Psihologia personalitatii infractorului si a devierilor normativ-morale si comportamental

Psihologia personalitatii infractorului si a devierilor normativ-morale si comportamental

Conceptul de personalitate in psihologia juridica

Psihologia juridica si criminologia, ca si psihologia generala si cea sociala, opereaza cu conceptul de personalitate, un construct pluridisciplinar. Notiunea de personalitate inglobeaza esenta omului ca subiect si obiect al procesului social-istoric, un sistem de atribute biopsihosociale, structuri comportamentale, temperamentale, caracteriale, valori personale raportate la cele sociale, de care dispune o persoana. Deoarece in Codul Penal este utilizata notiunea de "persoana', tinem sa precizam ca in stiinta psihologica si in tratarea oferita in capitolul de fata conceptul de "personalitate' implica si caracteristicile persoanei. Ne referim la faptul ca orice persoana, posedind anumite particularitati intelectuale, afective, volitive, caracteriale si temperamentale, deosebindu-se de semeni si fiind totodata asemanator cu ei, se prezinta si ca o personalitate unica, organizata in conformitate cu capitalul ereditar si influentele mediului.

Personalitatea infractorului este caracterizata de o anumita motivatie, aptitudini, pregatire si orientare comportamentala - criminala, dirijindu-se de modele comportamentale cu caracter antisocial. Psihologia juridica implica in aparatul conceptual notiunea data, examinind-o intr-un context special, cel al dramei judiciare. Cercetarea personalitatii personajelor din cadrul dat - a infractorului, martorului, victimei, precum si a agentilor judiciari -, desi tine cont de modelele conceptuale, elaborate de psihologie in scopul definirii personalitatii si stabilirii profilului ei, totusi, recurge la unele scheme deosebite, acceptate in domeniul stiintelor speciale. Deoarece pe parcurs ne vom opri in detalii la personalitatea tuturor participantilor la drama judiciara, in capitolul de fata tinem sa analizam pe cit posibil de amplu doar personalitatea infractorului, caracterizata de o anumita motivatie, aptitudini, pregatire si orientare comportamentala - criminala, calauzindu-se de modele comportamentale cu caracter antisocial. Necesitatea unei cercetari ample a personalitatii infractorului este conditionata atit de sarcinile justitiei (de descoperire, cercetare, sanctionare a infractiunilor si orientare a activitatii spre profilaxia criminalitatii), cit si de orientarea contemporana general-umana - spre umanism, armonizare a relatiilor sociale, anihilare a factorilor distorsionanti, provocatori de conflicte interpersonale si intergrupale. S-a recurs la notiunile de "personalitate infractionala' sau "personalitatea infractorului', spre deosebire de alta acceptiune - "personalitate criminala'1 - in scopul ajustarii la terminologia folosita in Codul penal, in care se utilizeaza termenul de "infractiune', nu de "crima', si urmarind intentia de largire a continutului conceptual. Spre deosebire de notiunea de "crima', cea de "infractiune', desemnind un comportament ce atenteaza la prevederile legii, ofera posibilitatea unei diferentieri a gravitatii faptei. Totodata, mentionam ca notiunea de "personalitate infractionala' se refera nu la inculpat sau condamnat, ci la cea de "invinuit' care, in conformitate cu art. 42 al CPP, defineste "persoana, fata de care s-a dat o ordonanta de punere sub invinuire'2. Aceasta din cauza ca personalitatea inculpatului si a condamnatului care se manifesta in alt mod, in virtutea unor circumstante juridice deosebite, tine de alte capitole, urmind sa fie analizata in continuare, insa e nevoie si de o alta departajare, pentru evitarea confuziei terminologice. Analiza persoanei unui singur infractor nu ne poate oferi informatie suficienta, pentru a vorbi despre personalitatea infractionala. Profilul psihologic al persoanei este irepetabil, posedind doar unele calitati generale, determinate de apartenenta la o anumita categorie sociala sau de particularitatile organizarii

