Interviul

Interviul

Interviul este o tehnica care presupune, prin intermediul comunicarii directe, culegerea datelor, diagnosticarea situatiei clientului si sprijinirea acestuia in vederea rezolvarii problemei.

In literatura de specialitate sunt cunoscute trei forme de interviu:

interviul de explorare - are scopul de a culege informatii structurate si complexe despre situatia deja cunoscuta a clientului ( informatiile de baza au fost obtinute deja prin tehnica intrevederii );

interviul diagnostic - are scopul de a stabili, prin intermediul unor intrebari specifice, clar directionate, natura problemei si a resurselor sistemului client ( familie, comunitate, prieteni, etc);

interviul terapeutic - are scopul de a sprijini clientul in procesul de schimbare si de rezolvare a problemei diagnosticate. Aceasta forma a interviului este utilizata cu precadere de catre psihoterapeuti.

Ca metoda de investigatie in asistenta sociala, interviul presupune ascultare activa, interpretare si chestionare. Asistentul social este o persoana specializata in intervievare, iar abilitatile sale tehnice sunt cel mai adesea insotite de cunostinte teoretice, valori adecvate si o considerabila experienta practica.

Ascultarea activa este o sarcina fundamentala a interviului. Un bun interviu se bazeaza pe capacitatea asistentului social de a fi un bun ascultator. Un bun ascultator nu este pasiv, ci arata interes sincer fiind concentrat asupra a ceea ce clientul spune.

Interviurile initiale sunt adesea dedicate unei treceri in revista generale, pentru a vedea daca persoana respectiva are nevoie de interventia profesionista a unui asistent social. In acest caz  potentialul client devine utilizator real al serviciului. Pentru asistentul social practicant intervievarea nu trebuie sa devina niciodata o rutina. Doar prin ascultarea si observarea atenta a modului in care oamenii cauta sprijin se poate ajunge ca faptele obiective si sentimentele subiective sa devina parti componente ale unui schimb interpersonal care percepe mesaje deschise sau inchise, le decodeaza si raspunde la diferitele niveluri de comunicare initiate.

Fiecare interviu tinde sa aiba o directionare si o structura (inceput, mijloc si sfarsit). Trebuie sa se reflecteze asupra fiecarui interviu si sa se revada mereu continutul acestuia.

Faza introductiva a interviului - sunt recomandate intrebari sau discutii cu caracter general, pentru o pregatire emotionala a clientului. Cele mai importante abilitati sunt cele de punere a intrebarilor (deschise sau inchise) si de ascultare activa.

In faza introductiva, intrebarile urmaresc:

explorarea problemei si a situatiei clientului;

socializarea clientului in rolul de intervievat;

incurajarea clientului sa impartaseasca informatii factuale si afective;

ajutarea clientului sa se simta respectat si confortabil in relatia de interviu.

Exista si o exersare a altor tipuri de intrebari:

directe: ce implica in mod direct responsabilitatea clientului pentru raspunsul dat;

indirecte: responsabilitatea este difuza;

intrebari de clarificare - concretizare.

Faza de mijloc a interviului - asistentul social va explica scopul si obiectivele intrevederii. Sunt necesare urmatoarele deprinderi:

de explorare si insotire (nonverbale si verbale);

de orientare spre schimbare;

de observare (limbajul verbal, limbajul nonverbal al clientului, contactul vizual, evitarea unor subiecte sensibile pentru client, observarea unor inconsistente sau lipsuri, conjuncturi stresante sau conflictuale);

de ascultare (activa, pasiva, etc.);

de a pune intrebari (intrebari inchise, deschise, de ghidare, intrebari care urmaresc continuarea raspunsului, intrebari cu raspuns aprobator);

de a focaliza, ghida si concentra;

de a indruma clientul pentru realizarea obiectivelor propuse;

de a parafraza;

de a rezuma;

de a se confrunta;

de a tacea;

de dezvoltare a climatului.

Incheierea interviului - are loc atunci cand clientul a depasit problema sau profesionistul nu mai poate lucra cu acesta. Asistentul social va trebui sa aiba deprinderi in a pregati clientul pentru aceasta etapa, sa sumarizeze, sa stie sa identifice clientii care isi exprima ingrijorarile doar in aceasta etapa.

