Coruptia politica si cea economica: Infractiunile comise de "gulerele albe"

Coruptia politica si cea economica: Infractiunile comise de "gulerele albe"

Fenomenul de coruptie are o serie de particularitati si caractere distincte care sunt depedente de natura regimului politeic, de evolutia social istorica, economica si culturala, de sistemul legislativ si de starea morala ori spirituala a fiecarei societati.

Toate societatile, indiferent de natura sistemului economic sau politic, considera fenomenul de coruptie ca un indicator a starii morale a natiunii si ca o consecinta a lipsei de control social exercitat de cele mai importante institutii ale statului sau chiar a implicarii acestor institutii intr-o sfera ilicita privata. Pentru o mare parte din sociologi si criminologi contemporani, fenomenul de coruptie reprezinta o adevarata "maladie" a corpului social, o stare endemica care erodeaza fundamentele societatii civile si ale statului de drept, cu atat mai nociva cu cat deturneaza fonduri importante ale societatii si orienteaza finalitatile procesului economic in interesul privat al unor persoane sau grupuri de persoane.

In acest sens, coruptia nu este doar un simplu delict sau o infractiune similara cu altele, ci un act cu consecinte importante pentru functionarea intregii societati, care poate evidentia in mare masura, modul in care demnitarii statului, reprezentantii puterii politice, in general servesc interesele generale ale societatii sau, dinpotriva a unui grup de particulari preocupati numai de profituri proprii. De aceea, interpretarea coruptiei numai in registrul strict al moralitatii ori al normativului penal nu pot evidentia amplele dimensiuni politice si economice ale acestui fenomen, calificat de unii specialisti ai domeniului ca un "simtom" al instabilitatii statului.

In Occident, coruptia este considerata de catre sociologi ca apartinand, de fapt, asa numitelor infractiuni ale "gulerelor albe" (white collar crimes) constand in incalcarea de cele mai multe ori nesanctionata, a legii penale, de catre anumite grupuri oi de catre persoanele investite cu functii oficiale: functionari ai statului, reprezentanti guvernamentali, autoritati publice, etc. Aceste categori de persoane, dintre care o parte are competenta de a aplica insasi legea, pot fi direct implicate in delictele care au ca scop principal favorizarea si promovarea unor interese economice (coruptie economica) sau politice (coruptie politica) cu caracter particular, sau pot contribui indirect, prin functiile pe care le au la comiterea acestor delicte.

Se poate aprecia chiar ca o parte importanta a retelelor crimei organizate n-ar putea supravietui ori n-ar avea decat o eficacitate limitata in absenta sprijinului oferit de aceste persoane cu functii oficiale. Crima organizata - sublineaza A. M. Mirande - "nu poate exista fara ajutorul societatii legitime (oficiali publici si functionarii insarcinati sa aplice legea), care sprijina direct sau indirect activitati ilicite".

Exista mai multe clasificari ale acestor infractiuni pe care unii autori americani le cuprind in doua categorii principale:

a) Infractiuni comise in numele unei corporatii, printre care se pot mentiona: mita platita unor oficiali in scopul obtinerii unor avantaje economice sau politice, vanzarea unor produse deficitare sau care pun in pericol sanatatea si viata populatiei, falsificarea datelor de fabricatie a unor produse in scopul mentineri lor pe piata, reclamele false fara acoperire reala, modificarea unor preturi peste valoarea lor reala in scopul obtinerii unor beneficii suplimentare, evitarea platei impozitelor catre stat prin mistificarea cifrelor de afaceri etc.

Desi toate aceste infractiuni nu par a avea un caracter violent, ele au mai multa gravitate si prezinta un pericol social mult mai mare decat o omucidere obisnuita

b) Infractiuni comise impotriva unei corporatii sunt cele care se savarsesc de catre membrii cu funtii administrative sau de conducere ai unei anumite societati care lucreaza pentru profit. Dintre ele se pot mentiona furturile, delapidarile, sabotajele si orice alte acte ilegale care prjudiciaza activitatea corporatiei respective. Majoritatea acestora sunt tinute sub tacere si "rezolvate" cu mijloace interne pentru a nu crea publicului o imagine dezagreabila care ar putea compromite interesele comerciale ale corporatiei.

Definitia juridica a fraudei folosita de Cressey, a fost urmatoarea: "insusirea prin iselaciune in interesul sau beneficiul personal, al bunurilor sau fondurilor banesti incredintate de altcineva, practicata de catre un functionar, agent economic, administrator, oficial public sau alta persoana care exercita o sarcina de incredere ". Aceasta definitie apare, intr-o forma prescurata, si in rapoaretele F.B.I. " Insusirea ori folosirea ilicita a fondurilor banesti sau a bunurilor incredintate in grija custodia sau controlul unei persoane"

Bazat pe constatarile sale Cressey a oferit o definitie mai clara si mai concisa a fraudei, apreciind-o drept "o violare de natura penala a responsabilitatilor financiare" care revine persoanelor carora li s-a incredintat o functie de incredere in cadrul unei corporatii.

Printre alte infractiuni comise impotriva unei corporatii se numara furtul prin intermediul computerelor, unul dintre cele mai ingenioase delicte, facilitate de progresul tehnic al societatilor contemporane. Un asemenea delict este produs ca urmare a introducerii in memoria unuia dintre calculatoarele corporatiei a unor date fictive care faciliteaza deturnarea fondurilor. Un simplu operator de calcul care are acces la datele cu privire la statele de salarii poate falsifica, in anumite conditii, diferite informatii, creandu-si in felul acesta, resurse financiare proprii.

Indiferent de categoria in care se incadreaza, infractiunile "gulerelor albe" sunt mai greu de identificat decat celelalte tipuri de infractiuni si, in consecinta, sunt mai putin sanctionate. Deoarece o mare parte din aceste infractiuni sunt savarsite de persoane cu functii oficial importante, care au o pozitie sociala privilegiata care le permite manipularea legii, acestea reusesc sa evite, in marea lor majoritate sanctiunile legale.

Asa cum sublineaza statisticile si studile criminologice, spre deosebire de infractiunile si delictele cu caracter "trditional" (furturi, spargeri, omoruri, crime contra proprietatii si persoanei, in general), cele care implica "gulerele albe", intre care se includ cu precadere, frauda si coruptia, sunt mult mai grave si costisitoare din punct de vedere al consecintelor economice si sociale. Estimari recente au aratat ca aceasta ultima categorie de infractiuni costa de peste trei ori mai mult cat intreaga clasa de infractiuni si delicte comise contra proprietatii, fiind in acelasi timp, cea mai putin cunoscuta de catre populatie.

In cristalizarea acestei perceptii slabe a publicului contribuie atat probabilitatea mai mica de detectare a acestei categorii de infractiuni, cat si legaturile sau "relatiile" pe care persoanele corupte sau implicate in acte de frauda le au cu factori de putere si cu agentiile de control social. Aprecind faptul ca daca se cunoste cat de costisitoare sunt asemenea infractiuni, nu se stie, totusi cat de raspandite sunt ele, criminologii din Occident sublineaza ca numai o perfectionare a acestei cunosteri va oferi o explicatie teoretica corespunzatoare care sa depaseasca explicatiile cu caracter "clasic".