Statul ca persoana juridica

Statul ca persoana  juridica.

Statul este o persoana juridica, deoarece are toate elementele specifice constitutive ale unei persoane juridice.

Statul reprezinta o colectivitate de persoane fizice care poseda un patrimoniu, o organizare proprie si un scop licit.

Statul are in proprietate bunuri materiale precum si mijloace banesti. Acestea sunt puse, folosite in vederea realizarii scopului pe care-l urmareste statul ca si colectivitate de indivizi.

Patrimoniul statului este compus din bunuri proprietate publica dar si bunuri proprietate privata.

Statul are o organizare proprie, organizare care imbraca forma autoritatii publice care-l reprezinta si fac parte din toate cele trei puteri ale statului (legislativa, executiva, judecatoreasca).

Este o persoana juridica cu trasaturi specifice fata de celelalte persoane juridice din societate.

In calitate de persoana juridica, statul are atributii atat de drept public, cat si de drept privat.

In exercitarea atributiilor de drept public, statul are un drept de comanda, de a da ordine imperative pentru indivizii care-l constituie.

In baza atributiilor de drept privat, statul administreaza si gospodareste patrimoniul pe care-l are in proprietate, deci se comporta ca un autentic proprietar avand atributii de dispozitie, folosinta si posesie).

Celelalte persoane juridice din societate au si ele atributii de drept public si privat, numai ca, acestea au astfel de atributii pentru ca statul este cel care le-a conferit aceste atributii, statul a delegat atributii de drept public si drept privat de la sine catre celelalte persoane juridice.

Desi statul exercita atributii de drept public si privat, nu trebuie sa se inteleaga ca el are doua personalitati juridice, ci statul are o singura personalitate juridica, dar exercita doua categorii de atributii in acest sens.

Unitatile administrativ teritoriale.

Organizarea administrativa a teritoriului unui stat este o problema politica si juridica, deosebit de importanta, deoarece prin modul in care este organizat teritoriul unui stat se poate aprecia asupra regimului politic al statului.

Organizarea administrativa a teritoriului a fost intotdeauna folosita de puterea statului ca instrument de conducere sau dominare asupra supusilor sai, de aceea fiecare stat a fost si este interesat de o anume organizare admininstrativa a teritoriului, scopurile urmarite nefiind intodeauna concordante cu scopurile colectivitatilor locale din unitatile administrativ teritoriale.

In prezent reglementarile administrativ teritoriale din Romania sunt date de legea 2/1968. Aceasta lege a fost abrogata  in anul 1989 intamplator tot prin legea 2.

Aceasta noua lege, practic a desfiintat o serie de sate, reglementand numai comunele, de aceea revolutia din Decembrie 1989 a abrogat aceasta lege, considerand ca aceasta a fost o lege a regimului dictatorial si a repus in vigoare legea 2 din 1968, apreciind ca aceasta corespunde mai bine momentului istoric al tarii.

Tot dupa revolutie s-a constituit si o asociatie nonguvernamentala "Liga judetelor abuziv desfiintate" al carui scop era acela de actiona pentru reinfiintarea acelor judete care fusesera desfiintate de regimul comunist. De aceea chiar din primul an aceasta asociatie, dar si autoritatile constituite dupa revolutie au facut o serie de propuneri de imbunatatire a organizarii administativ teritoriale.

Potrivit legii 2/1968 si art. 3 alin.3 din Constitutia Romaniei, teritoriul Romaniei este organizat sub aspect administrativ in: comune, orase, judete.

Unele orase sunt declarate municipii in conditiile legii.

a) comuna este unitatea administrativ teritoriala care cuprinde populatia rurala, unita prin comunitate de interese si traditii, fiind alcatuita din unul sau mai multe sate. Satul in care isi are sediul local se numeste resedinta a comunelor. In prezent in Romania sunt 2849 comune. Aceste comune cuprind un numar de 13430 de sate;

b) orasul este tot o unitate administrativ teritoriala mai dezvoltata din punct de vedere econmic, social si edilitar gospodaresc. In prezent sunt 216 orase in Romania.

c) Municipiul este o localitate urbana ca si orasul dar cu un numar mai mare de locuitori, cu insemnatate deosebita in viata economica si social-politica si culturala. In prezent in Romania sunt 103 municipii.

Legea administratiei publice locale 215/2001, prevede ca in unele municipii se pot crea subdiviziuni administrativ teritoriale, care sunt infiintate si delimitate prin lege.

In prezent numai in Bucuresti sunt create subdiviziuni administrativ teritoriale numite sectoare.