In cadrul interviului, asistentul social trebuie sa se asigure ca este inteles de clientul sau; asistentul social va avea un comportament profesional, va respecta confidentialitatea informatiilor furnizate in cadrul interviului.

Viorel Prelici (2002) a identificat un numar de intrebari care pot eficientiza un interviu in asistenta sociala:

unde este mai potrivit locul de desfasurare a interviului? (conditii confortabile pentru client, evitarea unor intreruperi ( ex. telefoane, colegi, etc.);

care va fi continutul interviului? (in functie de scopul acestuia);

cum se va realiza acomodarea la conditiile interviului? (anticiparea trebuintelor si sentimentelor clientului de catre asistentul social).

Este de recomandat ca tehnica interviului sa fie aplicata numai dupa ce asistentul social a conceput un ghid de interviu. Asistentul social trebuie sa evite confuzia intre interviu si tehnica chestionarului, chiar daca ambele urmaresc inregistrarea unor opinii (chestionarul se utilizeaza pentru identificarea unor opinii pe un esantion mare).

Interviurile din asistenta sociala au caracteristici speciale care le diferentiaza de conversatiile cotidiene. Ele au un anumit context, sunt directionate spre un scop particular, munca are de obicei o durata planificata, iar uneori limitata, in timp ce dezvoltarea de relatii pozitive sau negative, este inevitabil o parte a procesului.

Interviurile incununate de succes nu depind de continut (de ce anume s-a spus) sau de faptul ca clientul a obtinut sau nu ceea ce a solicitat. Un rezultat semnificativ pentru primul interviu este ca asistentul social sa fie perceput ca cineva capabil sa inteleaga preocuparile clientului si sentimentele acestuia cu privire la dificultatile prin care trece.

Un rezultat pozitiv al intervievarii se bazeaza de asemenea pe incercarea de a elimina unele dintre barierele de comunicare care pot duce la neintelegeri. Utilizarea jargonului profesional este de asemenea un obstacol evident pentru un bun interviu; el distanteaza clar clientul de asistentul social. Erorile pe care le comit chiar si intervievatorii experimentati constau in anticiparea a ceea ce are de gand sa spuna persoana respectiva sau presupozitia ca ai inteles sensul unor cuvinte sau semnale non-verbale.

Tehnica interviului se utilizeaza in toate etapele de instrumentare ale unui caz  dupa cum urmeaza:

in etapa de evaluare asistentul social va folosi atit interviul de explorare cat si interviul diagnostic.

Interviul de explorare se utilizeaza in vederea obtinerii informatiilor cu privire la situatia clientului. Avand in vedere ca intrevederea presupune culegerea unor informatii generale despre client (date de identificare, stare civila, stare de sanatate, structura familiei, etc), in cadrul interviului de explorare asistentul social va urmari sa analizeze mai profund caracteristicile problemei ( natura, cauzele, durata ), un istoric al clientului si familiei sale, sistemul de relatii in familie si comunitate, resurse care pot fi implicate in rezolvarea cazului.

Interviul de tip diagnostic, prin natura intrebarilor specifice, va fi orientat spre delimitarea problemei, constientizarea acesteia de catre client, identificarea resurselor personale/familiale/comunitare si responsabilizarea clientului pentru implicarea in procesul de interventie si alegerea tipurilor de servicii de care clientul va beneficia. Ca urmare a analizei informatiilor obtinute prin interviul de tip diagnostic se va elabora planul de interventie / permanenta si structura ghidului pentru interviul terapeutic.

in etapa de interventie asistentul social, alaturi de alte tehnici si metode specifice, poate utiliza si interviul terapeutic in cadrul unei echipe interdisciplinare. Acest tip de interviu are scopul de a-l sprijini pe client in schimbarea acelor comportamente care au generat situatia de criza in vederea restabilirii echilibrului psiho-social.

in etapa de monitorizare asistentul social poate utiliza din nou interviul de explorare prin intermediul caruia va urmari modul in care sunt realizate obiectivele din planul de interventie / permanenta. Asistentul social va formula intrebarile astfel incat din raspunsurile clientului sa observe progresele realizate de acesta pe parcursul instrumentarii cazului.

Pentru reusita interviului se va stabili in prealabil locul de desfasurare al acestuia, durata, participantii si alte aspecte care tin de buna desfasurare a tehnicii.

