Prevenirea coruptiei in administratia publica

Prevenirea coruptiei in administratia publica

Coruptia este o disfunctie de sistem care isi are provenienta si afecteaza cadrul normativ, sistemul institutional si relatiile interumane specifice institutiilor sociale. Fiind un fenomen complex, e nevoie de masuri specifice de lupta contra acesteia. Actiunile anticoruptie sunt atat de natura legala, cat si administrativa, implicand oficialii, dar si intreaga populatie.

Scopul unei politici anticoruptie este scaderea nivelului coruptiei si cresterea increderii in institutii. Aceasta este insa asociata cu o buna guvernare. Incepand mai ales cu anul 2000, in Romania se concept strategii de lupta impotriva coruptiei, se modifica legi, se creeaza institutii.    Lipseste insa educatia anticoruptie, instituirea bunelor practici, managementul eficient si modalitati concrete de reprimare si combatere a comportamentelor deviante de la standarde.

In raport de destinatari, o astfel de politica trebuie sa se adreseze in primul rand personalului din institutiile vizate al carui comportament integru trebuie pretins si incurajat: pe de o parte angajatii trebuie determinati sa fie impartiali si responsabili, iar pe de alta parte ei trebuie avertizati cu privire la consecintele comiterii unor fapte ilicite sau contrare standardelor de conduita.

De asemenea, trebuie sa se adreseze persoanelor din exteriorul institutiilor, adica celor care apeleaza sau pot apela la serviciile acestora, ce trebuie instruiti cu privire la comportamentul pe care sunt indreptatiti sa il solicite personalului la care apeleaza, dar in acelasi timp trebuie si sa fie avertizati asupra consecintelor incercarii de corupere a acestuia.

Prin urmare, masurile de prevenire a coruptiei trebuie luate pe multiple planuri, de la modul de reglementare a unei institutii, pana la managementul acesteia, finantarea sa si calitatea resurselor umane.

Asadar, practicile de prevenire a coruptiei trebuie sa vizeze in egala masura instrumentele juridice, cat si practicile administrative. Nu este necesara inventarea de formule noi, ci e suficienta traducerea si diseminarea documentelor internationale, cunoasterea normelor interne si preluarea celor mai bune practici atat din strainatate, cat si din alte institutii interne.

Pentru prevenirea coruptiei in randul publicului, metodele cele mai utile sunt cele ce tin de educarea si informarea acestuia.

1. Informarea si educarea populatiei

Existenta unei legislatii stufoase si a diverselor institutii cu competenta in materie, fac ca cetateanul sa nu cunoasca mijloacele administrative, civile si penale adecvate pentru prevenirea si combaterea coruptiei si nici modalitatile de protectie a sa in caz de denuntare a coruptiei.

"Consecvente angajamentelor asumate fata de Uniunea Europeana, autoritatile romane vor continua organizarea de campanii de constientizare privind efectele devastatoare ale coruptiei la scara larga. Temele vor viza, intre altele, transparenta decizionala, codurile de conduita a functionarilor publici, constientizarea de catre opinia publica a costurilor administrative suplimentare reprezentate de coruptie, conflictele de interese si incompatibilitatile. O alta abordare a segmentului de informare asupra coruptiei va consta in introducerea, in programa pentru licee, a unor cursuri sau module de curs de educatie civica anticoruptie."

Pentru aceasta, una dintre metode este educarea tinerilor in materie de anticoruptie, ar trebui sa porneasca de la definirea si popularizarea termenilor specifici precum "coruptia", "integritatea morala", "conduita corecta", "conflicte de interese", "incompatibilitate", "serviciu public", "interes public", dar si altele. Aceste cursuri pot fi sustinute mai ales de reprezentanti ai ONG-urilor cu preocupari in domeniu;

Reeducarea adultilor cu privire la cauzele si consecintele coruptiei si incurajarea reactiei de respingere a coruptiei: aceasta se poate realiza in special prin campaniile anticoruptie pe sectorul administratiei publice, care sa se desfasoare atat la nivel national prin intermediul televiziunilor si presei scrise, cat si la nivelul fiecarei institutii (afise si birouri de informare, prin emisiuni TV sau radio)

De asemenea, atentionarea populatiei asupra consecintelor negative ale actelor de corupere are un efect inhibitor.

O alta metoda cu rezultate remarcabile ar putea fi publicarea si popularizarea cazurilor de coruptie. Asta deoarece, prin aducerea la cunostinta publicului larg se obtine efectul descurajant pentru cetateni in a comite fapte de coruptie. In al doilea rand, va creste increderea cetatenilor in institutiile publice care au asemenea rezultate pozitive, incurajandu-i sa raporteze astfel de incalcari ale legii.