Unele localitati situate in apropierea municipiilor si oraselor sunt localitati apartinatoare de municipii si orase, dar sunt unitati administrativ teritoriale distincte, spre deosebire de localitatile componente ale unor municipii si orase care nu mai au calitatea de unitati administrativ teritoriale distincte.

Judetul este unitatea administrativ teritoriala alcatuita din mai multe orase, municipii si comune alcatuita artificial.

Constituirea judetelor se bazeaza pe o serie de criterii de ordin economic, geografic, etnic, de legislatie, culturale, traditionale etc . . .

Satele, orasele si municipiile sunt constituite in mod natural, in timp ce comunele sunt compuse din mai multe sate acestea fiind create artificial.

Fiecare sat, comuna, oras, municipiu, judet, poarta o denumire, atribuirea si schimbarea acestor denumiri facandu-se de catre parlament la propunerea guvernului.

3. Alte forme cu caracter de organizare administrativa.

In afara de unitatile administrativ teritoriale, teritoriul Romaniei cuprinde si alte forme de organizare adminsitrative care poarta diverse denumiri, care nu sunt unitati administrativ teritoriale.

a) zonele libere sunt instituite prin legea 84/1992 dar fac parte integranta din teritoriul Romaniei, si sunt instituite in porturile maritime si fluviale, in apropierea punctelor de trecere a frontierelor si a canalului Dunare-Marea Neagra. Ele sunt suprafete din teritoriul Romaniei care se constituie pe teritoriul unui sau doua judete limitrofe care sunt precis si riguros delimitate, si in care orice persoana fizica sau juridica poate sa desfasoare o serie de activitati economice pentru care sunt scutite de plata unor taxe si accize. Scopul pentru care se constituie aceste zone libere are in vedere promovarea de schimburi economice, comerciale si atragerea de capital strain. Infiintarea acestor zone se face prin hotararea guvernului;

b) serviciile publice zonale se creeaza in anumite zone specializate pe anumite activitati. Ele pot cuprinde una sau mai multe administratii teritoriale (ocoalele silvice, biosferea Deltei Dunarii).

c) Subdiviziuni administrativ teritoriale ale municipiului , care sunt delimitate prin lege si care nu sunt unitati administrativ teritoriale ci numai parti componente ale municipiului in speta. Totusi au regim juridic apropiat unitatilor administrativ teritoriale, intrucat potrivit legii administratie publice locale in acestea sunt constituite autoritati ale administratiei publice: consiliile locale si primarii.

d) Oficii prefecturale. Acestea sunt create in judete cu suprafata intinsa cu distante mari pana la resedinta judetului. Rolul acestor oficii prefecturale este acela de a asigura exercitarea atributiilor prefectului in toate localitatile judetului. Acestea sunt conduse de un director desemnat de prefect, caruia ii sunt delegate o parte din atributiile prefectului, si care se exercita in oficiul prefectural respectiv.

Regiunile de dezvoltare  sunt institutionalizate prin legea 315/2004.

Potrivit acestei legi in Romania sunt create opt regiuni de dezvoltare pentru a asigura o dezvoltare echilibrata a tuturor zonelor din punct de vedere economic si pentru a administra in acest scop fondurile, mijloacele banesti primite din partea U.E.

Intre structurile de conducere ale regiunilor de dezvoltare si autoritatile locale nu sunt raporturi de subordonare ci numai de colaborare.

Imbunatatirea organizarii administrative a teritoriului in Romania.

Aceasta problema s-a pus imediat dupa revolutia din 1989. Toate guvernele au cuprins in programele lor si actiuni care vizau imbunatatirea administrativa a teritoriului. Autoritatile locale si liga judetelor abuziv desfiintate numeroase propuneri care vizau aceasta problema.

Toate  guvernele au abordat aceasta problema, limitandu-se in principal la declararea unor comune ca orase, a unor orase ca municipii, la infiintarea de noi comune ori la schimbarea denumirii unor localitati.

Propunerile au venit adesea din partea deputatilor si senatorilor.

Propunerile facute nu au fost intotdeauna suficient de fundamentale, de motivate. Ele bazandu-se de cele mai multe ori pe considerente istorice.

Pana in anul 2000 imbunatatirile care au fost aduse organelor administrativ teritoriale prin crearea unor noi comune nu au fost respectate in nici un caz prevederile legale, deoarece in nici un caz nu a fost consultata populatia prin referendum, asa cum prevedea legea administratiei publice locale.

Aceasta lege prevede ca orice schimbare a limitelor se face numi in urma referendumului local al unitatilor populatiei respective.