In structura oricarui tip de interviu exista o serie de intrebari specifice  pentru deschiderea interviului, pe parcursul si la incheierea acestuia. Astfel, la inceputul si incheierea interviului clientului i se vor adresa intrebari cu caracter general care au drept scop crearea unui confort emotional al acestuia, un cadru familiar (de ex. Cum va simtiti astazi? sau Ati gasit greu biroul?). Prezentarea asistentului social, a scopului interviului si a rolului clientului in cadrul interviului sunt elemente importante in debutul interviului si pot stimula comunicarea ulterioara cu clientul.

Intrebarile care constituie continutul interviului trebuie sa fie clare, concise si la obiect si asezate intr-o ordine logica in cadrul ghidului de interviu. Pe parcursul interviului, asistentul social va utiliza si intrebari care sa ajute clientul in explorarea trairilor si exteriorizarea sentimentelor sale (ex: Ce sentimente aveti fata de sotul dvs. ?).

Incheierea interviului restabileste relatia initiala intre asistentul social si client si puncteaza importanta viitoarelor intalniri.

O conditie foarte importanta pentru aplicarea tehnicii interviului in instrumentarea unui caz este ca intervievatul sa-si dea acordul pentru realizarea acestuia. Daca clientul este un copil sub 10 ani este recomandat sa fie obtinut si acordul a cel putin unuia dintre parinti.

Asistentul social va informa clientul cu privire la caracterul confidential al informatiilor oferite in cadrul interviului. Acest lucru va fi confirmat prin desfasurarea interviului intr-un cadru securizant (ex: daca interviul se desfasoara in biroul asistentului social se recomanda evitarea intreruperilor si a prezentei altor persoane).

Pentru a realiza un interviu bine directionat asistentul social trebuie sa construiasca un ghid de interviu care sa cuprinda mai multe tipuri de intrebari. Intrebarile pot fi :

intrebari deschise - aceste intrebari nu au un raspuns predestinat, oferind clientului posibilitatea de a exprima liber opinii, sentimente, trairi, etc. (ex: Ce parere aveti despre relatia cu fostul sot ?; Cum v-ati simtit in perioada divortului ?)

intrebari inchise - aceste intrebari constrang clientul sa ofere un raspuns predestinat (ex: Sunteti casatorit?; Cati ani aveti?; Va place locul de munca?)

Pentru a nu se induce un anumit raspuns, in cadrul interviului este recomandata alternarea intrebarilor inchise cu cele deschise. Aceasta structura a ghidului de interviu poate, de asemenea, sa stimuleze deschiderea si disponibilitatea clientului pentru comunicare. Este recomandabil sa se evite intrebarile cu raspuns sugerat (ex: Cred ca v-ati suparat atunci, nu-i asa? ) sau cele care contin expresia "de ce" care pot da impresia de interogatoriu (ex: De ce nu ati anuntat la timp?). In functie de varsta clientului (copil sau adult) intrebarile pot fi adaptate la nivelul acestuia de intelegere si al limbajul specific.

Observatii si recomandari

Este recomandat ca tehnica interviului  sa fie aplicata de catre asistentul social numai dupa construirea unui ghid de interviu;

Interviul este o tehnica structurata care are la baza un ghid de interviu distingandu-se, astfel, de tehnica intrevederii. Aceasta este o convorbire libera ce vizeaza obtinerea unor informatii cu caracter general care permite si explorarea altor domenii decit cele propuse initial de asistentul social datorita flexibilitatii sale;

Asistentul social trebuie evite, de asemenea, confuzia dintre interviu si tehnica chestionarului, chiar daca ambele urmaresc inregistrarea unor opinii. Chestionarul este un instrument specific sondajelor de opinie si se aplica unui numar mare de persoane (un esantion reprezentativ pentru populatia studiata). Intrebarile predominante sunt cele de tip precodificat, scalate sau cu variante de raspuns si urmaresc inregistrarea opiniilor, reprezentarile, credintele personale, mediul de viata al chestionatului (ex. Cu ce frecventa urmariiti programele TV: a) zilnic; b) la 2-3 zile; c) in weekend; d) niciodata).

Pentru reusita interviului este recomandat ca acesta sa fie aplicat dupa construirea in prealabil a  unei relatii de incredere intre asistentul social si client. Clientul trebuie sa fie deschis pentru a comunica, oferind asistentului social informatiile necesare pe parcursul instrumentarii cazului.