Evolutia crizei in turismul European

Evolutia crizei in turismul European

Planul adoptat recent de UE va salva Grecia pentru urmatorii trei ani, dar va impinge, de asemenea, datoria elena la peste 150% din PIB. Planul va evita efectul de domino asupra altor economii subrede - in special cele din Spania, Portugalia, Irlanda si Italia - dar, fara o reforma fundamentala, "ziua judecatii" a fost numai amanata, considera analistii de la Forbes.

In cel mai bun caz, Fondul Monetar International nu se asteapta ca rata somajului in Grecia sa scada sub 15% si nici nu vede vreo imbunatatire semnificativa pe piata muncii din Spania, unde rata somajului a ajuns la 20%. Adeptii teoriei conspiratiei pot sa puna actuala criza pe seama speculatorilor care au cumparat CDS emise de Grecia, Spania si Italia, dar nimeni nu poate crede ca acestia sunt vinovati de situatia grea de la Atena, unde cheltuielile au fost excesive. Recentul plan al UE presupune impunerea unor masuri de austeritate foarte stricte care urmeaza sa fie impuse in incercarea de a reduce deficitul bugetar al Greciei care recent s-a umflat pana la 13,6% din PIB.[1]

Este practic imposibil sa ne imaginam cum poate fi readusa la crestere economia Greciei si cum se pot inmulti veniturile la buget daca populatia si companiile sunt supuse acestui regim fiscal draconic. Standard & Poor's estimeaza ca PIB-ul Greciei nu va reveni la nivelul din 2009 inainte de 2017.

Cum s-a ajuns la o criza a monedei euro?

Totusi, cum a ajuns Grecia aici? Nu cu mult timp in urma, presedintele francez Nicholas Sarkozy a vorbit filozofic despre 'victoria modelului european'. Iar Steven Hill, autorul 'Europe's Promise', a declarat ca 'politicile sociale capitaliste din Europa reprezinta cea mai buna solutie pentru a face fata provocarilor cu care se pot confrunta democratiile moderne de astazi.'

Ironic, tocmai aceste politici sociale europene nu au reusit sa impiedice dezvoltarea economiei subterane. Fiscul spaniol a calculat ca 23% din PIB-ul tarii reprezinta economia gri, care a crescut cu 0,7% in 2009, in timp ce economia oficiala a scazut cu 3,2%. In Grecia se estimeaza ca 25% din PIB provine din activitati subterane, asa ca se pare ca responsabilitatea civica si solidaritatea propovaduite de liderii europeni nu prea functioneaza.

Cu doi ani in urma, laureatul premiului Nobel Paul Krugman a comparat cresterea economica din Europa cu cea din SUA. Incepand din 1980, economia americana a atins o rata medie anuala de crestere a PIB de 3%, in timp ce 15 economii din UE au crescut doar cu cate 2,2% pe an. Krugman pune acest fapt pe seama cresterii populatiei, care e mai rapida in SUA si poate explica diferenta de performanta economica. Dar poate cineva sa considere o scuza buna pentru Europa scaderea natalitatii, imbatranirea populatiei si costurile sociale in crestere, pe care pana si FMI le considera periculoase?

Unii au argumentat ca Europa a optat pentru o crestere mai lenta pentru a asigura echitate sociala. Ca si cum asta ar fi posibil. Daca te plimbi de la cafenelele din St Germain pana in St Denis sau din vestul Londrei la Manchester, poti sa vezi ca egalitatea europeana este un mit. Europa se confrunta in prezent cu aceleasi probleme in mediul urban si social ca si SUA. Spre nenorocirea sa, Grecia a descoperit ca plasele de siguranta sociala nu sunt viabile fara o crestere economica sustinuta.[2]

Problemele de pe piata muncii

Pentru cei aflati deja in campul muncii, Europa ofera o protectie mare. Exista siguranta locului de munca, iar disponibilizarile sunt generos compensate. Insa pentru outsideri, provocarea de a gasi un prim loc de munca nu trebuie subestimata. Pentru noii intrati in forta de munca - in special persoanele tinere si femeile - e insa mult mai greu pentru ca nu prea se creeaza noi joburi. In prezent exista o stare de fapt care a retrogradat femeile si tinerii Europei la statutul cvasi-permanent de outsideri. In UE, 60,4% dintre femei sunt angajate, comparativ cu 65,5% in SUA, potrivit Organizatiei pentru Cooperare Economica si Dezvoltare Economica (OCDE).

