politica transporturilor. Acestea constituie parametrii de proces prin care se realizeaza conducerea transporturilor in scopul unei eficiente cat mai mari exprimata prin indicatorii cantitativi si calitativi ai productiei (parametrii de stare finali).

Conducerea trebuie sa asigure corelarea optima intre parametrii de stare initiali si cei finali prin intermediul parametrilor de proces, in vederea realizarii unei activitati rationale in transporturi. In figura 2.1 se prezinta schematizat interdependenta procesului fundamental de transport cu cele secundare.

In activitatea  complexa de conducere si organizare a transportului este necesar sa se satisfaca integral cererile de transport, sub aspectul calitatii, varietatii structurale, neuniformitatii in timp, prin utilizarea optima a mijloacelor tehnice din dotare si tinand cont de numeroase restrictii care impun o varietate oarecare a proceselor.

2. Analiza sistemelor de transport

Cercetarea problemelor complexe pe care le genereaza functionarea sistemului de transport se realizeaza utilizand analiza de sistem. Aceasta presupune studiul componentelor sistemului pana la un grad de profunzime care are in vedere scopul analizei, cunoașterea simultana a functiilor individuale, mecanismelor de functionare, relatiilor dintre subsisteme si cele dintre sisteme si mediu. In conditiile restrictiilor practice asociate elementelor functionale, e retin solutiile care satisfac cel mai bine criteriile de eficienta tehnico-economica.

Continuand analiza de sistem, ingineria de sistem, un proces de conceptie tehnica de inalt nivel, urmareste dezvoltarea sau modificarea importanta a unui sistem complex prin identificarea si precizarea elementelor subsistemelor aferente care vor fi asamblate, constituite, procurate, imbunatatite, verificate si evaluate in concordanta cu prevederile de ansamblu, fara sa se axeze pe proiectarea de detaliu a echipamentelor sau elementelor sistemelor.

Stabilirea metodologiilor si a structurilor organizatorice pentru planificarea, controlul si functionarea sistemelor constituie conducerea sistemelor.

Cele trei elemente: analiza de sistem, ingineria de sistem si conducerea sistemelor formeaza, pentru analiza sistemelor de transport, metoda de abordare sistemica.

Fig. Schema interdependentei procesului fundamental de transport cu procesele secundare de transport

In cadrul acestei metode analiza nu se face prin divizarea sistemului in structuri din ce in ce mai simple si mai usor de abordat, ci prin considerarea ansamblului, atat pentru analiza cat si pentru conducere. Astfel sunt oferite mijloacele de determinare a influentei fiecarui element in parte asupra caracteristicilor de ansamblu ale intregului sistem, precum si efectele pe care le poate avea asupra caracteristicilor sistemului un set oarecare de decizii sau de conditii operationale.

Metoda de abordare sistemica in transporturi se utilizeaza pentru:

analiza functiilor si a cailor de perfectionare a sistemelor de transport;

evidentierea principiilor generale si a regularitatii activitatii de transport;

elaborarea modelelor matematice care sa permita prezentarea formalizata a sistemului de transport;

algoritmizarea conducerii si gasirea structurilor celor mai rationale de conducere.

Figura 2.2 prezinta schema generala de analiza a functiilor transporturilor pentru a stabili un  model dinamic iterativ, continuu, in baza caruia sa se poata determina modul in care noile forme de transport influenteaza dezvoltarea sistemului existent. In acest fel se pot stabili prognoze de lunga durata si se pot orienta investitiile. Conform figurii se poate observa ca analiza sistemului de transport presupune trei directii de investigare:

analiza cerintelor, actuale si de perspectiva privite prin prisma:

o cadrului geografic primar (amplasarea in spatiu a obiectivelor - limitate geografic);

o situatiei economice actuale si de perspectiva (industrie, agricultura, turism, educatie, cultura, servicii etc.);

o a situatiei sociale.

Fig. 2.2. Schema generala de analiza a functiilor transportului

analiza restrictiilor, care urmareste:

o cadrul geografic secundar (situatia mediului inconjurator);

o cadrul politic si juridic;

o forta de munca si mijloacele de munca;

o situatia mediului artificial (constructii civile si industriale).

analiza performantelor sistemului conceput care are in vedere:

o indicatori de calitate;

o indicatori de cantitate;

o siguranta a circulatiei;

o comoditate, cost etc.

Se determina apoi dependenta matematica intre cererile de transport si necesarul de investitii, posibile a fi realizate in vederea satisfacerii acestor cereri, respectand normele de siguranta si calitate.

In baza schemei generale de analiza a functionarii transportului se elaboreaza un model determinist al sistemului prin evaluarea deductiva a functionarii in conditiile restrictive date. Dupa o serie de simplificari ale rezultatelor experimentale se constituie pe calculator o banca sigura de date care, cu cat vor fi mai precise, cu atat rezultatele analizei vor fi mai sigure si sursele de informatii necesare luarii deciziilor vor fi mai valoroase.