Consideratii preliminare privind domeniul public si domeniul privat

Consideratii preliminare privind domeniul public si domeniul privat

Notiunile de domeniu public si cu atat mai mult de domeniu privat nu au fost utilizate in legislatia romana dupa cel de-al doilea razboi mondial si desigur nici in literatura de specialitate. In locul notiunii de domeniu public, legislatia din perioada aminitita utilize sintagma "avutia intrgului popor , care reprezenta, in fapt si in drept, atotputernicia statului totalitar asupra tuturor bogatiilor solului si subsolului, iar domeniul privat  si, in general, proprietatea privata erau reduse la "proprietatea personala", care isi avea, chipurile, in exclusivitate izvorul in munca proprie a persoanei care o detinea.

Dreptul roman impartea bunurile (lucrurile) in bunuri patrimoniale si bunuri nepatrimoniale, dupa cum ele se puteau sau nu afla in proprietatea unei persoane private, patrimoniul constituind totalitatea bunurilor, a drepturilor si a datoriilor unei persoane, susceptibile de a fi evaluate in bani.

Proprietatea personala asupra bunurilor, chiar si asa limitata cum era, nu s-a bucurat insa de un regim juridic care sa-i asigure o protectie reala, iar masurile de confiscare sistematica a proprietatii private contraveneau in mod flagrant normelor si principiilor constitutionale care proclamau garantarea dreptului de proprietate.

Notiunea de domeiu public si chiar cea de proprietate privata abandonata de legislatia si doctrina din perioada comunista, au fost folosite de Legea fondului funciar nr.18 din 19 februarie 1991 , care, in articolele 1 si 4 prevede ca terenurile de orice fel pot face obiectul dreptului de proprietate privata sau al altor drepturi reale, avand ca titular persoane fizice sau juridice, ori pot apartine domeniului publc sau domeniului privat.

Constitutia Romaniei, intrata in vigoare in decembrie 1991 , a reglementat proprietatea, atat cea publica si, in egala masura, si pe cea privata, ca institutie fundamentala, care se situeaza nu numai in sfera dreptului public sau a celui privat ci, am putea spune ca la granita dintre aceste doua ramuri, clasice ale dreptului.

Potrivit dispozitiilor din Constitutia Romaniei, republicata art.44 reglementeaza dreptul de proprietate privata, inclus in Titlul II intitulat "Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale" iar art.136 din Titlul IV "Economia si finantele publice" , trateaza regimul general al proprietatii.

Constitutia reglementeaza in art.136,alin.2 proprietatea publica, ai carei titulari sunt statul si unitatile administrativ-teritoriale. Proprietatea publica este un drept real ce consta in prerogativa recunoscuta exclusiv statului  si unitatilor administrativ-teritoriale de a exercita posesia, folosinta si dispozitia, in regim de drept public, in putere proprie si in interes public, in limitele legii. Totalitatea bunurilor ce formeaza obiectul dreptului de proprietate publica alcatuiesc domeniul public. Obiectul proprietatii publice il constituie bunurile care potrivit legii, prin natura ori destinatia lor sunt de uz sau de interes public

Statul este titularul dreptului de proprietate publica asupra bunurilor din domeniul public de interes national, iar unitatile administrativ-teritoriale au in proprietate publica bunurile care apartin domeniului public de interes local sau judetean.

In legatura cu aceste subiecte de drept statul si unitatile administrativ-teritoriale, in literatura s-a discutat problema dublei functii a acestora

Proprietatea publica se caracterizeaza prin faptul ca este limitata, sfera acesteia fiind nominalizata in alin.3 al art.136 din Constitutie, avand drept criteriu "folosirea in interesul public , alte categorii de bunuri fiind stabilite prin lege organica, fiind vorba de Legea nr.213 din 17 noiembrie 1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia[5].

Trasatura comuna a acestor subiecte de drept consta in accea ca, in cadrul si in interiorul societatii in ansamblu, ele exercita puterea publica. Specifice relatiilor de drept public sunt subordonarea si respectiv, supraordonarea participantilor la asemenea raporturi juridice. In interiorul raporturilor este specifica dominatia interesului public.

Statul si colectivitatile teritoriale sunt in acelasi timp si subiecte de drept civil. In aceasta calitate participa, de pe pozitie de egalitate juridica, la raporturi patrimoniale in cadrul carora are prevalenta armonizarea interesului privat. Nici una dintre parti nu are la dispozitie mijloace proprii de constrangere fata de cealalta parte.

Aceasta dubla infatisare a subiectelor dreptului de proprietate publica si privata mentine permanent pe ordinea de zi pericolul schimbarii rolurilor si al confuziei functiilor. Din aceasta perspectiva s-a subliniat necesitatea separarii organelor puterii publice de detinatorii puterii publice, in asa fel incat cele doua functii sa nu dea nastere la confuzii in privinta calitatii de subiect de drept.

O alta particularitate a bunurilor proprietate publica consta in faptul ca acestea sunt scoase din circuitul civil ele fiind declarate inalienabile de alin.4 al art.136 din Constitutie, iar art. 11 din Legea nr.213/1998 stabileste ca Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile

In ceea ce priveste schimbarile intervenite cu privire la capacitatea de a fi titular al dreptului de proprietate publica, pot fi evidentiate cateva aspecte semnificative.

Se mentioneaza faptul ca proprietatea unitatilor administrativ-teritoriale (judetele,orase, comune) s-a desprins din fosta proprietatea intregului popor, dobandind recunoastere constitutionala si prin legi speciale. Astfel, unitatile administrativ-teritoriale au devenit subiecte ale dreptului de proprietate publica, avand aceleasi drepturi si obligatii ca orice alt proprietar, cu precizarea ca bunurile publice nu se afla in circuitul civil.

Proprietatea publica are ca obiect o sfera limitata de bunuri scoase din circuitul civil, bunuri care formeaza domeniul public.Spre deosebire de constitutiile interbelice, legiuitorul constituant din 1991 nu opereaza cu notiunea de domeniu public.Este fara dubiu insa ca reglementarile constitutionale delimiteaza in mod clar regimul al proprietatii private de cel al proprietatii publice. In ultima instanta, proprietatea publica inseamna domeniul public al statului si al unitatilor administrativ-teritoriale.