Reglementari interne si internationale referitoare la libertatea de exprimare

REGLEMENTARI INTERNE SI INTERNATIONALE REFERITOARE LA LIBERTATEA DE EXPRIMARE

Un om care se doreste cu adevarat liber in sensul definitiv mai inainte trebuie sa cunoasca in mod esential structura institutiilor fundamentale ale statului in care traieste altminteri modelul democratic nu beneficiaza si de participarea sa, si nici el nu poate beneficia judicios de avantajele sale. . Pentru a putea trai liber,stapan pe destinul sau, omul contemporan(care este fiecare dintre noi) ar trebui sa cunoasca ,macar in liniile sale esentiale, sistemul juridic si legislativ al tarii sale. Unui cetatean i se cere sa respecte legea , dar cum poate cineva respecta ceea ce nu cunoaste?

Totodata, exercitiul autentic al libertatii de exprimare este preconditia indispensabila pe care mecanismul alegerii democratice o presupune. Unica alegere credibila este alegerea facuta de omul informat.De aici, si obligatia jurnalistului, cum vom vedea in continuare, de a furniza un set de informatii "corecte" cetateanului. Ceea ce trebuie remarcat este faptul ca, in raport cu alte tipuri de reglementari/izvoare formale ale dreptului, actul fundamental se bucura de suprematie si, in consecinta, regulile indicate in interiorul sau servesc drept baza de pornire in imaginarea oricarei solutii legislative. De aici rezulta stabilitatea cadrului oferit presei in orice regim democratic autentic: nici o prevedere ulterioara adoptarii constitutiei nu poate deroga de la principiile formulate si de la procedurile formulate expres. Instrumentele juridice de tipul Codului penal sau legii presei nu fac decat sa detalieze ceea ce constitutia prevazuse deja. Dreptul la libera exprimare se cere inserat in contextul unei tesaturi de articole pe care Constitutia Romaniei, ca si celelalte constitutii europene, le contine . Libera exprimare este inimaginabila in absenta libertatii constiintei: in definitiv, presa libera exista cu adevarat doar in masura in care nici o ideologie nu este impusa, prin decizie etatica, ca ideologie dominanta. . In lucrarea noastra ne vom opri asupra celor mai elocvente "remarci" facute de-a lungul secolelor asupra libertatii de exprimare. .

Vom incepe cu principala reglementare a acesteia, prezenta in Constitutia Romaniei la art.30, corelarea cu primul amendament al Constitutiei Americane. Articolul 19 al Declaratiei Universala a Drepturilor Omului va constitui de asemenea o importanta coordonata in parcursul nostru urmata de articolul 10 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului.

1 Constitutia Romaniei -Articolul 30

ARTICOLUL 30

(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisa.

(3) Libertatea presei implica si libertatea de a infiinta publicatii.

(4) Nici o publicatie nu poate fi suprimata.

(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare in masa obligatia de a face publica sursa finantarii.

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.

(7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.

(8) Raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, in conditiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege.

Primele patru paragrafe sunt dedicate consacrarii unui principiu de la care orice revizuire eventuala a constitutiei nu poate deroga si pe care nici o lege a presei , votata de parlament nu il poate anula.

Articolul 30 al Constitutiei Romaniei corespunde din punct de vedere al continutului cu textul Primului Amendament al Constitutiei Americane. Putem spune ca primul amendament american garanteaza "libertatea de a fi eu insumi", dreptul de a gandi pentru mine insumi, dreptul de a-mi exprima cu voce tare gadurile, de a publica si distribui ceea ce am rostit, de a participa la intruniri. Protectia acordata Primului Amendament permite cetatenilor americani sa se angajeze fara retineri in dezbateri.Acest drept de a vorbi deschis este foarte pretuit, poate mai mult decat orice alt drept.