In al patrulea rand, in nici una dintre guvernari nu s-a definitivat o strategie coerenta un program clar cu privire la derularea acestei activitati si mai ales nu s-au facut estimari ale costurilor pe care le presupune asemenea actiune.

Noi consideram ca o noua organizare administrativ teritoriala a Romaniei sau chiar o imbunatatire de substanta a acesteia in prezent nu este oportuna si nici necesara cel putin pentru urmatoarele considerente.

In primul rand, toate sau marea majoritate a actiunilor intreprinse pana in prezent s-au bazat aproape in exclusivitate pe criterii istorice, fara insa sa I-a in considerare mutatiile care s-au produs in ultimii zeci de ani pe plan economic si social indeosebi in organizarea si functionarea actualelor unitati administrativ teritoriale.

Este cunoscut faptul ca pana la revolutia din 1989, populatia din sate si comune a gravitat in mare masura catre orasele apropiate.

Orasele au polarizat forta de munca din zonele rurale si inclusiv problemele sociale,ori in aceste conditii de organizare administrativa a teritoriului ar avea ca efect, in mod necesar o reorientare a populatiei rurale spre alte centre , dar care nu vor fi in masura sa preia toate problemele cu care se confrunta populatia rurala.

In al doilea rand, intr-o economie de piata, statul nu are suficiente parghii economice, pe care sa le foloseasca pentru a asigura o dezvoltare economico-sociala, echilibrata a tuturor localitatilor si zonelor tarii, cu alte cuvinte statul nu poate sa aloce fonduri prea mari in acest scop. Intr-o economie planificata cum era cea comunista, statul era cel care dirija fondurile planificate, acolo unde si atat cat vrea el.

In al treilea rand s-au propus de pilda infiintarea a 20 judete in Romania.

Unitatile administrativ teritoriale ca sa fie viabile trebuie sa aibe o anumita baza economica si un anumit potential uman.

In prezent, cele 41 de judete ale tarii au o populatie care variaza la unele judete de la 200.000 locuitori la altele care au peste 700-800.000 locuitori.

Un alt punct de vedere se tine cont de faptul ca in prezent in Romania unitatile administrativ teritoriale sunt constituite din 2 niveluri: local si judetean.

In prezent si viitor unitatile administrativ teritoriale din Romania intra in relatii de colaborare cu unitatile administrativ teritoriale din U.E.

In majoritatea tarilor din U.E. se constituie pe 3 niveluri.

Criteriile pe baza carora se constituie unitatile administrativ teritoriale.

In principiu organizarea administrativ teritoriala nu este o actiune arbitrala. Intotdeauna organizarea administrativ teritoriala trebuie sa aiba la baza in afara de factorii obiectivi care o determina si o serie de criterii stiintifice care sa raspunda unor cerinte si de perspectiva. Sub acest aspect a fost adoptata legea 351/2001 privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului, sectiunea reteaua de localitati care cuprinde principalele reguli care privesc clasificarea localitatilor pe ranguri, prevazandu-se sase ranguri, tot aceasta lege stabileste conditiile de trecere de la un rang la altul si precizeaza principalii indiciatori pentru ierarhizarea localitatilor.

Cu privire la rangul localitatilor:

a) localitati cu rangul zero este capitala Romaniei, municipiu de importanta europenana;

b) rangul unu- municipiile de importanta nationala cu influenta la nivelul european, sunt de regula municipiile resedinta de judet dar si altele;

c) rangul doi sun municipiile de importanta judeteana;

d) rangul trei sunt toate orasele;

e) rangul patru sunt satele  resedinta de comuna;

f)  rangul cinci sunt satele componente ale comunelor si cele care apartin municipiilor si oraselor.

Trecerea de la un rang la altul se face prin lege la propunerea consiliiolor locale si cu consulatarea populatiei prin referendum.

Cu privire la ierarhizarea localitatilor legea prevede indicatorii ce stau la baza acestora.

Acesti indicatori fiind diferiti dupa cum este: localitati urbane sau localitati rurale.

Daca ne referim la localitatile urbane, legea reglementeaza 16 indicatori de ierarhizare.

a) pe primul loc se afla populatia, care in cazul municipiilor trebuie sa fie de cel putin 25.000 locuitori, in cazul oraselor cel putin 5000 locuitori.

b) Populatia ocupata in activitati neagricole care trebuie sa fie in cazul municipiilor 80% orase 75%;

c) Dotarea locuintelor cu instalatii de alimentare cu apa, la municipii 80%, la orase 70%;

d) Dotarea cu baie si Wc-uri in locuinte la municipii 75%, la orase 55%.

