Coruptia si destramarea principiilor politice

Coruptia si destramarea principiilor politice

Exista o legatura foarte stransa intre administrarea proasta si coruptia tolerata in stat. Coruptia creeaza conditii prielnice pentru subminarea bunei administrari, prin cresterea exagerata a cheltuielilor declarate si manipularea necesitatilor publice. O asemenea administrare creeaza cetatenilor si intreprinzatorilor un sentiment acut de neincredere fata de ea si indoieli in drepturile lor legitime.

Ca rezultat, cetatenii cauta metode privilegiate in procesul de luare a deciziilor, ce ar aduce beneficii din orice activitate, inclusiv ilegala. Din aceasta cauza, coruptia creeaza probleme din ce in ce mai mari.

Connform Strategiei Nationale Anticoruptie, "Una dintre cauzele cele mai importante ale aparitiei si intretinerii fenomenului de coruptie este lipsa de transparenta a sistemului administrativ. Ca atare apare necesitatea ca, pe de o parte, sa fie completat cadrul legislativ privitor la transparenta administratiei publice, iar de pe alta parte sa fie continuata implementarea prevederilor deja existente pentru a atinge anumite standarde de transparenta in sectorul public". [1]

Coruptia este bine cunoscuta atat prin formele sale foarte variate, cat si prin politicile concepute pentru a le stavili. Daca necesitatile coruptiei sunt reunite printr-o slaba administrare, atunci fenomenul "serviciilor destinate unei clientele" conduce la raspindirea si multiplicarea coruptiei.

O alta cauza a coruptiei poate fi considerat egoismul uman. Deci nu putem considera coruptia drept o forma de comportament exceptionala sau patologica: fiecare tinde sa se preocupe cel mai mult de propria persoana. Tentatia de a se comporta intr-un mod corupt creste cu nevoile de consum si pe masura ce bunastarea personala devine mai importanta decat bunastarea publica: a doua trece in uitare. Drept rezultat, functionarii publici incep sa abuzeze de pozitia pe care o au pentru a obtine bunastarea personala. Observand acest lucru, tinerii incep sa perceapa serviciul public ca un mod de viata confortabil si atractiv. Societatea de consum respinge scandalurile legate de coruptie, insa aceasta respingere este cumva duplicitara: societatea este mai degraba suparata de faptul ca cineva castiga mai mult decat de actul de coruptie in sine.

Clientelismul si coruptia se contopesc, extinderea uneia duce la raspindirea celeilalte. Resursele activitatii politice se aduna de la clienti sau de la cei ce doresc sa aiba protectie, in urma careia politicienii le investesc in viitoarea lor guvernare Clientelismul si protectionismul genereaza posibilitatea de a avea mijloace financiare pe cai nelegitime, adica permit existenta coruptiei. Astfel, politienii corupti au un potential mai mare de "concurenta", dar, fiind bine plasati politic, sunt in posesia unei surse mai mare de venit.

Politicienii corupti pot sa-si foloseasca puterea, pentru a mari influenta si reputatia crimei organizate, din partea carora au sustinere. Garantand protectie impotriva faradelegilor si un control teritorial (deseori, prin manipularea contractelor publice).

Subiectul  coruptiei politice tine de clientelismul si slaba administrare, acestea au condus adeseori la acelasi cerc vicios, in care se gasea cu greu un consens intre regimul politic si institutiile lui. Ca urmare, la fiecare alegeri se producea unul si acelasi paradox - sistemul politic genera o activitate intensa si un interes maxim al populatiei, caracterizat printr-un nivel foarte redus de incredere in institutiile guvernamentale.

Aceasta activitate se explica nu din cauza constientizarii datoriei civice, dar mai degraba pe baza stimularii clientelei care va avea protectie. Pana la urma, se clarifica principiul: esentiala este persoana care insufla incredere si atractie publica, integrandu-se in regulile de joc care il situeaza deasupra institutiilor, desi ar fi trebui sa fie invers.

Faradelegile si lipsa de transparenta, in procesul luarii deciziilor publice, cresc cu timpul, din aceasta cauza agentii publici corupti au interes sa intretina relatii cu firmele ce le propun mita. Extinderea coruptiei duce la un nou impuls de raspandire a neefectivitatii administrarii publice: extinderea termenilor limita (legata de firmele neefective ce nu-si indeplinesc contractul in timpul cuvenit), marirea cheltuielilor, scaderea calitatii, neindeplinirea contractelor sau indeplinirea lor partiala, amendamentele carora la fel duc la coruptie.

Pana la urma, pretul coruptiei politice trebuie adaugat la pretul social si economic. Cu timpul, ea duce la o mai larga extindere, ineficienta, clientelism si protectie politica.

Pas cu pas, baza legitimitatii politice se va diminua. Evident, coruptia s-a facut caracteristica nu numai in cadrul sistemelor democratice, dar anume in conditiile modernitatii, corupia are cele mai distrugatoare urmari. Ea ataca cele doua principii fundamentale pe care se bazeaza democratia si anume: egalitatea cetatenilor in fata institutiilor de stat si transparenta in luarea deciziilor. Coruptia duce la actiuni nelegitime ale sistemelor institutionale si politice, din care a si provenit.