Atributiile Presedintelui Romaniei in domeniul politicii externe

Atributiile Presedintelui Romaniei in domeniul politicii externe

Politica externa apare ca o exteriorizare a pozitiei statului fata de alte state, fata de organisme internationale, de unde necesitatea implicarii, in procesul decizional politic, nu numai a autoritatilor administrative si executive, dar si a Parlamentului, astfel incat sa se mentina un echilibru si un control reciproc in interior, dar mai ales sa se asigure credibilitatea Romaniei, ca stat, in exterior.

Fiind un segment al administratiei publice, politica externa a statului nu poate constitui o preocupare exclusiva a ministerului de resort si a sefului de stat, ci este, in anumite coordonate, si o problema a Parlamentului, ca organ prin care poporul isi exercita suveranitatea nationala si unica autoritate legiuitoare, cel putin in sistemul nostru constitutional.

De asemenea, si celelalte autoritati ale republicii, de la Curtea Constitutionala la Avocatul Poporului, mai ales prin contractele externe, pot contribui la intarirea pozitiei Romaniei pe plan extern, chiar daca nu sunt organisme cu caracter politic.

Pornind de la aceste consideratii, implicarea Presedintelui Romaniei in problemele politicii externe apare ca un fapt normal si necesar, mai ales in ceea ce priveste exercitarea dreptului si obligatiilor stabilite in procedura incheierii tratatelor internationale.

In primul alineat al articolul 91 din Constitutie se stabileste ca 'Presedintele incheie tratate internationale in numele Romaniei, negociate de Guvern, si le supune spre ratificare Parlamentului, in termen de 60 de zile'

Activitatea Presedintelui la negocierea unor tratate internationale este cu atat mai importanta cu cat in art. 11, alineatul 2, din Constitutie se arata ca tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.

O alta regula constitutionala este statuata in alineatul 2 al articolului 20 din Constitutie: daca exista neconcordanta intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte si legile interne, au prioritate reglementarile internationale.

Observam revenind la art. 91 alineatul 1 din Constitutie, ca valabilitatea actelor incheiate de Presedintele Romaniei este conditionata de trei elemente:

negocierea prealabila a Guvernului;

inaintarea tratatelor respective, in termen rezonabil, catre
Parlament;

ratificarea lor de catre Parlament.

Rezulta deci, ca nici o negociere externa nu poate fi realizata numai de Presedintele Romaniei, ci trebuie facuta si in prezenta unui reprezentant al Guvernului. Angajarea Presedintelui intr-o negociere internationala, in absenta unui reprezentant al Guvernului, constituie o incalcare grava a Constitutiei, rezultatul unor astfel de negocieri neafectand, sub nici o forma, statul roman. Deci, misiunea Presedintelui se limiteaza la exprimarea vointei Romaniei de a deveni parte la acel tratat, semnandu-1 in calitate de Sef al Statului, ceea ce, in termenii Constitutiei si ai uzantelor disn dreptul international public, inseamna, 'incheierea tratatului in numele Romaniei'.

O alta categorie de atributii a Presedintelui in numele politicii externe priveste asigurarea legaturilor diplomatice ale Romaniei cu alte state prin:

acreditarea si rechemarea reprezentantilor diplomatici ai Romaniei, in tarile cu care avem relatii diplomatice;

aprobarea infiintarii, desfiintarii sau schimbarii rangului misiunilor diplomatice;

acreditarea reprezentantilor diplomatici ai altor state pe langa
Presedintele Romaniei.

Potrivit art. 99 alin.2 din Constitutie, decretele Presedintelui, emise in exercitarea celor mai importante atributii (incheierea de tratate, acreditarea reprezentantilor diplomatici, instituirea starii de asediu sau a starii de urgenta, acordarea decoratiilor etc), se contrasemneaza de catre Primul-ministru. Prin urmare, cei doi sefi al executivului, trebuie sa negocieze, trebuie sa se inteleaga asupra persoanelor si, respectiv, asupra rangurilor misiunilor diplomatice.

In esenta, aceasta formula tehnico-procedurala vizeaza o problema politica de fond, respectiv, exercitarea unui control parlamentar indirect asupra Presedintelui, prin intermediul Primului-ministru, care raspunde, politic, exclusiv in fata Parlamentului.

Ultima atributie vizeaza acreditarea reprezentantilor diplomatici ai Statelor straine, pe langa seful Statului roman, care nu poate fi efectuata decat de acesta fiind o atributie a Sefului de Stat. Acesti diplomati, reprezinta in Romania, pe sefii Statelor care i-au acreditat. Prin urmare, in art. 91 alin.3 din Constitutie se statueaza: reprezentantii diplomatici ai altor State sunt acreditati pe langa Presedintele Romaniei.