Informarea cetatenilor cu privire la drepturile si obligatiile lor, la atributiile exacte si obligatiile catre ei a angajatilor si institutiilor publice se poate realize prin conceperea si distribuirea continua a unor ghiduri si postari la afisierul institutiilor, astfel beneficiarii serviciilor publice vor sti exact de care institutie depinde rezolvarea problemei lor si carui departament din cadrul fiecarei institutii sa se adreseze, evitand astfel sa apeleze sau sa fie inselati de anumiti functionari;

In scopul sensibilizarii opiniei publice prin mass-media, internet, afise, mese rotunde, conferinte de presa cu privire la mijloacele legale si civice de lupta impotriva coruptiei, este necesara o permanenta mediatizare a fenomenului coruptiei, explicand publicului larg ce e coruptia, care sunt cauzele si efectele ei, cum se sanctioneaza, care sunt modalitatile de a obtine informatii publice si de a mari transparenta institutiilor

In lupta anticoruptie, este necesara implicarea societatii civile, prevenirea coruptiei nu este doar atributul autoritatilor publice, ci e nevoie de coagularea organizatiilor neguvernamentale si a oricaror alte elemente ale societatii civile. Pentru a se crea o cultura adversa coruptiei, promovarea trebuie sa aiba loc continuu, iar evaluarea rezultatelor trebuie sa se faca in mod regulat.

De asemenea, pentru coerenta, eficienta si pentru a asigura impactul eforturilor anticoruptie, sunt de preferat parteneriatele si platformele comune fie numai ale organizatiilor nonguvernamentale, fie ale autoritatilor publice impreuna cu societatea civila si reprezentantii sectorului privat.

In Strategia Nationala Anticoruptie, este este prevazut unul din aceste principii: "Principiul cooperarii si coerentei in baza caruia institutiile implicate in prevenirea si combaterea coruptiei trebuie sa coopereze indeaproape, asigurand o conceptie coerenta asupra obiectivelor ce trebuie indeplinite si a masurilor ce urmeaza a fi luate." [3]

Educatia impotriva coruptiei nu consta dintr-un set de reguli morale elaborate de cineva. Coruptia, ca oricare alta actiune ilegala, este o chestiune de optiune. Sarcina adultilor este sa creeze conditii care sa corespunda optiunii ce reflecta interesul public. Trebuie sa informam copiii despre drepturile si indatoririle lor, precum si despre consecintele actiunilor lor, cu alte cuvinte, impactul pe care acestea le au asupra altor persoane, rezultatele explicite si implicite. Cand discutam aceasta chestiune, elevii trebuie sa cunosca si alte optiuni pe care le au astfel incat sa vada diferenta dintre bine si rau. Tinerii, in general, trebuie sa invete cum sa spuna "da" si cum sa spuna "nu".

Pregatirea specializata in anticoruptie poate cuprinde diverse forme:

Organizarea de dezbateri pe tema coruptiei din administratia publica;

Cunoasterea reglementarilor internationale atat cu privire la atributiile functionale, cat si cu privire la coruptie: personalul trebuie sa realizeze ca integritatea nu poate fi impusa, ci ea trebuie asumata individual, iar pentru aceasta trebuie explicate si prezentate eforturile care s-au facut de ani buni in alte tari sau sub tutela organismelor internationale;

Includerea in pregatirea profesionala specializata a unor componente de integritate si anticoruptie pentru sectorul public: se pot organiza seminarii regulate de etica sau alte metode de cultivare a unei culturi a integritatii;

Chiar unul din documentele importante de specialitate prevede faptul ca "Un accent important in cadrul acestui obiectiv se pune pe includerea normelor incluse in codurile de conduita in programele de pregatire profesionala specializata a personalului din sectoare publice considerate vulnerabile."

Diagnoza participativa: se pot organiza grupuri de lucru numai cu persoanele care isi desfasoara activitatea in institutia vizata care sa sensibilizeze personalul cu privire la riscurile coruptiei inerente exercitiului functiilor lor si care sa duca la identificarea chiar de catre acesta a sectoarelor vulnerabile in institutie si la gasirea mijloacelor optime de stopare a coruptiei. Analiza de ansamblu privind riscurile de coruptie trebuie reluata periodic si intre timp monitorizate atent sectoarele cu probleme. Regulamentele interne trebuie imbunatatite periodic. Trebuie publicate informatiile, inclusiv eventualele rapoarte periodice, despre riscurile de coruptie in cadrul sistemului juridic.