Invazia dorienilor si "epoca obscura"

Invazia dorienilor si "epoca obscura"

Catre sfarsitul mileniului al II-lea, un val de invadatori se abate asupra Eladei aheene, triburile numite conventional dorieni, despre care legendele spun ca erau descendentii lui Heracles, numiti de aceea si heraclizi. Cercetarile istorice au dovedit ca acestia venisera din valea Dunarii dar perioada exacta a invaziilor lor nu se cunoaste cu precizie. In cursul secolului al XII-lea, toate cetatile aheene au fost cucerite de dorieni, cu exceptia fortaretei de pe Acropola Atenei.

Consecintele acestor invazii au fost dezastruoase: civilizatia cretano- miceniana a fost aproape integral nimicita, creatiile arhitecturale au devenit ruine,a disparut organizarea statala monarhica, scrierea, cea mai mare parte a operelor de arta. In legatura cu aceste realitati, istoricul francez Pierre Leveque remarca: "O mare parte din Grecia, trecuta prin foc si sabie, recade in cea mai deplina barbarie. Nu exista dezastru mai total si nici mai sinistru in toata istoria Eladei". (Pierre Leveque, Aventura greaca, Bucuresti, Editura Meridiane,1987). Printre aporturile pozitive ale acestor invazii, destul de firave, dupa parerea aceluiasi autor, ar fi faptul ca afluxul de noi etnii a sporit numarul populatiei Greciei, populatie care isi dobandeste acum structura definitiva. Cele trei mari etnii, ionienii, eolienii si dorienii se contopesc intr-un "valmasag uman" ce va constitui viitorul popor grec.

Aporturile doriene tin mai mult de domeniul social, fiind mai bine organizati din punct de vedere militar in jurul unei capetenii. Barbatul dobandeste o pozitie de incontestabila superioritate fata de femeie, datorita rolului sau primordial de razboinic, ceea ce va insemna o spectaculoasa rasturnare de situatie. Societatea dorienilor era cu precadere una egalitara, pamantul era impartit in loturi aproximativ egale. Pe plan religios, transformarile au fost semnificative: daca la ahei, zeii aveau aproape aceeasi importanta ca zeitele, acum incepe sa se accentueza importanta zeitatilor masculine, ca reflex al unei societati patriarhale, conceputa dupa chipul si asemanarea celei umane. In privinta obiceiurilor funerare, inhumarea, pana atunci raspandita pretutindeni in Elada, este inlocuita de incinerare.

"Vedem acum afirmandu-se o antiteza fundamentala ce va domina istoria Greciei: cea a dorienilor si a ionienilor. Sigur, nu trebuie sa consideram ca aceste doua fractiuni ale poporului grec sunt doua entitati rasiale complet diferite, exista insa, in mod neandoielnic, o civilizatie doriana, austera si rigida si o civilizatie ionica, amabila si gratioasa, care se opun, dupa spusele celor din vechime, intocmai ca barbatul si femeia. Forta elenismului va consta in aceasta dubla bogatie pe care o constituie gravitatea doriana si surasul ionian". (P.Leveque, idem).

Deoarece perioada cuprinsa intre secolele XII-VIII a fost una de regres total, iar informatiile scrise lipsesc, la acele realitati referindu-se doar textele homerice de mai tarziu, a fost numita de catre istorici "epoca obscura". Spre sfarsitul ei reapar mestesugurile si artele, mai intai timid, in arhitectura, sculptura, ceramica, pe cand in literatura se produc deja primele capodopere, care sunt poemele homerice si operele poetice ale lui Hesiod (Munci si zile, Teogonia). Reaparuse scrierea, sub alta forma decat cea cunoscuta din epocile anterioare. Noul alfabet avea 24 de semne,era derivat din scrierea feniciana, cu deosebirea ca acesta nu nota decat consoanele pe cand scierea greaca descompune sunetele in vocale si consoane. Acest lucru a fost fundamental, deoarece alfabetul latin si aproape toate alfabetele moderne din Europa deriva din cel grecesc.