La localitatile rurale avem 2 ranguri:

a) rangul 4 satul resedinta de comuna;

b) rangul 5 satul componenta a comunei.

a)) La rangul patru trebuie sa existe: sediul de primarie, gradinita, scoala primara si gimnaziala, dispensar si farmacie, posta, servicii telefonice, sediu politie si jandarmerie, parohie, etc .

b)) La rangul cinci trebuie sa existe si daca au peste 200 locuitori se prevede: scoala primara, punct sanitar, magazin alimentar si nealimentar.

Legea prevede totodata o serie de dispozitii speciale cu privire la infiintarea de noi comune. Precizeaza ca acestea se fac prin lege la propunerea consiliului local, propunere facuta in urma consultarii prin referendum a populatiei atat din localitatile de la care se preiau localitatile cat si de la localitatile ce preia noua comuna cat si a populatiei care preia acele localitati.

La comuna populatia minima este de 1500 locuitori (prevazuta de lege). De asemenea legea prevede ca noua comuna sa aiba potential economic care sa-I asigure echilibrul bugetar. De asemenea sa aiba legaturi pe drum sau calea ferata-> satul  de resedinta al comunei.

6. Reprezentarea statului si a unitatilor administrativ teritoriale.

1. Reprezentarea publica a statului. Statul ca persoana juridica de drept public si privat fiind o creatie artificiala, intra in raporturi politice si juridice pe plan intern si plan extern prin intermediul autoritatilor publice pe care statul le creaza si carora le confera anumite atributii. Ca atare autoritatile publice ale statului exercita atributiile ce le-au fost conferite in numele statului, bucurandu-se totodata de protectia statului in exercitarea lor.

Aceste autoritati publice sunt:

a) Parlamentul Romaniei, care exercita atributia de legiferare (puterea legislativa). Ele exercita aceasta atributie numai in conditiile si masura precizata prin norme constitutionale. Aceasta atributie de legiferare nu ar putea fi exercitata numai de catre una dintre structurile parlamentului.

b) In exercitarea puterii executive, statul este reprezentat de catre: presedintele Romaniei, guvern, ministere, celelalte autoritati publice centrale autorizate, autoritatile autonome ale administratiei publice, serviciile publice deconcentrate ale ministrilor si ale celorlalte autoritati centrale si prefectii. Aceste autoritati au rolul de a organiza punerea in executare a legii si de a executa in concret legea. Unele dintre ele avand competenta teritoriala la nivelul national pe intreg teritoriul statului (autoritatiile centrale) altele decat la nivel local, la nivelul unei anumite unitati administrativ teritoriale.

c) Puterea judecatoreasca este exercitata, infaptuita de o categorie speciala de autoritati si anume de autoritatile judecatoresti. Unele dintre ele avand competenta teritoriala la nivel national (Inalta Curte de Casatie si Justitie), altele avand o competenta teritoriala precizata prin lege (Curtea de Apel in nr. de 15), tribunalele judetene si al municipiului Bucuresti.

Rolul acestor autoritati publice este de a aplica legea la cazuri concrete, solutionand conflictele juridice care apar in societate.

Competenta materiala a acestora este strict delimitata prin lege.

Unitatea administrativ teritoriala. Are si ea personalitate juridica, sunt reprezentate la randul lor prin anumite autoritati publice. Ele reprezinta colectivitatea legala si care de regula le-au desemnat prin vot egal, direct si secret.

Rolul acestor autoritati este acela de a oganiza punerea in executare a legii si de executa in concret legea in limitele competentelor atribuite de stat de lege.

Aceste autoritati publice locale exercita uneori atributii specifice statului sau mai exact in numele statului, legea precizand in mod expres care sunt atributiile pe care acestea le exercita in numele statului.

Ele sunt atributii care intereseaza in mod special si statul, tocmai de aceea atunci cand aceste atributii nu sunt exercitate asa cum a stabilit statul, aceste autoritati publice chiar daca reprezinta autoritatile locale raspund si in fata statului de modul in care au exercitat atributiiile respective.

Cu alte cuvinte statul are drept de control, are drept de aplicare de sanctiuni atunci cand atributiile au fost exercitate necoresunzator.

Autoritatile publice care reprezinta unitatile administrativ teritoriale:

consiliile locale si primarii: comune, orase municipii;

consiliile judetene: in cazul judetelor;

consiliul general: la Bucuresti;

Primarii sunt autoritati executive, in timp ce consiliile locale sau cetatenesti sunt autoritati publice deliberative.