Stabilirea naturii si cauzei mortii

Stabilirea naturii si cauzei mortii

1. NATURA MORTII

Infractiunea de omor, atat in forma sa tipica, cat si in formele agravate, poate prezenta numeroase si variate modalitati faptice determinate de imprejurarile concrete in care a fost savarsita.

Indiferent de modalitatea de comitere, cercetarea trebuie sa lamureasca daca in cauza este vorba de un omor, de o moarte neviolenta (patologica sau fiziologica) de o sinucidere sau accident.20

Daca se confirma existenta mortii violente, organele de urmarire penala si medicul legist trebuie sa lamureasca daca rezultatul produs este sau nu urmarea directa a actiunii de ucidere (ex. moartea femeii insarcinate ca urmare a unor manopere avortice, violul care s-a soldat cu moartea sau sinuciderea victimei).21

In stabilirea naturii mortii, implicit a cauzelor si mecanismului de producere un rol primordial revine medicului legist, dar si organelor de urmarire penala (avand in vedre situatiile concrete in care actioneaza) care trebuie sa cunoasca un minimum de date pentru a face diferenta intre o moarte violenta si una neviolenta, intre leziunile produse prin actiunea diferitelor mijloace de provocare a mortii, de influentele factorilor de mediu asupra aspectului initial al traumatismelor etc.

Evident ca prin constatarea sau expertiza medico-legala, problemele respective vor fi lamurite pe baza de argumente stiintifice, dar pana la obtinerea concluziilor specialistilor respectiv, organul de urmarire penala va trebui sa interpreteze o serie de urme, sa-si explice mecanismul de formare a acestora, sa elaboreze anumite versiuni si in raport cu acestea sa desfasoare activitati concrete de identificare si prindere a faptuitorului.

Astfel, in cazul mortii violente produsa prin obiecte contondente (par, scandura, caramida, muchia toporului, ciocan cu suprafata patrata sau runda, drug de fier etc.), forma obiectului e va reflecta complet sau partial in leziunile produse victimei.22

Ranile contuze au marginile neregulate, zdrentuite, intrerupte adesea de punti de piele intacta, motiv pentru care nu trebuie confundate cu ranile taiate care au marginile absolut netede, transante. Ranile de acest gen nu sunt profunde, iar hemoragia este redusa.

In cazul leziunilor mortale consecutive traumatismele produse cu obiecte ascutite, taietoare, despicatoare, intepatoare. Taietoare, in general, ranile taiate au lungimea mai mare decat adancimea.

Sinucigasul se injunghie stand in picioare sau sezand si atunci sangele se scurge in siroaie paralele pe partile anterioare ale corpului si picioare, producand mici balti prin scurgere.23

La infractiunea de omor, miscarea victimei, actiunile intreprinse pentru a se apara de agresor, vor face ca petele de sange sa fie numeroase, de forme si marimi diferite si imprastiate in tot campul infractiunii. Caracteristic leziunilor produse prin obiecte intepatoare - taietoare este existenta unui orificiu de patrundere si a unui canal. In general, orificiul  reflecta latimea minima a instrumentului si uneori chiar particularitati ale acestuia (in general la ranile produse in craniu, stern, omoplat ).

La infractiunile de omor savarsite prin arme de foc, leziunile corporale si modificarile tesuturilor produse prin impuscare se datoresc factorilor primari (influentati de actiunea directa a proiectilului / si ori factorilor secundari ai impuscaturii concretizati in rupturile provocate de gaze, arsurile, urme de funingine, tatuaj, inelul de frecare si cel de metalizare etc.25

Sub actiunea proiectilului, pe corpul victimei se va forma un orificiu de patrundere, destul de apropiat de diametrul glontului, cu lipsa de tesut. Existenta rupturilor provocate de gaze, a arsurilor si a urmelor de funingine etajate (una la suprafata tintei si a doua in straturile de dedesubt)26 , in cazul urmelor lasate pe imbracaminte, demonstreaza ca tragerea s-a efectuat de la o distanta foarte mica (intre 3 --12 cm) sau cu teava armei lipita de corpul victimei, forma lor fiind influentata de tipul armei, felul incarcaturii, unghiul de tragere etc. toate aceste urme se constituie in elemente ce pot dirija cercetarea inca din faza initiala.

Asa de exemplu, in cazul sesizarii despre producerea unui accident de circulatie cu urmari mortale, descoperirea pe corpul sau imbracamintea victimei a urmelor si leziunilor produse prin arme de foc, coroborate cu lipsa unor leziuni specifice evenimentelor rutiere, impune si formularea versiunii privind disimularea omorului intr-un accident.27

Pentru argumentarea acestor afirmatii redau mai jos un exemplu din practica judiciara. La data de 26.09.1991, organele de urmarire penala au fost sesizate ca in incinta restaurantului "Alunisului" din Bucuresti, a avut loc o altercatie, in cursul careia numitul T.D. a folosit o arma de foc.28

La sosirea la fata locului, organele de urmarire penala au constatat ca savarsirea este reala. Procedand la cercetarea locului faptei s-au prelevat o serie de urme si s-au ridicat 3 miezuri de otel si 5 tuburi de cartuse.

S-au audiat martorii oculari, victimele fiind transportate de urgenta la spital.

Victima S-G. cu diagnosticul: plaga prin impuscare transfixianta semitorace drept, soc hemoragic.

Desi s-a intervenit chirurgical, victima a decedat. La autopsierea cadavrului s-au constata de catre medicul legist urmatoarele leziuni produse prin impuscare:

plaga orificiala de 0,8 cm, cu diametru circulatia, in omoplatul drept;

infiltrate pleurale profunde

Moartea numitului S.G. a fost violenta. Cauza mortii: stare septica, complicatie survenita ca urmare a plagii impuscate transfixiante  cu lezarea unor organe interne (plamani si vase de sange).

