Administratia publica locala in perioada 1940 - 1989

Obiectivele cursului:

Decretul - Lege nr.319 din 22 septembrie 1940;

Legile nr.486 din 7 octombrie 1944 si 217 din 29 martie 1944 pentru purificarea administratiei publice;

Prin Legea nr.114 din 13 aprilie 1948 este adoptata Constitutia Republicii Populare Romane

Cuvinte cheie: Consiliu popular, comitete de cetateni, raion, regiune, sfat popular.

La 22 septembrie 1940 apare Decretul - Lege nr.319

Prin acesta s-au desfiintat tinuturile infiintate in 1938.

Judetele redobandesc personalitatea juridica.

Atributiile prefectului se reintregesc.

Ia fiinta un post de subprefect.

Pe langa prefect, ca organ consultativ, a functionat in aceasta perioada consiliul de prefectura care era compus din: medicul primar al judetului, medicul veterinar al judetului, administratorul financiar, inginerul sef, arhitectul, avocatul judetului si alti conducatori de institutii judetene.

Toti functionarii administrativi erau numiti de guvern, inclusiv primarii.

In perioada de la 23 august 1944 si pana la adoptarea Constitutiei din 1948 s-a mentinut organizarea prevazuta de Legea administrativa din 14 august 1938, insa pe baza Legilor nr.486/1944 si nr.217/1945 pentru purificarea administratiei publice au fost luate masuri de indepartare din aparatul de stat a "tuturor elementelor reactionare".

Legile nr.486 din 7 octombrie 1944 si 217 din 29 martie 1944 pentru purificarea administratiei publice, semnate de Regele Mihai si contrasemnate de ministrul justitiei D.D.Negre si respectiv Lucretiu Patrascanu, indepartau definitiv sau temporar din serviciu de la o luna pana la 5 ani functionarii si cei care primeau sub orice forma un salariu sau o remuneratie de la stat, judet, comuna, regie publica, administratie comerciala de orice fel, institute stiintifice sau de cercetari, camere profesionale, corpuri constituite, serviciile Adunarilor Legiuitoare si in general, de la orice servicii publice sau de la institutiile al caror buget era aprobat de autoritatile de stat care au colaborat sub orice forma pentru realizarea intereselor si scopurilor hitleriste sau fasciste in Romania, precum si cei care din proprie initiativa au participat la manifestatiuni de orice fel pentru determinarea noii opinii politice , favorabile scopurilor fasciste sau hitleriste; au activat sub orice forma in scopul instaurarii sau mentinerii regimurilor dictatoriale in Romania; au activat in miscarea legionara sau alte miscari cu caracter fascist, hitlerist sau rasial; prin modul cum si-au indeplinit functia au luat atitudine antidemocratica; au comis crime, delicte, acte de teroare, ori alte acte de violenta fizica sau morala, fie din proprie initiativa, fie pentru executarea misiunilor incredintate. De asemenea puteau fi indepartati din serviciu functionarii si salariatii care dupa 23 august 1944, au intreprins, sau vor intreprinde in viitor vreuna din faptele incriminate, precum si cei care prin actiunile lor politice, impiedicau in orice mod buna functionare a serviciului public sau tulbura relatiile dintre Romania si aliatii sai. Acelasi regim se aplica functionarilor si salariatilor care au fost angajati sub orice forma de la 6 septembrie 1940 pana la 23 august 1944.

Cei indepartati din serviciu in conditiile acestor legi, au fost intrebuintati la munca obligatorie in folosul statului, in lagare speciale, iar cei dovediti culpabili de schingiuiri, maltratari, arestari ilegale sau alte fapte penale erau deferiti instantelor de judecata competente. Prin Legea nr.217/1945 au fost suspendate dispozitiile din legi referitoare la inamovabilitatea si stabilitatea functionarilor publici, precum si prevederile contrare din legea contractelor de munca.

La 30 decembrie 1947 , Regele este silit sa abdice. Romania este declarata Republica Populara. Pana la intrarea in vigoare a noii Constitutii puterea executiva a fost exercitata de un prezidiu compus din cinci membri alesi de Adunarea Deputatilor dintre personalitatile vietii publice, stiintifice si culturale din R.P.R.

