Administratia publica si cetateanul

Administratia publica si cetateanul

Serviciile publice.

Notiune de serviciu public a aparut si s-a dezvoltat treptat odata cu nevoile si evolutia societatii omenesti si bineinteles cu implicarea tot mai accentuata a statului in vederea asigurarii bunastarii generale a oamenilor pe care ii reprezinta. Serviciul public a devenit un fundament al activitatii sistemului administratiei publice, cu alte cuvinte, serviciul public inseamna organizarea unui sistem functional care sa aiba ca scop deservirea unei colectivitati, locala sau nationala, iar satisfacerea nevoilor acestei colectivitati reprezinta scopul fundamental al societatii si mai ales al statului de drept.

Pentru a si putea prelua numele de drept, de serviciu public, nu sunt suficiente doar interesele unei persoane sau a unui grup restrans de persoane, ci interesele unei colectivitati reprezentate de cerinte si nevoi sociale, nevoi care pot genera un serviciu public.Deci, serviciul public reprezinta o activitate legata de interesul general si de vointa autoritatilor publice, care vor decide cand si prin ce modalitate vor satisface aceste interese.

Dupa ce am definit serviciul public, vom vedea ca administratia publica este un domeniu mai vast, care cuprinde activitatea tuturor serviciilor publice destinate sa asigure satisfacerea intereselor generale. As numi-o "organul" care prin continua aplicare a legii, asigura principalele nevoi ale societatii, serviciul de aparare, serviciul de educatie, servicii de comunicatie, serviciul finantelor publice, etc.

Autorul Paul Negulescu doreste sa sublinieze ca "administratiile publice (statul in ansamblu, judetul sau comuna)  sunt personificate", adica au initiativa, raspundere si capacitate juridica putand face "acte de putere publica ( de comandament), cat si acte patrimoniale. "

Este important de mentionat ca nu orice activitate de interes public este serviciu public. Pentru ca o nevoie sociala sa fie de interes public, e nevoie de o "consacrare legislativa", prin care vor fi definite limitele actiunii adminstratiei publice. Atata timp cat nu va exista o reglementare legala nu se poate vorbi de interes public, iar autoritatile administratiei publice constitutionale nu au nicio obligatie juridica. "Quad non est in actis non est in mundo - Ceea ce nu este in acte, nu este pe lume -citat latina, (axioma juridica potrivit careia un lucru neconsemnat printr-un act este ca si inexistent).

Institutiile publice.

Institutiile publice sunt persoanele juridice infiintate prin acte de putere sau de dispozitie ale autoritatilor administratiei publice centrale sau locale in scopul realizarii unor activitati fara caracter comercial sau pentru indeplinirea unui serviciu public nepatrimonial. Institutiile publice se infiinteaza, se reorganizeaza si se desfiinteaza prin lege sau potrivitlegii de catre Parlament, Guvern, ministere si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si de catre consiliile judetene si locale.

Coordonarea activitatii institutiilor publice in scopul realizarii interesului general poate fi facuta prin reprezentanti ai autoritatii publice in organul de conducere al institutiei sau prin contractul cu institutia publica, adica in mod indirect prin bilantul aprobat anual de catre autoritatea publica. Mijloacele financiare necesare desfasurarii activitatii institutiilor publice sunt asigurate de regula, de bugetul administratiei centrale de stat sau de la bugetele locale.

Resursele umane pot fi asigurate prin imbunatatirea nivelului de pregatire profesionala a personalului de specialitate al administratiei publice, fiind necesara o evaluare permanenta a potentialului functionarilor publici.

Concesionarea serviciilor publice

Institutia concesiunii este complexa are multiple implicatii, atat in plan politico-statal, cat si social, reprezentand o operatiune de instrainare, caracterizata prin faptul ca e  revocabila , rascumparabila si nu era perpetua.

" O conventie prin care o persoana publica insarcineaza cu prestarea unui serviciu public o intreprindere privata care asigura finantarea lucrarilor, exploatarea lor si care este remunerata din redeventele percepute de la usageri." ( Pierre Delvolve ). In doctrina romaneasca actuala, Antonie Iorgovan arata ca prin contractul de concesiune, "o parte, cedentul , transmite altei parti, concesionarul, spre administrare rentabila pe un termen determinat, in schimbul unei redevente, o activitate economica, un serviciu public, o subunitate productiva sau un teren proprietate de stat." Concesionarea unor servicii publice se aproba pe baza caietului de sarcini al concesiunii, prin hotarare a Guvernului, a consiliului judetean, orasenesc sau comunal, dupa caz. Conform art. 10, concesionarea unui bun, a unei activitati sau a unui serviciu public se realizeaza prin licitatie publica deschisa, deschisa cu preselectie sau prin negociere directa.

Contractul de concesiune reprezinta elementul esential al delegarii gestiunii, care se incheie in termen de 30 zile de la data la care concedentul a informat ofertantul despre acceptarea ofertei sale, daca nu s-a stabilit altfel[3].

Legea 219/1998 a concesiunii contureaza conceptual de concesiune stipuland ca operatiunea de concesionare se face in baza unui contract prin care o persoana, numita concedent, transmite pentru o perioada determinata, de cel mult 49 de ani, unei alte persoane, numita concesionar, care actioneaza pe riscul si pe raspunderea sa, dreptul si obligatia de exploatare a unui bun, a unei activitati sau a unui serviciu public, in schimbul unei redevente.

2.4. Referendumul. Consultarea cetatenilor prin referendum

Referendumul reprezinta " procesul de consultare directa a cetatenilor unei tari in legatura cu un text de lege de o importanta cu totul deosebita sau asupra unei situatii de importanta nationala. Referendum-ul sau plebiscitul este o forma de democratie directa, in contrast cu democratia reprezentativa."

"Ca procedura legislativa general acceptata, in cazul referendumului, consultarea cetatenilor se face prin chemare la vot direct, pe buletinele de vot existand doar doua optiuni, Da sau Nu. Rezultatul referendumului este exprimat prin numararea tuturor voturilor valabile exprimate si publicarea rezultatului final, in forma votului direct exprimat individual, sub forma unui Da sau Nu.

Majoritatea referendumurilor, cu exceptii notabile care au nevoie de o lege speciala care sa mentioneze exceptia, necesita doar o majoritate simpla (jumatate din totalul voturilor valabile exprimate plus unul) pentru a determina rezultatul final, care poate fi un Da in favoarea situatiei, planului, proiectului sau legii sau un Nu." ( sursa Wikipedia ).

Asadar, referendumul creaza o " democratie participativa " in rezolavarea unor probleme de interes national.