Cadrul legislativ referitor la formarea profesionala a functionarilor publici

CADRUL LEGISLATIV REFERITOR LA FORMAREA PROFESIONALA A FUNCTIONARILOR PUBLICI

Procesul de profesionalizare a managementului public este puternic influentat de continutul cadrului legislativ si de gradul de profesionalizare a politicienilor, a titularilor de posturi si functii publice de conducere si de executie care desfasoara activitate in cadrul sistemului.

In tara noastra, cadrul legislativ care reglementeaza procesul de atragere, selectie si creare - in cadrul autoritatilor si institutiilor publice din ADMINISTRATIA centrala si locala - a unui corp de functionari publici a fost creat destul de tarziu ( abia in anul 1999, cand a fost adoptata Legea nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici).

Actul normativ a suportat o serie de modificari; cea mai semnificativa modificare, de fond, fiind facuta prin Legea nr.161/2003 - privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei (Titlul III - Reglementari privind functia publica si functionarii publici; art. XIII si urm. din Legea nr.161/2003).

In ceea ce priveste personalul contractual din institutiile si autoritatile publice din ADMINISTRATIA centrala si locala, cadrul legislativ - de factura moderna, democratica - a fost creat si mai tarziu ( la data de 01 martie 2003 a intrat in vigoare noul Cod al muncii aprobat prin Legea nr.53/2003; pana la aceasta data aplicandu-se codul muncii adoptat la data de 23 noiembrie 1972 si intrat in vigoare la data de 01 martie 1973).

Referindu-ma, in mod expres, la perfectionarea resurselor umane ca o necesitate obiectiva in institutiile publice din Romania in scopul crearii unui corp de functionari publici profesionist, asa cum am aratat mai sus, cadrul legislativ este creat, asa cum am aratat mai sus,  prin Legea nr.188/1999 modificata si completata prin Legea nr.161/2003.

Actul normativ reglementeaza regimul general al raporturilor juridice dintre functionarii publici si autoritatile si institutiile publice din ADMINISTRATIA publica centrala si locala, pe care le defineste ca fiind raporturi de serviciu; iar scopul urmarit de actul normativ il constituie " . asigurarea, in conformitate cu dispozitiile legale, a unui serviciu public stabil, profesionist, transparent, eficient si impartial, in interesul cetatenilor, precum si al autoritatilor si institutiilor publice din ADMINISTRATIA publica centrala si locala"[1].

Reglementarea veche din Statutului functionarilor publici - prin Legea nr.188/1999 - a permis intrarea, in corpul functionarilor publici, a unor persoane care desfasurau activitati ce nu implicau, in toate cazurile, exercitarea prerogativelor de putere publica, dat fiind faptul ca actul normativ nu cuprindea reglementari clare cu privire la :

definirea functiei publice si principiile care stau la baza exercitarii functiei publice;

precizarea activitatilor desfasurate de functionarii publici care sunt de natura sa implice exercitarea prerogativelor de putere publica;

conditiile pentru stabilirea numarului total de functii publice de conducere precum si pentru stabilirea numarului maxim de functii publice de executie pe fiecare grad profesional;

cerintele pentru constituirea structurii organizatorice a autoritatilor si institutiilor publice;

A permis unor conducatori ai institutiilor si autoritatilor publice din ADMINISTRATIA locala - in special din mediul rural - sa numeasca in mod haotic persoane in functii publice de conducere, sa numeasca in functii publice de executie persoane care nu aveau pregatirea necesara. Pe fondul acestei situatii, in perioada 1999 si pana in prezent, nu s-a cunoscut nici o imbunatatire a sistemului administrativ; dimpotriva calitatea deciziilor administrative a fost tot mai slaba.   

Reglementarea actuala din Statutul functionarilor publici - stabilita prin Titlul III din Legea nr.161/2003 - consider ca este  buna, in sensul ca defineste clar functia publica, stabileste principiile care stau la baza exercitarii functiei publice, este mai restrictiva si nu mai permite intrarea in corpul functionarilor publici decat a persoanelor care au pregatirea de specialitate si care desfasoara activitati care implica exercitarea prerogativelor de putere publica.