Prin Legea nr.114 din 13 aprilie 1948 este adoptata Constitutia Republicii Populare Romane, care consacra tara noastra ca stat popular, unitar, independent si suveran.

Poporul isi exercita puterea prin organe, reprezentative, alese prin vot universal, egal, direct si secret.

Reprezentantii poporului in toate organele puterii de stat erau raspunzatori in fata poporului si puteau fi revocati prin vointa alegatorilor.

Teritoriul tarii se imparte din punct de vedere administrativ in: comune, plasi, judete si regiuni.

Organele locale ale puterii de stat erau consiliile populare, care indrumau si conduceau activitatea economica, sociala si culturala locala.

In 1949, la 11 ianuarie este votata Legea nr.17 asupra consiliilor populare. Legea reglementeaza ca in comune, plasi si judete functioneaza consilii populare, ca organe locale ale puterii de stat, ele purtand denumirea de sfaturi populare.

Comunele se imparteau in comune rurale si urbane. Comunele rurale erau unitati administrative formate din unul sau mai multe sate sau catune.

Comunele urbane erau comune urbane neresedinta de judet si comune urbane resedinta de judet.

Plasa era o unitate administrativa, alcatuita din mai multe comune rurale sau urbane neresedinta, avand interese economice comune.

Judetul era o unitate administrativa alcatuita din mai multe plasi, avand interese economice comune si, cuprindea toate comunele rurale si urbane aflate pe teritoriul sau, precum si comuna urbana resedinta.

Desi Constitutia din 1948 prevedea si regiunile ca unitati administrativ-teritoriale, Legea nr.17/1949 nu a prevazut organizarea acestora, deoarece s-a apreciat ca nu erau indeplinite conditiile economice si social-politice necesare organizari lor.

Consiliile populare erau alese pe o perioada de 4 ani, membrii lor purtau denumirea de deputat: comunal, de plasa si judetean, dupa unitatea pe care o reprezentau.

In conformitate cu dispozitiile cuprinse in Capitolul II (art.18) consiliile populare indeplineau urmatoarele sarcini de baza:

- realizarea in viata locala a principiilor oranduirii socialiste;

- asigurarea participarii maselor populare la conducerea treburilor obstesti;

- executarea planului local si participarea la realizarea planului economic de stat;

- intarirea prieteniei intre cei ce muncesc, fara deosebire de nationalitate, limba si religie;

- ridicarea nivelului politic, cultural si civic al maselor populare prin infiintarea si dezvoltarea de institutii de cultura, lichidarea analfabetismului;

protectia sanatatii publice, grija pentru batrani, invalizi;

- organizarea aprovizionarii populatiei muncitoare cu cele necesare traiului si combaterea speculei si a sabotajului economic;

- promovarea egalitatii in drepturi dintre femei si barbati, protectia mamei si copilului prin infiintarea de maternitati, leagane, camine si gradinite de copii;

- grija ca cetatenii sa-si exercite toate indatoririle legale.

Organele executive si functionarea consiliilor populare.

Consiliile populare alegeau din randul lor, cu majoritatea membrilor prezenti, comitete executive cu atributii de dispozitie si executie compuse din un presedinte, 1-3 vicepresedinti, un secretar si membri. In capitala tarii comitetul executiv era compus din 11 membri, in judete din 5 membri, iar in plasi, sectoare si comune din 3 membri.

Comitetul executiv era prezidat de presedinte, se intrunea cel putin o data pe saptamana si ori de cate ori era nevoie, la convocarea presedintelui si hotara cu votul majoritatii membrilor sai.

Comitetele executive indeplineau importante atributiuni privind elaborarea proiectelor de buget si plan, incheierea de contracte, numirea functionarilor proprii si pe cei ai consiliilor populare inferioare.

Cu anumite exceptii, comitetele executive indeplineau in intervalul dintre sesiuni atributiile consiliilor populare.

Actele emise de comitetele executive se numeau ordonante, deciziuni si indrumari, erau date in scopul executarii deciziilor consiliilor populare si pe baza legilor si a normelor organelor superioare, semnate de presedinte si secretar si aduse la cunostinta publica prin afisare ori pe alta cale.

Pe langa comitetele executive ale consiliilor populare functionau, ca organe executive de resort, sectiuni pe ramuri de activitate.

