Civilizatia miceniana

CIVILIZATIA MICENIANA

Considerata de unii cercetatori ca fiind o continuare a civilizatiei cretano-minoice, ce face parte din civilizatia asa-numita egeeana, civilizatia miceniana reprezinta totodata prima etapa a civilizatiei grecesti antice, perioada prearhaica.

Pe teritoriul Greciei continentale dar si in insulele grecesti de mai tarziu au inceput sa patrunda, in jurul anului 2000 i. Chr. o serie de populatii numite indo-europene, provenind din zona stepelor Rusiei, care s-au raspandit , in mai multe serii de valuri migratoare, spre partile vestice ale continentului european. In Grecia de azi, primul val de migratori au fost ionienii, care au supus populatiile bastinase, au intrat in contact cu cretanii, au ocupat intreaga Grecie. Pe la anul 1600 i.Chr. a urmat invazia aheenilor sau micenienilor, apoi au venit in aceste locuri eolii si dorienii.

Aheii au fost cei care au initiat procesul de civilizatie pe pamantul Greciei. Termenul de micenian este pur conventional, atribuit ulterior acestei civilizatii. Aceasta populatie nu avea o unitate teritoriala si politica propriu-zisa, ci constituiau un conglomerat de mici state, dintre care cel mai important a avut capitala la Micene, de unde numele de micenian. Alte asemenea orase-state au existat la Argos, Tirint, Pylos, Atena, Teba s.a. Poemele homerice si scrierile tragicilor greci dau informatii, imbogatite cu elemente de fantezie, despre intamplari si personaje ale acestei epoci, care a durat aproximativ sase secole, fiind in final cucerita de ultimul val de triburi grecesti, al dorienilor. Spre exemplu, razboiul aheilor cu troienii, relatat in Iliada lui Homer a fost o mare expeditie de jaf, in urma careia Troia a fost cucerita. Multa vreme s-a crezut ca este doar o legenda, pana cand arheologul amator Schliemann a descoperit, pe teritoriul de azi al Turciei, urmele materiale ale cetatii Troia, de fapt noua asezari succesive, fondate intr-un loc prielnic comertului maritim si posedand imense bogatii.

Viata politica si sociala

Palatele miceniene, ca si cele cretane, au fost principalele centre ale vietii societatii. Fiecare palat era sediul administratiei politice a unui mare spatiu care, chiar daca nu avea caracterul unui stat, recunostea autoritatea palatului si depindea in multe privinte de acesta. Tablitele cu scrieri atesta ca puterea era detinuta de rege, numit vanax , ce controla toata viata politica si era in acelasi timp seful suprem al armatei, avand subordonati in administratie si treburile militare.

Diferitele clase sociale erau constituite si guvernate de catre palat. Categoria marilor proprietari de pamanturi s-a creat pe o baza politica care implica obligatii, mai ales economice si participarea la aparare, in schimbul pamanturilor si a unor bunuri distribuite de palat. Comertul era de asemenea controlat de palat iar preotii il aveau in frunte tot pe rege, fiind subordonati acestuia.

Spre deosebire de cretani, care au fost in general pasnici, chiar daca au facut unele expeditii de cucerire, infiintand mai ales colonii, aheeii erau un popor razboinic. Urmele materiale si izvoarele scrise atesta faptul ca principala lor preocupare privea razboaiele de cucerire, posedand o puternica armata terestra dar si o flota de razboi.

Femeile, urmand vechile obiceiuri cretane, continua sa detina un loc important in societatea miceniana. Ele participau la o multime de actiuni, chiar lupte, asa cum o arata unele reprezentari de pe fresce.

Rolul clerului pare sa fi fost si el foarte important, sacerdotii traduceau vointa divina si implicit conduceau o mare parte din politica statelor aheene, participand chiar la expeditiile cele mai importante.

Clasa sclavilor provenea din prizonieri de razboi mai ales, acestia primeau si sarcini secundare im administratie dar erau si ghicitori, crainici , rapsozi,dadace sau pedagogi. Uneori erau eliberati si deveneau "liberti", adica oameni liberi.

Viata economica

Forma si dispunerea spatiilor interioare ale palatelor miceniene dovedesc ca sediile regale erau principalele centre ale vietii economice, la fel ca in Creta. Comertul era controlat de insusi regele sau de mandatarii acestuia iar in palate erau stocate o serie de bunuri comerciale. Schimburile comerciale aveau loc mai ales intre diferitele state miceniene iar pietele de desfacere au sporit pe masura raspandirii procesului de colonizare a teritoriilor cucerite. Comertul se extinsese pana in tinuturi indepartate si  exportul se baza mai ales pe articole de lux si produse agricole: ulei, vin, ceramica, ustensile de folosinta practica, obiecte artizanale, substante aromatice, lemn. Se importau metale din Cipru, fildes din Siria, grau din Pontul Euxin, materii pretioase, ca aurul, argintul, pietrele pretioase s.a.