Europenii nu sunt pregatiti pentru masuri de austeritate

Chiar inainte de recesiune, in Europa, rata somajului era de 3 ori mai mare in randul tinerilor decat cea inregistrata la nivelul intregii populatii. In Spania, 40% din solicitantii de locuri de munca au sub 25 de ani.

In medie, 45% din somerii din Europa nu au avut un loc de munca pentru mai mult de un an, comparativ cu 10% din someri din SUA. Cei care sunt someri pe termen lung intampina mai multe dificultati in a-si gasi un job pentru ca abilitatile lor devin depasite si isi pierd si relatiile in domeniu. Inainte de criza, un somer american isi gasea de 4 ori mai repede un job decat un european.

Exista un pericol real ca somajul pe termen lung din SUA sa devina structural, dar, cel putin pana acum, crearea de locuri de munca a oferit mai multe oportunitati pentru someri si pentru un numar tot mai mare de noi intrati pe piata fortei de munca. In contrast, o piata a muncii pe doua niveluri s-a dezvoltat in Europa, cu aproape o treime din angajati limitati la joburi instabile, temporare in timp ce restul lucratorilor sunt protejati de contracte cvasipermanente.

In acelasi timp, exista problema salariatilor trecuti de o anumita varsta. In Franta, se estimeaza ca rata de angajare a oamenilor intre 60 si 64 de ani este de 14,5%, comparativ cu 22% in Germania si 47% in SUA.[3]

Este alarmanta si presiunea privind pensiile si sistemul de finante publice. Nu e nicio surpriza ca majoritatea tarilor europene incearca sa ridice varsta de pensionare si sa adopte reforma sistemului de pensii.

Nici America nu este imuna la aceste presiuni. Nu exista rezolvari rapide si nici nu exista un model perfect pentru a aborda aceste probleme si realizarea unei cresteri economice vibrante, sustinute. Dar este lipsit de sens ca liderii europeni sa acuze factori din afara pentru politicile lor sociale paguboase.

Criza afecteaza industria turismului

Turismul este o industrie care beneficiaza de previziuni extrem de optimiste pentru viitor, importanta acestuia devenind din ce in ce mai mare, atat la nivel mondial, cat si regional, national si local. Studiile din domeniu demostreaza deja ca turismul poate fi considerat principala industrie in ceea ce priveste contributia la produsul mondial brut, numarul 1 in ceea ce priveste asimilarea fortei de munca angajata si cel mai important investitor de capital.[4]

Din punct de vedere al dezvoltarii durabile, un aspect care trebuie subliniat vizeaza faptul ca turismul, ca fenomen, dar si ca activitate, este unic in felul sau prin dependenta pe care o manifesta fata de mediul inconjurator, mediul social si cel cultural, de valorile ce se regasesc in cadrul zonelor de interes. Din cauza acestei dependente, turismul are un interes de necontestat in a asigura durabilitatea acestor valori.

Cu toate acestea, raspandirea crizei financiare a afectat evident turismul. Daca se face o analiza asupra diferitelor perioade, se poate observa influenta evidenta a crizei financiare asupra turismului si impactul asupra dezvoltarii oraselor.

Criza financiara are un efect negativ asupra bugetelor companiilor, economiilor populatiei si implicit asupra consumului. In aceasta perioada schimbarile intervenite nu sunt greu de anticipat:

- Este posibila mentinerea si chiar cresterea tarifelor cu 10 - 15% la hotelurile de 2* si 3* pe fondul migrarii clientelei de business de 4*-5* catre 2*-3*. Aceasta tendinta se manifesta datorita unei oferte reduse de camere de 2 si 3 stele de calitate superioara.

- Piata de business se asteapta sa scada cu 30 - 40%, ceea ce va alimenta concurenta intre tarife ale operatorilor hotelieri. 

- Durata medie a sejurului va scadea si tendinta este catre calatorii de afaceri tip round-trip dar  fara inoptare. In acest sens este posibil ca si companiile aeriene sa vina cu noi tipuri de oferte si tarife.

- Hotelurile vor cauta reducerea costurilor si impulsionarea vanzarilor prin sistemele globale de distributie si programele de fidelizare a clientelei (customer loyalty programs).

- Este posibila aparitia unor oferte care sa includa in tariful de cazare doua sau toate mesele.