Consiliile populare lucrau in sesiuni ordinare o data pe luna la comune, odata la doua luni la plasi, iar la judete o data la trei luni si in sesiuni extraordinare cand era nevoie.

Convocarea se facea de comitetul executiv din proprie initiativa, la cererea majoritatii membrilor consiliului popular si la cererea consiliilor populare superioare si trebuia sa cuprinda: data si ora sedintei precum si ordinea de zi care se afisa la sediul consiliului popular respectiv si se comunica consiliului popular imediat superior. Problemele ulterioare, inscrise in ordinea de zi nu puteau fi supuse deliberarii decat daca consiliul popular admitea urgenta cu votul a doua treimi din membrii prezenti.

Sedintele erau conduse de presedinte, se desfasurau cu participarea majoritatii membrilor consiliului iar hotararile se luau cu votul majoritatii membrilor prezenti. Membrii consiliului votau secret, prin ridicare de maini sau prin aclamatii dupa cum aproba consiliul popular.

Membrii consiliilor populare se bucurau de o anumita imunitate in sensul ca nu puteau fi retinuti, arestati sau anchetati in timpul sesiunilor decat cu autorizarea consiliului popular respectiv, iar intre sesiuni, cu autorizarea comitetului executiv, pentru orice fapte penale, in afara de cazul de flagrant delict.

O noutate pentru administratia publica din Romania o constituie prevederile din art.48 si urmatoarele potrivit carora "Consiliile populare sunt ajutate si controlate in munca lor de catre Adunarile populare care functionau in sate, comunele urbane si rurale", fiind compuse din toti locuitorii cu drept de alegator. In comunele urbane adunarile populare functionau pe circumscriptii electorale.

Adunarea populara se convoca de catre consiliul popular odata la trei luni si ori de cate ori era nevoie, lucra valabil in prezenta majoritatii alegatorilor ce o compuneau si hotara cu votul majoritatii celor prezenti.

Consiliile populare erau obligate ca la prima sedinta ce avea loc dupa intrunirea adunarii populare sa ia in dezbatere hotararile acesteia. Daca se constata ca hotararile adunarii populare "nu erau juste sau legale", le supunea organului superior. In urmatoarea adunare populara consiliul popular raporta cu privire la masurile stabilite pentru executarea hotararilor ultimei adunari.

Prin modul de organizare si functionare si competentele ce le aveau adunarile populare constituiau o modalitate de realizare a principiului socialist al controlului maselor populare asupra activitatii autoritatilor administratiei publice.

In acelasi scop, pentru indeplinirea sarcinilor ce le aveau, consiliile populare organizau participarea larga a oamenilor muncii la lucrarile lor, prin comisiuni permanente si comitete de cetateni.

Comisiunile permanente se compuneau din 3 - 7 membri desemnati din sanul consiliului popular pe intreaga durata a mandatului acestuia si urmareau bunul mers al lucrarilor din sectorul lor de activitate, colaborau la executarea hotararilor consiliului si ale organelor sale atragand la activitatea lor membri din randul muncitorilor, taranilor muncitori si al intelectualilor progresisti. Ele raspundeau de activitatea lor in fata consiliului popular.

Comitetele de cetateni se infiintau pentru executarea "anumitor sarcini de interes general sau local". Fiecare comitet de cetateni era condus de un membru al consiliului popular.

Raporturile consiliilor populare si comitetelor executive cu autoritatile superioare.

Marea Adunare Nationala, Prezidiul acesteia si consiliile populare superioare exercitau controlul asupra activitatii consiliilor populare inferioare. Autoritatile superioare mentionate aveau dreptul de a anula, revoca si modifica deciziile, dispozitiunile si instructiunile ilegale sau necorespunzatoare intereselor poporului muncitor, ale consiliilor inferioare si ale organelor lor.

Consiliul de Ministri, organele administratiei centrale de resort si comitetele executive superioare aveau dreptul sa suspende actele ilegale sau necorespunzatoare intereselor poporului muncitor, ale consiliilor populare inferioare. De asemenea, avea dreptul de a anula, revoca sau modifica actele ilegale sau necorespunzatoare intereselor poporului muncitor ale comitetelor executive subordonate.

Atunci cand actele lor vatamau interesele poporului muncitor sau contraveneau normelor superioare consiliile populare puteau fi revocate din mandatul lor de catre Marea Adunare Nationala, situatie in care se organizau noi alegeri.