psihice. Anume aceste calitati sint puse in discutie atunci cind se recurge la notiunea de "personalitate infractionala'. Cercetarile contemporane ale personalitatii implicate in drama judiciara se refera la un sir de aspecte. Fireste ca cercetarea juridica a personalitatii infractorului, care o identifica cu infractiunea si se orienteaza spre cele patru componente ale ei - obiectul infractiunii, cauzele obiective si subiective si subiectul ei -, nu va oferi material suficient pentru intelegerea deplina, atit a personalitatii infrac-rionale, cit si a persoanei concrete, actiunile careia au provocat cauza penala. Este nevoie de o tratare dinamica, ce tine cont de geneza si afirmarea personalitatii, mai productiva, de care sint capabile alte stiinte - psihologia, sociologia, criminologia. Analiza personalitatii in cadrul acestor stiinte ofera cunostinte care permit elucidarea tuturor aspectelor comportamentului deviant.

Daca facem o departajare a scopurilor pe care le rezolva fiecare stiinta, cercetind personalitatea infractorului, putem evidentia urmatoarele:

1. Din punct de vedere juridic cercetarea personalitatii infractoriale se realizeaza in scopul:

- identificarii subiectului infractiunii;

- determinarii strategiilor optimale, selectarii metodelor si tacticilor in vederea realizarii unei cercetari reusite a actului infractional, stabilirii cauzelor obiective si subiective ale infractiunii, in centrul atentiei aflindu-se personalitatea celor implicati in cercetare: a infractorului, victimei, martorului;

- calificarii juridice a actului infractional, tinindu-se cont de toate cauzeleinterne psihologice si externe obiective care 1-au provocat, de motivatiasubiectului infractiunii, rolul lui in cazul cind este cercetata o crima comisa in grup;

- sporirii ponderii implicarii psihologice a cercetarii penale si a sanctiunii in reorientarea constiintei si comportamentului persoanei invinuitului;

- determinarii formelor optimale de resocializare si recuperare sociala a infractorului, stabilirii unui program individual, tinindu-se cont de calitatile personale.

2. Din punct de vedere psihologic cercetarea personalitatii infractionaleare drept scop:

-desemnarea profilului psihologic al personalitatii infractorului, in care scop se recurge si la o investigatie a personalitatii victimei, martorului;

-stabilirea determinantelor sociale ale comportamentului personalitatii implicate in drama judiciara: al experientei sociale si al comunicarii, locului persoanei in ierarhia statusurilor si rolului determinat de aceasta, al caracterului procesului de socializare si inglobare a normelor sociale, atitudinii fata de valorile sociale, factorilor sociali care au contribuit la degradare etc.;

- identificarea factorilor psihici si a rolului lor in comportament: a caracterului proceselor psihice si a deformarilor, uneori patologice, a insusirilor psihice ale persoanei cercetate;

- determinarea factorilor psihologici: a motivelor, scopurilor, atitudinilor, trebuintelor, orientarilor.

Cercetarea personalitatii infractorului este o activitate complexa si complicata, in profilul psihologic al oricariu individ uman, implicat in infractiune, se impletesc atit calitati pozitive, cit si calitati care ii caracterizeaza apartenenta la un anumit grup social, cel al infractorilor. Calitatile psihice ale oricarui om nu pot sa-1 sorteasca fatal la realizarea rolului social de infractor. Dar exista anumite particularitati psihice, precum si factori sociali, care ii determina profilul psihologic si orientarea comportamentala.

Anume acestea sint analizate atunci cind vorbim de personalitatea infractorului. V. Vasil'ev, cercetind procesul formarii personalitatii infractionale4, mentioneaza rolul particularitatilor psihofiziologice - al tipului sistemului psihic, temperamentului, caracterului, cit si al factorilor sociali, cu deosebire al celor care determina procesul socializarii individului, in cercul cauzelor subiective ale infractiunii autorul inscrie gindirea si constiinta, dominate de anumite reprezentari, contradictorii celor general-umane, orientarea sociala, rezultata din trebuintele, interesele si motivatia cu caracter antisocial.

E vadita orientarea cercetarii personalitatii infractorului spre desemnarea corelatiei dintre biologic si social, acest proces examinindu-se doar in dinamica: "in cadrul procesului de dezvoltare sociala, de formare a personalitatii.