Componentele personalitatii criminala
Paradoxul consta infaptui ca factorii
ce stau la baza dezvoltarii personalitatii nu pot fi usor
identificati. Personalitatea, precum si individul,este
un produs integral al proceselor ce stau la baza raporturilor sociale ale
subiectului. Dar exista o trasatura distincta a
personalitatii. Ea este determinata de natura relatiilor ce
auformat-o: a relatiilor sociale in care se implica doar omul in
scopul unei realizari obiective'. A. Leont'ev, Activitatea.
Constiinta. Personalitatea, 7975. Conceptul de personalitate in
psihologia juridica Psihologia juridica si criminologia, ca
si psihologia generala si cea sociala, opereaza cu
conceptul de personalitate, un construct pluridisciplinar. Notiunea de personalitate
inglobeaza esenta omului ca subiect si obiect al procesului
socialistoric, un sistem de atribute biopsihosociale, structuri
comportamentale, temperamentale, caracteriale, valori personale raportate la
cele, sociale de care dispune o persoana. Deoarece in Codul Penal este
utilizata notiunea de "persoana', tinem sa
precizam ca in stiinta psihologica si in tratarea
oferita in capitolul de fata conceptul de "personalitate'
implica si caracteristicile persoanei. Ne referim la faptul ca orice
persoana, posedind anumite particularitati intelectuale,
afective, volitive, caracteriale si temperamentale, deosebindu-se de
semeni si fiind totodata asemanator cu ei, se prezinta
si ca o personalitate unica, organizata in conformitate cu
capitalul ereditar si influentele mediului. Personalitatea infractorului este
caracterizata de o anumita motivatie, aptitudini, pregatire
si orientare comportamentala - criminala, dirijindu-se de modele
comportamentale cu caracter antisocial. Psihologia juridica implica
in aparatul conceptual notiunea data, examinind-o intr-un context
special, cel al dramei judiciare. Cercetarea personalitatii
personajelor din cadrul dat - a infractorului, martorului, victimei, precum si
a agentilor judiciari -, desi tine cont de modelele conceptuale,
elaborate de psihologie in scopul definirii personalitatii si
stabilirii profilului ei, totusi, recurge la unele scheme deosebite,
acceptate in domeniul stiintelor speciale. Deoarece pe parcurs ne vom
opri in detalii la personalitatea tuturor participantilor la drama
judiciara, in capitolul de fata tinem sa analizam
pe cit posibil de amplu doar personalitatea infractorului, caracterizata
de o anumita motivatie, aptitudini, pregatire si orientare
comportamentala - criminala, calauzindu-se de modele
comportamentale cu caracter antisocial. Necesitatea unei cercetari ample a
personalitatii infractorului este conditionata atit de
sarcinile justitiei (de descoperire, cercetare, sanctionare a infractiunilor
si orientare a activitatii spre profilaxia criminalitatii),
cit si de orientarea contemporana general-umana - spre umanism,
armonizare a relatiilor sociale, anihilare a factorilor distorsionanti,
provocatori de conflicte interpersonale si intergrupale. S-a recurs la notiunile
de "personalitate infractionala' sau "personalitatea
infractorului', spre deosebire de alta acceptiune -
"personalitate criminala' .