Pana la efectuarea primelor alegeri pentru consiliile populare, atributiile acestora si ale comitetelor executive au fost exercitate de comitete provizorii, numite de Consiliul de Ministri pentru judete, municipii si orase resedinta si de comitetele provizorii judetene pentru plasi si comunele urbane resedinta si rurale.

Consiliul de Ministri a fost abilitat sa exercite dreptul de coordonare si control general asupra comitetelor provizorii si organelor lor.

Prin Decizia nr.321 din 5 aprilie 1949, Consiliul de Ministri a aprobat regulamentul pentru functionarea comitetelor provizorii. Acestea au functionat din aprilie 1949 si pana in decembrie 1950.

Art.77, din lege abroga Legea administrativa din 14 august 1938 cu modificarile ulterioare.

Legea a fost semnata de presedintele prezidiului Marii Adunari Nationale C. Parvulescu si secretar Al. Draghici precum si de C.I. Parhon, Teohari Georgescu, ministrul de interne si Avram Bunaciu, ministrul justitiei.

Hotararea comuna a C.C. al P.C.R. si a Consiliului de Ministri din 23 iulie 1950, a stabilit directivele principale ale raionarii administrativ - economice a teritoriului R.P. Romane.

In indeplinirea acestei hotarari, Marea Adunare Nationala a adoptat la 6 septembrie 1950 Legea nr.5 pentru raionarea administrativ - economica a tarii, de inspiratie ruseasca.

S-au desfiintat astfel judetele si plasile, stabilindu-se ca unitati administrativ-teritoriale urmatoarele forme: regiunile, raioanele, orasele si comunele.

In art.1 se prevedea ca "Pentru asigurarea dezvoltarii industriei si agriculturii, in scopul construirii socialismului si a ridicarii nivelului de trai al oamenilor muncii, pentru a inlesni cat mai mult apropierea aparatul de stat de poporul muncitor, pentru a contribui cat mai temeinic la asigurarea rolului politic conducator al clasei muncitoare si la intarirea aliantei clasei muncitoare cu taranimea muncitoare, teritoriul Republicii Populare Romane se imparte in: regiuni, orase raioane, comune".

Regiunea era unitatea administrativ - economica delimitata teritorial, alcatuita din raioane si orase de subordonare regionala, pe care se sprijineau direct organele centrale de stat carora le era subordonata direct, in infaptuirea politicii partidului si guvernului.

Orasele erau de trei categorii: de subordonare republicana, de subordonare regionala si de subordonare raionala.

Raionul era o unitate teritoriala, subordonata direct regiunii, operativa din punct de vedere economic, politic si administrativ, alcatuita din orase de subordonare raionala si comune.

Comuna era o unitate administrativ - economica, delimitata teritorial, subordonata direct raionului, alcatuita din unul sau mai multe sate apropiate.

Prin aceasta lege au fost infiintate un numar de 28 de regiuni, dupa cum urmeaza:

Arad cu capitala Arad;   Arges cu capitala Pitesti;.

Bacau cu capitala Bacau;   Baia -Mare cu capitala Baia - Mare;

Barlad cu capitala Barlad; Bihor cu capitala Oradea;.

Botosani cu capitala Botosani;  Bucuresti cu capitala Bucuresti;

Buzau cu capitala Buzau;  Cluj cu capitala Cluj;

Constanta cu capitala Constanta;   Dolj cu capitala Craiova;

Galati cu capitala Galati;   Gorj cu capitala Targu-Jiu;.

Hunedoara cu capitala Deva; Ialomita cu capitala Calarasi;

Iasi cu capitala Iasi;   Mures cu capitala Targu - Mures;

Prahova cu capitala Ploiesti; Putna cu capitala Focsani;

Rodna cu capitala Bistrita;    Severin cu capitala Caransebes;

Sibiu cu capitala Sibiu;   Stalin cu capitala orasul Stalin;

Suceava cu capitala Camp. Moldovenesc;

Teleorman cu capitala Rosiorii de Vede;

Timisoara cu capitala Timisoara; Valcea cu capitala Ramnicu Valcea.

Sfaturile populare.

Legea nr.17 din 11 ianuarie 1949 asupra consiliilor populare a fost abrogata prin Decretul nr.259 pentru organizarea si functionarea sfaturilor populare din 11 decembrie 1950.