Fostul judecator la Curtea Suprema William Brennan a descris drepturile la libertatea cuvantului ca intruchipare a unei "profunde angajari nationale fata de principiul ca dezbaterea chestiunilor de interes public trebuie sa fie neingradita, viguroasa si deschisa, putand sa includa atacuri neplacute de vehemente, caustice si incisive la adresa guvernului si oficialitatilor publice"

. 2Constitutia Statelor Unite ale Americii- Primul Amendament

"Congress shall make no law respecting an establishment of religion or prohibiting the free exercise thereof; or abridging the freedom of speech or of the press or the right of the people peaceably to assemble and to petition the Government for a redress of grievances." Primul amendament

"Congresul nu va putea elabora nicio lege prin care sa stabileasca o anumita religie ca religie dominanta, sau sa interzica practicarea libera a unei anumite religii, ori sa reduca libertatea cuvantului sau a presei, sau dreptul poporului la intrunire pasnica sau de a adresa cereri Guvernului privind repararea nedreptatilor"

The Bill of Rights, 15 decembrie 1791, reprezinta o culegere a celor 10 amendamente aduse constitutiei americane, dintre care adeseori s-a afirmat ca primul amendament este cel mai important aducand adnotari pentru 5 forme ale libertatii: religiei, cuvantului, presei, asocierii si petiei catre guvern.

3.. Declaratia Universala a Drepturilor Omului-Articolul 19

"Orice om are dreptul la libertatea opiniilor si exprimarii; acest drept include libertatea de a avea opinii fara imixtiune din afara, precum si libertatea de a cauta, de a primi si de a raspandi informatii si idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat."

Exista si o organizatie numita:"Articolul 19" care isi are originea in Articolul 19 al Declaratiei Universale a Drepturilor Omului care spune: "Orice om are dreptul la libertatea opiniilor si exprimarii; acest drept include libertatea de a avea opinii fara imixtiune din afara, precum si libertatea de a cauta, de a primi si de a raspandi informatii si idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat." [4] La 10 decembrie 1948, Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite a aprobat si a proclamat Declaratia Universala a Drepturilor Omului. Prin acest act istoric, Ansamblul a cerut tuturor tarilor membre sa publice textul Declaratiei, ca dupa aceea sa fie 'distribuit, expus, citit si comentat in scoli si alte institutii de invatamant, fara deosebiri dependente de conditia politica a tarilor sau teritoriilor'. Adunarea Generala proclama prezenta Declaratia Universala a Drepturilor Omului, ca ideal comun spre care trebuie sa tinda toate popoarele si toate natiunile, pentru ca toate persoanele si toate organele societatii sa se straduiasca, avand aceasta declaratie permanent in minte, ca prin invatatura si educatie sa dezvolte respectul pentru aceste drepturi si libertati si sa asigure prin masuri progresive, de ordin national si international, recunoasterea si aplicarea lor universala si efectiva, atat in sanul popoarelor statelor membre, cat si al celor din teritoriile aflate sub jurisdictia lor." . Articolul 19" actioneaza impartial si sistematic impotriva cenzurii in intreaga lume. Reprezinta interesele victimelor cenzurii, persoane care sunt atacate fizic, ucise, inchise pe nedrept, igradite in libertatea de miscare sau concediate; ale presei scrise si audiovizuale, atunci cand este cenzurata, suspendata sau amenintata; ale organizatiilor, inclusiv gruparilor politice sau sindicatelor, hartuite sau reduse la tacere.Totodata monitorizeaza si modalitatea in care statele se adapteaza la standardele internationale care protejeaza dreptul la libertatea de exprimare si intervin la nivel guvernamental pentru promovarea unui mai mare respect pentru acest drept fundamental. Libertatea mass-media, libera circulatie a informatiei si a ideilor si dicutia libera, fara interventia autoritatilor publice, joaca un rol fundamental in dezvoltarea unei societati libere, stabile si democratice. Sunt conditii preliminare pentru stabilirea intelegerii mutuale si a bunelor relatii intre state si popoarele lor. Se cuvine intregul sprijin din partea guvernelor si a organizatiilor interesate pentru afirmarea adeziunii la principiile libertatii de exprimare, a mass-media si liberei circulatii a informatiei, asa cum sunt consemnate in articolul 19 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, in Pactul International al Drepturilor Civile si Politice, in principiile si angajamentele O.S.C.E, si in aplicarea art.10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si a libertatilor fundamentale si jurisprudentei referitoare la ele, ca si in alte conventii si acorduri internationale, inclusiv acelea emise de UNESCO si de Consiliul Europei. "Dreptul la libertatea de exprimare si de informare constituie unul din fundamentele esentiale ale unei societati democratice si una din conditiile primordiale ale progresului sau si al dezvoltarii oricarui individ. Acest principiu stabileste echilibrul necesar intre dreptul la libertatea de exprimare, garantat de drepturile omului, de Organizatia Natiunilor Unite ca si de vasta majoritate a constitutiilor nationale, si necesitatea de a proteja reputatia persoanelor, recunoscuta de drepturile omului si de legislatia nationala a statelor din intreaga lume. Principiile pornesc de la premisa ca libertatea de exprimare trebuie sa fie garantata intr-o societate democratica si ca poate fi supusa numai unor restrangeri necesare pentru protejarea unor interese legitime, inclusiv a reputatiei persoanelor." Daca avem in vedere ca libertatea de exprimare este reglementata in mai toate Constitutiile statelor lumii civilizate, se poate spune, fara teama de a gresi, ca libertatea de exprimare este un drept esential atunci cand vorbim despre o societate democratica, pentru ca el creeaza conditiile necesare exercitarii altor drepturi ale omului. Pentru a putea exprima opinii in cunostinta de cauza, este insa deseori nevoie sa ai anumite informatii. Astfel, dreptul la libera exprimare este strans legat de un alt drept, si anume acela de a avea acces la informatie. In acelasi timp, trebuie precizat ca dreptului persoanei de a primi idei si informatii ii corespunde obligatia celui care le transmite de a o face cu buna credinta. Libertatea de exprimare apartine fiecarei persoane in parte, tot astfel cum dreptul de a cauta si de a primi informatii nu este numai al indivizilor, al publicului, ci si al presei, care trebuie, la randul ei, sa le primeasca si sa le transmita publicului.