Pentru a doua victima S.M. care a fost de asemenea impuscata, s-a stabilit diagnosticul: plaga prin impuscare hemitorace stang subclavicular transfixianta si in seton fata laterala hemitorace stang. Pentru vindecare victima a necesitat 25 de zile de ingrijiri medicale. Raportul medico-legal concluzioneaza ca leziunile au fost periculoase pentru viata persoanei.

Organele de urmarire penala au solicitat expertiza balistica criminalistica care a concluzionat ca:

proiectilele au fost trase cu un pistol "Carpati" model 1974 seria A.E. 2610;

orificiile de pe obiectele de imbracaminte ale victimei au fost produse probabil de proiectile de cal. 7,65 mm.

pe tricoul victimei S.G. exista in zona spatelui (lateral) dreapta, in jurul orificiului de intrare, urme de funingine;

in absenta altor urme secundare ale impuscaturii nu se poate stabili cu precizie distanta de tragere.

In urma investigatiilor facute, din materialul probator obtinut din depozitiile martorilor oculari, si a inculpatului dupa reconstituire a rezultat ca fapta inculpatului T.D. de a trage mai multe focuri de arma asupra victimei a cauzat moartea lui S.G. intruneste elementele constitutive ale infractiunii de omor.

2. CAUZA NEMIJLOCITA A MORTII

Pentru dovedirea existentei infractiunii de omor organele de urmarire penala trebuie sa lamureasca daca intre activitatea desfasurata de faptuitor, mijloacele folosite de acesta si rezultatul produs exista sau nu o legatura de cauzalitate.

Deci, daca actiunile ori inactiunile faptuitorului si modalitatile concrete in care a actionat constituie cauza mortii (in cazul omorului consumat), sau erau susceptibile de a produce acest rezultat (in cazul tentativei de omor) intre actul violent si rezultatul acestuia exista o legatura de cauzalitate.

Nefiind vorba de o cauzalitate exclusiva, ci de o legatura de cauzalitate, aceasta nu este conditionata de suficienta actiunii de ucidere, de a produce prin ea insasi moartea victimei. De asemenea, nu prezinta relevanta, sub aspectul legaturii de cauzalitate, daca actiunii de ucidere i s-au  adaugat si alte cauze preexistente (concomitente sau survenite) cum ar fi boala victimei ori complicatiile survenite ca urmare a renuntarii la tratamentul medical prescris sau neglijentei in aplicarea acestuia.

In acest sens s-a pronuntat si practica judiciara. Astfel, faptul ca victima (lovita cu pumnii si picioarele peste tot corpul, pana ce cazand la pamant nu a mai putut sa se ridice, fiind in stare de inconstienta, nu a fost internata de urgenta intr-un serviciu de specialitate, ceea ce daca s-ar fi facut, ar fi oferit "sanse de supravietuire" asa cum se arata in actele medico-legale, nu constituie cauza mortii victimei si nu intrerupe raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului si rezultatul survenit.

In aceste conditii inculpatul a comis infractiunea de omor, iar nu loviri cauzatoare de moarte.30

Intr-un alt caz inculpatul a aplicat victimei in cap mai multe lovituri cu un corn de caprior. Victima a fost imediat internata in spital, iar dupa 8 zile de spitalizare a fost externata, considerandu-se ca este vindecata. Peste o saptamana insa, ea a fost reinternata in spital, in stare de coma, decedand a doua zi. Din actele medicale de la dosar a rezultat ca in plaga frontala prezentata de victima, era de la inceput extrem de grava (varful de corn se  rupsese si ramasese in cavitatea craniana) fiind prin ea insasi, direct mortala, chiar in conditiile unui tratament medical prompt si corespunzator. In atare situatie nedecalarea de catre organele medicale de specialitate a corpului strain din craniu si, ca urmare neaplicarea unei terapeutici adecvate nu constituie cauza mortii victimei si nu intrerupe raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului si rezultatul survenit, atata vreme cat se constata ca fara activitatea inculpatului moartea victimei nu s-ar fi produs.

Neaplicarea de catre organele medicale a unei terapeutici complete nu poate constitui cauza mortii persoanei si nu poate fi interpretata ca o intrerupere a raportului de cauzalitate intre fapta inculpatului si rezultatului produs.

Stabilirea cauzei mortii se face cu ajutorul datelor puse la dispozitie de medicina legala, constatarea si expertiza efectuata de medicul curatoriopatologic fiind hotaratoare pentru clarificarea "diagnosticului juridic" al decesului: moarte violenta sau moarte patologica.32

Din moment ce datele obtinute converg spre o moarte violenta care poate fi consecinta unei "omucideri" sau a unui "accident", va fi necesara clarificarea tuturor imprejurarilor apte sa serveasca la incadrarea juridica corecta a faptei.

Determinarea acestor elemente se face, in mod firesc, prin coroborarea tuturor datelor obtinute pe baza de expertiza medico-legala, a expertizelor criminalistice, precum si a actelor de urmarire penala efectuate in cauza. Aceasta cerinta este mai mult decat evidenta; mai ales in conditiile insuficientei datelor necesare stabilirii cauzei reale a mortii. Se evita astfel posibilitatea aparitiei unei erori de ordin subiectiv in aprecierea situatiei de fapt.33

Dificultatea in stabilirea cauzei mortii apare frecvent datorita caracterului contradictoriu al leziunilor, a starii avansate de putrefactie a cadavrului, ca si a unor deficiente in afectarea necropsiilor.