Concesiunea

Concesiunea

Concesionarea constituie o modaliatate spaecifica de exploatare a bunurilor proprietate publica ori privata apartinand statului si unitatilor administrativ-teritoriale, alaturi de exploatarea serviciilor si lucrarilor publice.

In perioada interbelica, institutia concesiunii a fost consacrata de doctrina dreptului public si utilizata in practica administratiei publice romanesti, preluata fiin din doctrina si practica Europei occidentale.

Profesorul Paul Negulescu define concesiune ca fiind ,, o forma de exploatare a unui serviciu public in care un particular, persoana fizica saum morala, ia asupra sa riscurile exploatarii si conducerea activitatii serviciului in schimbul dreptului de a percepe taxele pentru serviciile prestate", autorul relevand in acelasi timp ca ,,serviciile publice trebuie sa fie dominate de grija interesului public, iar concesiunea nu poate transforma serviciul public intr-o afacere privata".

Deosebit de important este faptul ca regimul juridic a concesiunii nu trebuie confundat sau identificat nici cu vanzarea si nici cu inchirierea.

In acest sens autorul afirma: ,,concesiunea nu se aseamana cu vanzarea, caci nu are loc nici un transfer de proprietate si nici nu se constituie in favoarea concesionarului vreun drept perpetuu; ea nu se poate aseman anici cu inchirierea, caci concesionarul nu plateste o chirie, din contra, el este autorizat sa perceapa taxe asupra celor ce se folosesc de serviciul concedat".

Conform art.53 alin.1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.54/2006: ,,Concedentul poate modifica unilateral partea reglementara a contractului de concesiune, cu notificarea prealabila a concesionarului, din motive exceptionale legate de interesul national sau local, dupa caz" , asupra conditiilor in care poate concedentul sa dispuna aceste modificari.

Potrivit art.1 alin.2 din Ordonanta de urgenta nr.54/2006:

,,Contractul de concesiune de bunuri proprietate publica, denumit in continuare contract de concesiune, este acel contract incheiat in forma scrisa prin care o autoritate publica, denumita concedent, transmite, pe o perioada determinata, unei persoane, denumite concesionar, care actioneaza pe riscul si raspunderea sa, dreptul si obligatia de exploatare a unui bun proprietate publica in schimbul unei redevente".

Contractul de concesiune se incheie pentru o perioada care nu poate depasi 49 de ani, incepand de la data semnarii lui.

Durata de concesionare se stabileste de catre concedent pe baza studiului de oportunitate si poate fi prelungita pentru o perioada de cel mult jumatate din cea initiala, prin simplul accord de vointa al partilor, prevederi reiesite din art.7 alin.2 si 3 ale Ordonantei de urgenta nr.54/2006.

Definitiile contractului de concesiune de lucrari publice si a contractului de concesiune de servicii le regasim in Ordonanta de urgenta nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii,dupa cum urmeaza:

Conform art.2 alin., lit.g contractul de concesiune de lucrari publice 0este: ,,contractul care are aceleasi caracteristici ca si contractul de lucrari, cu deosebirea ca in contrapartida lucrarilor executate e contractantul, in calitate de concesionar, primeste din partea autoritatii contractante,in calitate de concendent,dreptul de a exploata rezultatul lucrarilor pe o perioada determinata sau acest drept insotit de plata unei sume de bani prestabilite".

Contractul de concesiune de servicii este de finit in art. 2,alin.1, lit.h ca fiind : ,,contractul care are aceleasi caracteristici ca si contractul de servicii cu deosebirea ca in contrapartida serviciilor publice contractantul, in calitate de concesionar, primeste din partea autoritatii contractante, in calitate de concendent, dreptul de a exploata serviciile pe o perioada determinata sau acest drept insotit de plata unei sume de bani prestabilite".

Procedura de concesionare a bunurilor proprietate publica a statului si a unitatilor administrativ-teritoriale este reglementata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publica

Potrivit art. 14 din actul normativ citat, procedurile de atribuire a contractului de concesiune sunt urmatoarele:

-licitatia, procedura la care orce persoana fizica sau juridica interesata are dreptul de a depune oferta;

-negocierea directa, procedura prin care concendentul negociaza clauzele contractuale, inclusiv redeventa, unul sau mai multi participanti la procedura de atribuire a contractului de concesiune.

Artticolul 15 stabileste ca regula este reprezentata de atribuirea contractului de concesiune prin licitatie, negocierea directa fiind exceptie.

Initiativa concesionarii poate sa apartina concendentului sau oricarui investitor interesat. Aceasta initiativa se materializeaza intr-o propunere de concesionare formulata in scris si adresata autoritatii concedente.

Capitolul IV al Ordonantei de urgenta nr. 54/2006 reglementeaza aspectele legate de procedura incheieri contractului, clauzele acestuia, regimul bunurilor, sub concesionare si incetarea contractului de concesiune.

Asa cum am precizat mai sus contractul de concesiune se va incheia pe o perioada care nu va putea depasi termenul de 49 de ani, termen care va incepe sa curga la data semnari lui. Art.50 potrivit caruia: ,,neincheierea contractului de concesiune intr-un termen de 20 de zile calendaristice de la data implinirii termenului prevazut la art.42 poate atrage plata daunelor-interese de catre partea in culpa".

In literatura de specialitate din perioada interbelica, dar si cea de data mai recenta s-a considerat ca contractul de concesiune este un contract:

a) sinalagmatic, adica un contract care regenereaza da la data incheieri lui, obligatii reciproce si intrdependente in sarcina partilor (concedentului si concesionarului);

b) oneros, fiecare parte urmarind realizarea unui folos,a unei contra prestatii in schimbul abligatiei pe care si-o asuma;

c) solemn, contractul se incheie valabil prin exprimarea consintamantului intr-o anumita forma prevazuta de lege ad validitatem.

d) Intuiuu personae, incheierea contractului de concessiune se face cu o anumita persoana, in prealabil determinata. Potrivit art.28 alin.6 din Legea nr.219/1998, subconcesionarea in tot sau in parte a obiectului concesiunii, este interzisa.

Relevante sunt si dispozitiile art.28 alin.3 in conformitate cu care refuzul ofertantului declarat castigitor de a incheia contrctul de concesiune atrage dupa sine pierderea garantiei depuse pentru participare si, daca este cazul, plata de daune-interese.Concesionarul este astfel determinat in persoana ofertantului care a participat la licitatie si care a fost desemnat castigator in urma negocierii directe.

e) cu executare siuccesiva, obligatiile partilor se executa in timp, porintr-o prestatie regulata si continua;

f)  comutativ, la momentul incheierii contractului partile cunosc intinderea drepturilor si obligatiilor ce le revin, pe care le apreciaza ca fiind echivalente.

Art.35 din Legea nr.219/1998 stabileste drept cause de incetare a contractului de concesiune:

-expirarea duratei concesiunii.Prin exceptie, contractul nu inceteaza daca partile au convenit prelungirea lui pentru o perioda egala cu cel mult jumatate din durata sa initiala.

-rezilierea contractului, fie de catre concedent, fie de catre concesionar. In mod firesc, rezilierea va intervene pentru neexecutarea culpabila a obligatiilor contractuale de catre una dintre parti.

-disparitia, din caz de forta majora, a bunului concesionat.

-imposibilitatea obiectiva a exploatarii bunului de catre concesionar.

-renuntarea la concesiune atrage incetarea contractului si plata unor despagubiri daca astfel s-a cauzat vreun prejudiciu.