Instrument international cu forta juridica obligatorie pentru statele parti, Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, adoptat de Adunarea Generala a ONU 1966, intrat in vigoare zece ani mai taziu, ratificat de Romania la 31 septembrie 1974, reglementeaza in art. 19, in simetrie cu Declaratia, ale carei prevederi le reitereaza, libertatea de opinie si libertatea de exprimare in paragrafe distincte.

4.Conventia Europeana a Drepturilor Omului-Articolul 10

"Daca libertatea de opinie, asimilata libertatii de gandire, este absoluta

(para.1), libertatea de exprimare (para. 2) este un drept civil a carui exercitare poate

fi supusa unor limitari care trebuie insa sa fie stabilite in mod expres prin lege si care

sunt necesare pentru: a) respectarea drepturilor si libertatilor altora; b) apararea

securitatii nationale, ordinii publice, sanatatii si moralitatii publice (para. 3).

Pe plan regional european, Conventia pentru apararea drepturilor omului si a

libertatilor fundamentale, adoptata la 4 noiembrie 1950, la mai putin de doi ani dupa

Declaratia universala a drepturilor omului, inscrie intre drepturile civile si politice pe

care le consacra, libertatea de exprimare."

In aceeasi ordine de idei, Curtea de la Strabourg a subliniat de mai multe ori ca libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esentiale ale unei societati democratice, una din conditiile primordiale ale progresului acesteia si ale implinirii fiecarei persoane.

Articolul 10 - Libertatea de exprimare

1. Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu impiedica statele sa supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.

Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati, poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti.

Articolul 10 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale este dedicat libertatii de exprimare. Conventia a fost semnata la 4 noiembrie 1950, a intrat in vigoare la 3 septembrie 1953 si a fost ratificata de catre toate cele 41 de State membre ale Consiliului Europei.

"Un volum substantial de jurisprudenta a fost elaborat de catre Curtea Europeana si de catre Comisia Europeana a Drepturilor Omului in legatura cu acest articol.Curtea a descris libertatea de exprimare ca fiind "una din conditiile esentiale pentru progresul societatilor democratice si pentru dezvoltarea fiecarei persoane."'

