Operatiuni tehnico-materiale

Operatiuni tehnico-materiale

1. Notiunea operatiunilor tehnico-materiale

Operatiunile tehnico-materiale sau material-tehnice sunt o forma concreta de realizare a activitatii executive neproducatoare de efecte juridice. Ele se caracterizeaza prin mai multe trasaturi.

In primul rand, ele sunt savarsite fie de catre organe sau functionari de decizie, fie de catre factori auxiliari, de executie, spre deosebire de actele de drept administrativ care se emit doar de catre factori de decizie.

In al doilea rand, ele sunt activitati volitionale antrenand, in unele cazuri, raspunderea celor care le savarsesc. In cadrul lor poate predomina fie elementul volitional (ca, de exemplu, la avize), fie cel material (de exemplu, in cazul inventarierii unor bunuri confiscate printr-un act administrativ prealabil operatiunii de inventariere).

In al treilea rand, o trasatura a acestor operatiuni este aceea ca ele nu produc efecte juridice. Atunci cand ele se emit in legatura cu actele de drept administrativ unele operatiuni (avize, motivari, etc.) pot deveni conditii de valabilitate ale acestor acte. Cu toate acestea efectele se produc de catre actul de baza si nu de catre operatiunea respectiva. Chiar daca influenteaza valabilitatea actelor administrative, efectele operatiunilor asupra actelor (de exemplu, nevalabilitatea actului emis fara un aviz conform) nu sunt rezultatul manifestarii de vointa a autorului operatiunii, cum se sustine in unele opinii[1], ci rezultatul legii care le atribuie astfel de efecte. Alte operatiuni nu influenteaza valabilitatea actelor juridice, ci asigura eficienta activitatii executive, fiind masuri de tehnica administrativa sau operatiuni de birou (de exemplu, numerotarea, clasificarea si evidenta inscrisurilor).

Cu toate acestea exista anumite activitati care desi apar ca operatiuni de executare pot produce efecte juridice proprii fiind in realitate acte juridice. Astfel, poprirea asiguratoare si sechestrul asigurator[2] au ca efecte juridice proprii indisponibilizarea sumelor de bani sau a bunurilor respective, iar aceste masuri sunt supuse unor cai de atac prevazute in norme speciale, diferite de regulile generale ale recursului administrativ.

In al patrulea rand, unele operatiuni sunt reglementate de lege in mod sumar, prin simpla lor indicare (de exemplu, semnarea inscrisului constatator al actului juridic), alte operatiuni sunt reglementate in mod amanuntit (de exemplu, avizul conform) indicandu-se felul lor, organul ce le emite, continut, procedura si forma de emitere etc. Realizarea acestor operatiuni cu incalcarea legii constituie o ilegalitate denumita "cale de fapt"[3], operatiunile respective fiind nevalabile.

2. Clasificarea operatiunilor tehnico-materiale

O prima clasificare a acestor operatiuni se face in raport de scopul pentru care se savarsesc. O categorie importanta o formeaza operatiunile din cadrul procedurii actelor juridice si care se denumesc operatiuni procedurale. Fata de momentul constituirii actelor de drept administrativ, distingem operatiuni pregatitoare (avizele), operatiuni specifice adoptarii (motivarea), operatiuni ulterioare adoptarii (comunicarea), operatiunii de executare (somarea) si operatiuni de control a executarii (procesul-verbal de control). Operatiunile administrative se pot infaptui si in legatura cu actele juridice ale altor organe de stat, cum sunt actele puterii legislative (de exemplu, documentarea decizionala prealabila) in legatura cu actele justitiei (de exemplu, expertiza contabila) sau ale parchetului (de exemplu, inventarierea unor bunuri a caror confiscare a dispus-o procurorul).

Interesul practic al distinctiei dintre actul de drept administrativ si formalitatea sau operatiunea procedurala este urmatorul: sunt susceptibile de a fi atacate in justitie, in baza Legii nr.554/2004, numai actele administrative si odata cu ele, implicit si formele procedurale respective[4]. Daca formele procedurale emise sau realizate nu au la baza actul administrativ la care trebuie sa se refere, ele nu sunt susceptibile, de control in baza legii precitate, dar daca au cauzat prejudicii, in sensul ca administratia a trecut la executarea lor vatamand, prin aceasta, drepturi subiective, ele vor fi cenzurate judiciar dupa dreptul comun. In ipoteza in care formele procedurale se refera la acte administrative care nu pot fi atacate in justitie, in baza Legii nr.554/2004 (de exemplu, actele administrative de comandament militar) ele nu vor putea fi verificate in baza legii precitate, fiind exceptate de la acest control odata cu actul administrativ necenzurabil la care se refera. Daca actul administrativ exceptat de la controlul judiciar nu a fost emis, iar prin adoptarea si realizarea formalitatilor procedurale au fost vatamate drepturi subiective, operatiunile se vor cenzura de catre instanta de judecata dupa dreptul comun.

O alta grupa o reprezinta operatiunile care nu sunt forme procedurale ale actelor juridice realizandu-se independent de acestea, ca de exemplu, operatiunea de inventariere a unor bunuri sau intocmirea unui proces-verbal constatator, care pot sa nu fie urmarea sau sa nu fie urmate de nici un act juridic.

O alta clasificare se poate face dupa modul realizarii lor in operatiuni ce se pot executa prin forta de constrangere a statului (de exemplu, evacuarea administrativa a celor care ocupa o suprafata locativa din fondul public, fara un titlu legal) si operatiuni ce nu se realizeaza in acest mod (de exemplu, redactarea si semnarea inscrisului constatator al unui act juridic).

O ultima clasificare, economica, nesemnificativa sub aspectul dreptului, se face in operatiuni productive (cu caracter economic) si operatiuni neproductive sau administrative.