Conform noii reglementari:

functia publica este definita ca fiind ansamblul atributiilor si responsabilitatilor, stabilite in temeiul legii, in scopul realizarii prerogativelor de putere publica de catre ADMINISTRATIA publica centrala si locala ( art.2 alin.1 din Legea nr.188/1991 modificata si completata prin Legea nr.161/2003 );

principiile care stau la baza exercitarii functiei publice, conform art.4 din Legea nr.188/1991 modificata si completata prin Legea nr.161/2003, sunt:

a)     legalitate, impartialitate si obiectivitate;

b)   transparenta;

c)     eficienta si eficacitate;

d)   responsabilitate, in conformitate cu prevederile legale;

e)     orientare catre cetatean;

f)     stabilitate in exercitarea functiei publice;

g)   subordonare ierarhica.

Activitatile desfasurate de functionarii publici care implica exercitarea prerogativelor de putere publica, conform art.2 alin.(3) din Legea nr.188/1991 modificata si completata prin Legea nr.161/2003 sunt urmatoarele:

a)      punerea in executare a legilor si a celorlalte acte normative;

b)      elaborarea proiectelor de acte normative si a altor reglementari specifice autoritatii sau institutiei publice, precum si asigurarea avizarii acestora;

c)      elaborarea proiectelor politicilor si strategiilor, a programelor, a studiilor, analizelor si statisticilor, precum si a documentatiei privind aplicarea si executarea legilor, necesare pentru realizarea competentei autoritatii sau institutiei publice;

d)      consilierea, controlul si auditul public intern;

e)      gestionarea resurselor umane si a resurselor financiare;

f)       colectarea creantelor bugetare;

g)      reprezentarea intereselor autoritatii sau institutiei publice in raporturile acesteia cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, din tara sau strainatate in limita competentelor stabilite de conducatorul autoritatii sau institutiei publice, precum si reprezentarea in justitie a autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea;

h)      realizarea de activitati in conformitate cu strategia de informatizare a administratiei publice.

Studiind publicatiile de specialitate[2], am constatat ca in sistemul administrativ romanesc exista o delimitare clara intre functiile publice, functiile ocupate in regim contractual si functiile de demnitate publica. De asemena, necesitatea profesionalizarii corpului functionarilor publici a determinat schimbari majore ale sistemului carierei functionarilor publici. Principiile care stau la baza organizarii si dezvolatrii carierei in functia publica sunt: competenta, competitia, egalitatea de sanse, profesionalismul, motivarea si transparenta.

Reglementarea actuala cuprinde dispozitii stricte cu privire la perfectionarea, in mod continuu, a pregatirii profesionale a functionarilor publici; in acest sens - potrivit art.31, alin.(4)[3] - institutiile si autoritatile publice au obligatia sa prevada in bugetul anual propriu sumele necesare pentru acoperirea cheltuielilor programelor de formare si perfectionare profesionala a functionarilor publici

Mai mult decat atat, a fost instituita obligatia pentru functionarii publici - conform art.48 - sa urmeze forme de perfectionare profesionala organizate de Institutul National de Administratie sau alte institutii abilitate potrivit legii, a caror durata cumulata este de minimum de 7 zile de an; iar in cazul in care durata programelor de formare specializata in ADMINISTRATIA publica este mai mare de 90 de zile, functionarii publici sunt obligati sa se angajeze in scris ca vor lucra in ADMINISTRATIA publica, cel putin 5 ani de la terminarea programelor, sub sanctiunea restituirii catre institutia sau autoritatea publica din care face parte a contravalorii cheltuielilor efectuate pentru perfectionare.

In scopul asigurarii perfectionarii profesionale a functionarilor publici, legiuitorul a instituit dispozitii - deosebit de dure - cu privire la functionarii publici de conducere din mediul rural, in mod expres pentru secretarii de comuna. Astfel, potrivit art. XX alin.(3) din Legea nr.161/2003, secretarii de comuna care nu au studii superioare la data intrarii in vigoare a legii, isi pot pastra functia publica cu obligatia ca in termen de 6 ani sa absolve o forma de invatamant superior de lunga durata in specialitatea juridica sau administratie publica, sub sanctiunea eliberarii din functie.

In ceea ce priveste formarea profesionala a personalului contractual, dispozitii asemanatoare cu cele referitoare la functionarii publici, sunt cuprinse in Titlul VI din Codul muncii aprobat prin Legea nr.53/2003.

Dispozitiile obligatorii cuprinse in continutul actului normativ, credem ca sunt necesare deoarece formarea profesionala si perfectionarea pregatirii profesionale a functionarilor publici si a personalului atras in cadrul autoritatilor si institutiilor publice au devenit o necesitate stringenta; intrucat doar pe baza de vechime, fler, experienta, orientare politica si un nivel elementar de pregatire generala nu se pot obtine rezultate concrete deosebite in procesul reformei in administratie.