In baza Conventiei, libertatea de exprimare si de informare nu este o libertate absoluta. Statul poate interveni in mod legal in vederea limitarii acestei libertati (indiferent de mijlocul prin care sunt exprimate opiniile, informatiile si ideile), dar numai conform conditiilor stipulate prin articolul 10, paragraful Trebuie observata in acest context relatia dintre cea de-a treia fraza a articolului10, paragraful 1("Prezentul articol nu impiedica statele sa supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.") si paragraful Instanta a declarat ca scopul celei de-a treia fraze este urmatorul: "de-a preciza faptul ca statelor li se permite sa reglementeze printr-un sistem de acordare a autorizatiilor organizarea radiodifuziunii pe teritoriile lor, in special in ce priveste aspectele tehnice ale acesteia . Pe cat sunt de importante aspectele tehnice, alte considerente pot conditiona acordarea sau refuzarea unei autorizatii, inclusiv chestiuni precum natura si obiectivele unui post propus, posibilitatea sa de a transmite la nivel national, regional sau local drepturile si nevoile unui public dat si obligtiile rezultand din instrumentele juridice internationale. Acest fapt poate duce la ingerinte ale caror scopuri, desi legitime in baza celei de-a treia fraze din paragraful 1, nu vor corespunde nici unuia dintre scopurile prevazute in paragraful Cu toate acestea compatibilitatea acestora cu Conventia trebuie evaluata in lumina celorlalte cerinte ale paragrafului "

Restrictiile asupra exercitarii libertatii de exprimare si de informare, acceptabile conform art.10, paragraful 2, se impart in 3 categorii:

• Cele destinate protejarii interesului public (securitate nationala, integritate teritoriala, siguranta publica, mentinerea ordinii publice, prevenirea criminalitatii, protectia sanatatii si a moralei);
• Cele detinate protejarii altor drepturi individuale (protectia reputatiei sau a drepturilor celorlalti, impiedicarea divulgarii de informatii primite iin regim de confidentialitate);
• Cele care sunt necesare pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti.

In scopul de a pastra libertatile care constituie unicitatea unui sistem de comunicare in masa, cei care furnizeaza vastul continut al mass-media trebuie sa cunoasca standardele de performanta ale propriei profesii si implicit sa le urmeze.

Intr-o prezentare a standardelor stabilite in cadrul Consiliului Europei se mentioneaza ca libertatea de exprimare si de informare este protejata in primul rand prin articolul 10 al Conventiei europene a drepturilor omului.

"Curtea europeana a drepturilor omului a recunoscut ca libertatea de exprimare consacrata prin articolul 10 al Conventiei Europene a drepturilor omului este unul din drepturile fundamentale esentiale intr-o societate democratica bazata pe pluralism, toleranta si spirit de deschidere. Astfel, Curtea a afirmat ca libertatea de exprimare nu priveste numai informatiile si ideile primite in mod favorabil sau considerate ca inofensive ori indiferente, dar si pe cele care scandalizeaza, socheaza sau nelinistesc statul sau o parte oarecare a populatiei. Prin urmare, Curtea exercita un control extrem de vigilent asupra restictiilor impuse de catre State in virtutea articolului 10, care reclama o interpretare riguroasa"

"Cele patru nivele la care se situeaza aplicarea si interpretarea articolului 10

sunt urmatoarele1: nivelul statelor membre, nivelul Curtii Drepturilor Omului de la

Strasbourg, nivelul politic al Consiliului Europei si nivelul dreptului comunitar si al

jurisdictiei Curtii de Justitie din Luxembourg, care interpreteaza articolul 10 al

Conventiei europene a drepturilor omului in ordinea juridica a Comunitatii Europene.

Libertatea de exprimare si de informare fara ingerinta autoritatilor publice si

fara a lua in considerare frontierele, garantata prin articolul 10 al Conventiei,

reprezinta un pilon important al democratiei si totodata un factor de progres al

acesteia.