In privinta mestesugurilor,informatiile provin din bunurile pastrate pana in timpurile moderne si scoase la iveala de sapaturile arheologice, precum si din izvoarele scrise. Se practicau mestesuguri de toate genurile, unele foarte specializate, ce produceau vase din ceramica sau metal, arme, parfumuri,mobilier de pret, tesaturi, broderii, obiecte din piele etc. In afara comertului, economia se baza pe agricultura si cresterea vitelor.

Viata religioasa

La sfarsitul epocii miceniene, s-au contopit credintele naturaliste de origine cretana cu antropomorfismul grecesc, s-au pus bazele religiei si mitologiei care va capata forma definitiva in epoca clasica greaca .

Partea principala a megaronului micenian, preluat de la cel cretan, a avut tot timpul un caracter religios, adapostind vatra si un altar destinat sacrificiilor si altor ofrande. Existau altare si in curtile palatelor sau in locuri desemnate ca sacre.

Universul figurativ, idolii din materiale diverse, tipul si forma sanctuarelor, traditia si mitologia antica si mai ales diferitele mentiuni de pe tablitele miceniene ofera o serie de informatii in legatura cu zeitatile miceniene. Existau aceleasi divinitati principale ca la cretani: zeita-mama, fiica ei si zeul cel tanar, totusi in panteonul micenian apar si o serie de divinitati ale caror nume sunt cunoscute in panteonul grecesc ulterior: Atena, Hera, Poseidon, Zeus, Ares, Hermes, Dionisos. Numarul mare al zeilor pare sa fie dovada ca, in perioada de sfarsit a civilizatiei lor,micenienii ajunsesera la un politeism dezvoltat. Sunt frecvente si reprezentarile fiintelor supranaturale, precum sfinxul sau grifonii, de origine egipteana, ca urmare a schiburilor comerciale si artistice cu acest spatiu cultural.

Ceremoniile sacre erau cele de origine cretana, dupa cum o atesta idolii, ustensilele rituale, vestigiile lasate de unele ceremonii. Ustensilele erau aceleasi ca la cretani: ulcioare pentru libatii, vase speciale, numite rhyton , avand forma unui cap de animal, galeti pentru colectarea singelui provenit din sacrificiile animale, cosuri si mese pentru ofrande s.a. Altarele erau fixe sau mobile, unele reprezentari de pe fresce prezinta procesiuni religiose, la care participarea femeilor era importanta. Se aduceau ofrande de substante aromate, jertfe de animale, ritualuri care sunt descrise cu amanunte de epopeile homerice. Aceste ceremonii erau insotite de muzica si dans.

Artele plastice

Acestea au preluat si dezvoltat elemente ale plasticii cretane, fara a atinge intotdeauna culmile artistice ale acesteia. In arhitectura civila, palatul era principalul monument, ce a dezvoltat planul megaronului cretan. Palatele miceniene, mai mici decit cele cretane, erau fortificate si ordonat construite, in jurul incaperii centrale, avand si curti interioare. Cuprindeau, ca si cele cretane, o serie de constructii anexe, camere pentru oaspeti, armuraria, arhivele, camari cu provizii, ateliere mestesugaresti. In afara zidurilor palatului, se desfasura orasul si zona agricola. Zidurile de aparare erau extrem de solide si monumentale, avand si turnuri de aparare. Intrarea in palatul din Micene se facea prin faimoasa Poarta a leilor, o intrare monumentala din piatra, care in partea de sus e impodobita cu un basorelief reprezentand doi lei de o parte si alta a unei coloane.

Ca si in Creta, orasele erau legate intre ele de un sistem de drumuri pietruite, erau aprovizionate cu apa prin sisteme ingenioase de canalizare.

Mormintele regale, de marimi grandioase au fost descoperite in apropierea Portii leilor, fiind cunoscute dintre acestea asa-zisul "Tezaur al lui Atreu", care avea un coridor larg de 6 m si lung de 36 m, ce ducea spre o camera circulara, in care se intra printr-o poarta de bronz. In camera circulara se aduceau ofrandele si se oficiau culturi funerare, mormantul propriu-zis fiind sapat in stanca. Asemanator era "Mormintul Clitemnestrei", descoperit in acelasi perimetru.

Constructiile miceniene impresionau prin dimensiunile uriase ale blocurilor folosite, asezate unele peste altele conform unei tehnici speciale care nu utiliza materiale de legatura.

Cu exceptia basoreliefului de pe Poarta leilor, care este considerat prima opera de sculptura monumentala din arta europeana, lipsesc piesele de dimensiuni mari. Sculptorii micenieni au creat mai ales piese de mici dimensiuni, din fildes, teracota, pietre semipretioase dure, decorate cu scene de viata cotidiana, de vanatoare si alte ocupatii. Originale sunt mastile din aur si, tot din categoria artelor metalelor, erau vestite si cautate la export armele, in special spadele incrustate cu metale pretioase, vasele din aur si argint. Ceramica, spre deosebire de cea cretana, avea mai degraba un caracter utilitar decat estetic.