In Republica Populara Romana, sfaturile populare erau organele locale ale puterii de stat, alcatuite din deputati ai oamenilor muncii alesi pe termen de 4 ani in regiuni, raioane, orase si comune.

Deputatii sfaturilor populare erau raspunzatori de intreaga lor activitate in fata alegatorilor, carora le prezentau dari de seama periodice, in adunari populare.

Atributiile sfaturilor populare, denumite in lege sarcini, erau de natura economica, sociala, culturala, edilitara, dar si cu un pronuntat caracter politic. Spre exemplu, art.6 lit. g avea urmatoarea redactare:

"asigura ridicarea nivelului cultural si politic al maselor".

Ca si consiliile populare, sfaturile populare organizau comisii permanente si comitete de cetateni pe al caror sprijin contau.

Ca organe colegiale lucrau in sesiuni ordinare si extraordinare convocate o data pe luna in orasele de subordonare raionala si comune si de 4 ori pe an in regiuni, raioane, orasele de subordonare regionala si cele de subordonare republicana.

Organele executive si de dispozitie ale sfaturilor populare erau comitetele executive, compuse din presedinte, vicepresedinti, secretar si membri. Ele conduceau activitatea economica, sociala, culturala si edilitara in teritoriul unitatii administrativ - teritoriale unde au fost alese, in limita competentelor atribuite prin lege si pe baza hotararilor sfatului popular respectiv, ale celor superioare si ale organelor centrale ale puterii si administratiei de stat.

Comitetele executive ale sfaturilor populare raspundeau de activitatea lor atat in fata sfaturilor populare care le-au ales, cat si in fata sfaturilor populare superioare si a organelor executive ale acestora.Sfaturile populare superioare exercitau un control ierarhic asupra activitatii sfaturilor populare inferioare si ale comitetelor lor executive, avand dreptul sa anuleze hotararile si dispozitiile acestora.

Pe langa organele de executie regionale, raionale si orasenesti functionau sectiuni in toate ramurile de activitate in scopul realizarii obiectivelor locale si de stat.

Ca si in cazul consiliilor populare, Marea Adunare Nationala iar intre sesiuni, Prezidiul Marii Adunari Nationale, exercita dreptul de control general asupra activitatii sfaturilor populare iar Consiliul de Ministri al Republicii Populare Romane exercita dreptul de control asupra comitetelor executive ale sfaturilor populare.

Alegerea deputatilor in sfaturile populare

In temeiul art.38 din Constitutia Republicii Populare Romane, Marea Adunare nationala a adoptat in sedinta din 7 septembrie 1950 Legea nr.6 pentru alegerea deputatilor si sfaturilor populare.

Legea electorala era structurata pe 14 capitole si 128 articole.

Alegerea reprezentantilor poporului ca deputati in sfaturile populare se facea prin vot universal, direct, egal, secret si obligatoriu pentru toti cetatenii Republicii Populare Romane, de la varsta de 18 ani impliniti, fara deosebire de sex, nationalitate, rasa, religie, grad de cultura, profesiune, cu exceptia celor incapabili si a celor nedemni.

Erau considerati incapabili de a fi alesi sau alegatori " . acei care nu dispuneau de facultatile mintale", iar nedemni de a fi alegator sau alesi erau:

a.) fostii mosieri, fostii industriasi, fostii bancheri, fostii mari comercianti si celelalte elemente ale marii burghezii, precum si chiaburii;

b.) cei condamnati la pierderea drepturilor politice pentru crime de razboi sau impotriva pacii si umanitatii, pentru infractiuni indreptate impotriva oranduirii de stat a Republicii Populare Romane, precum si pentru orice alte fapte penale, pe timpul prevazut prin hotararea judecatoreasca.Deputatii in sfaturile populare de toate categoriile erau alesi cate unul in fiecare circumscriptie electorala. Numarul circumscriptiilor electorale se stabilea in functie de numarul populatiei.

Delimitarea si numarul circumscriptiilor electorale se facea in termen de 5 zile de la stabilirea corpului electoral de catre prezidiul Marii Adunari Nationale pentru toate categoriile de consilii populare, cu exceptia celor comunale pentru care era competent sfatul popular regional.