Remarcam, de asemenea, ca articolul 10 nu este doar baza legislatiei ce

dispune pentru viitor , de lege ferenda, in materie de informatie si media in cadrul

Consiliului Europei, ci si un instrument juridic cu forta de constrangere - de lege lata

- pentru statele membre, intre care din 1993 se afla si Romania, care a ratificat in

1994 Conventia europeana si protocoalele sale aditionale.

Nefiind asemenea libertatii de gandire un drept absolut, libertatea de

exprimare poate fi si este supusa unor restrictii. Problema cheie este in ce cadru, in

ce conditii si in ce masura acestea sunt justificate."

"Libertatea de exprimare nu poate fi invocata pentru a intreprinde actiuni

menite sa distruga oricare drept sau libertate prevazuta de Conventie sau sa

limiteze acestea intr-o masura mai mare decat cea admisibila. . Alineatul doi al articolului 10 al Conventiei vine sa formuleze restrictiile admisibile si necesare pentru exercitarea acestui drept.

Restrictiile libertatii de exprimare:

- securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica,

- apararea ordinii si prevenirea infractiunilor,

- protectia sanatatii sau a moralei,

- protectia reputatiei si a drepturilor altora,

- impiedicarea divulgarii de informatii confidentiale,

- garantarea autoritatii si impartialitatii puterii judecatoresti.

Observam ca valori cum ar fi "imaginea/onoarea tarii sau a guvernului", "imaginea sau onoarea natiunii", "simbolul statului sau alte simboluri oficiale",

"imaginea/autoritatea autoritatilor publice" (altele decat instantele de judecata)

nu sunt prevazute in lista enuntata mai sus, prin urmare nu constituie scopuri

legitime pentru restrangerea libertatii de exprimare. Din acest motiv, instantele

nu trebuie sa sanctioneze orice fel de critica impotriva unor astfel de notiuni

abstracte care nu se incadreaza printre restrictiilor de mai sus.

Restrictiile enumerate trebuie sa fie interpretate in mod restrans, iar necesitatea

lor trebuie sa fie motivata convingator, pe langa faptul ca acestea trebuie sa fie

legale si sa urmareasca un scop legitim. Altfel spus, orice hotarare judecatoreasca

sau act care limiteaza libertatea de exprimare trebuie sa contina motive

suficient de clare de ce o asemenea restrangere este necesara.

Fiecare din acesti termeni trebuie sa fie interpretat in lumina jurisprudentei

Curtii. Desi statele au o anumita marja de apreciere, respectarea libertatii de

exprimare trebuie examinata in contextul fiecarei cauze in parte.

Examinarea proportionalitatii unei masuri trebuie studiata in lumina intregii cauze

si daca autoritatile nationale au oferit motive suficiente si relevante. Factori ce urmeaza

a fi luati in consideratie pentru a stabili echilibrul dintre libertatea de expresie

si celelalte drepturi si interese legitime includ caracterul si gravitatea restrictiei,

durata ei, interesul public pentru si impotriva exercitarii dreptului la libera exprimare,

daca motivele pentru restrictie continua sa fie valabile in lumina schimbarii

circumstantelor si naturii publicatiei sau formei de exprimare in cauza, in special

tonalitatea si echilibrul acesteia, exactitatea faptelor si importanta subiectului relatat."

Pentru a fi legala, ingerinta autoritatilor publice:

1. trebuie sa figureze pe lista completa si exhaustiva a restrictiilor art. 10 (2), lista

care trebuie interpretata intr-o maniera restrictiva;

sa fie prevazuta de lege si formulata in termeni clari si precisi;

3. sa fie necesara intr-o societate democratica si sa raspunda unei nevoi sociale

imperioase;

4. sa fie proportionala cu scopul urmarit."

5 Evolutia istorica a libertatii de exprimare

In discutarea acestui principiu trebuie pornit de la faptul ca cetateanul are libertatea de a-si exprima sau nu gandurile, opiniile si credintele. Deci el nu poate fi impiedicat sa se exprime sau sa se abtina. Din acest motv, gandurile, opiniile, creatiile spirituale nu pot intra in circuitul public decat daca sunt exteriorizate, comunicate, exprimate. Exteriorizarea gandurilor, a credintelor si opiniilor inseamna intrarea in sistemul relatiilor sociale si poate fi facuta prin viu grai, in scris, prin imagini sau gesturi.

"Consacrarea libertatii presei,ca forma particulara a libertatii de exprimare,poate fi privita fara a exagera, ca un deziderat central in succesiunea de proiecte si acte constitutionale din intervalul 1848-1938.Mentionarea lor este relevata si datorita faptului ca ofera omului de presa contemporan o perspectiva diacronica si ofera explicatii pentru dezvoltarea spectaculoasa a genului jurnalistic,in intervalul monarhiei constitutionale.

"Proclamatia de la Islaz", documentul central al revolutiei muntene,din iunie 1848, formuleaza aceasta cerinta intr-o forma laconica, dar apropiata ca spirit celei actuale.La punctul 8 se reclama: "Libertatea absoluta a tiparului".

O data intordus in circulatia ideilor princpiul libertatii tiparului si corelativul sau natural,absenta cenzurii,sunt reluate si codificate de o maniera exhaustiva in prima constitutie romaneasca in deplina acceptiune a termenului,cea de la 1866.Astfel structurata, liberatatea presei, neingradita, fara reper de comparatie in spatiul statelor vecine, va supravietui pana in deceniul al patrulea al secolului XX. Citarea articolului dovedeste pana la ce punct logica dispozitiei juridice este similara celei pe care o utilizam la 1991.

Modificarile de context mediatic nu afecteaza perenitatea unui principiu:

"Articolul 24.Constitutiunea garanteaza tuturor libertatea de a comunica si publica ideile si opiuniunile lor prin grai, prin scris si prin presa, fiecare fiind raspunzator de abuzul acestor libertati in cazurile determinate de codicele Penal, care in acesta privinta se va revizui, si complecta, fara insa a se putea restrange dreptul in sine, sau a se infiinta o lege exceptionala. Delictele de presa sunt judecate de juriu. Nici censura, nicio alta masura preventiva pentru aparitiunea, vinderea sau distributiunea oricarei publicatiuni nu se va putea reinfiinta. Pentru publicatiuni de jurnale nu este nevoie de autorisatiunea prealabila a autoritatii.() Presa nu va fi supusa niciodata regimului avertismentului. Niciun jurnal sau publicatiune nu va putea fi suspendata sau suprimata."

Articolul 25 din Constitutia de la 1923 fara modificari semnificative, textul din precedenta constitutie. Autenticele mutatii in profilul regimului constitutional al presei vor interveni de abia o data cu actul fundamental de la 1938, care deschide calea instrumentelor juridice sanctionand ordinea totalitara. Dincolo de pretinsa proclamare a libertatii de exprimare, deceniile separand anul 1938 de decembrie 1989 vor fi martorele disparitiei presei independente si dezvoltarii unei productii jurnalistice dirijate partinic."

Remarcam cat de mult adevar regasim in afirmatia lui Tudor Draganu conform careia nu poate fi vorba de democratie, daca cetatenii nu au dreptul sa-si exprime opiniile sau cenceptiile lor prin viu grai sau prin presa, daca ei nu au dreptul de a se aduna pentru a discuta diferite probleme legate de viata in societate si in stat.

6.Limitarile libertatii de exprimare

Socotim ca libertatea de exprimare, indiferent de forma acesteia, este mai mult sau mai putin limitata in functie de mediul privat sau public de exprimare, precum si de consecintele acesteia. Ca urmare, ca libertatea cuvantului in mediul intim, este nelimitata, iar in mediul familial, este limitata de regulile care asigura moralitatea si buna cuviinta in familie. Situandu-ne in mediul este normal ca libertatea de exprimare sa fie limitata de libertatile celorlalti, precum si de necesitatile de protectie ale interesului public.

In practica se intalnesc adesea cazuri in care libertarea de exprimare este ingradita. Desi frecventa ingaduirilor este deosebit de mare in statele cu regim totalitar, unele forme sunt intalnite insa si in statele cu traditie democratica. Formele de ingradire pot fi directe sau indirecte.

a.  Directe - atunci cand masurile sunt luate de autoritati in baza unor prevederi legale. In acest sens, Constitutia prevede ca nicio publicatie nu poate fi suprimata, lasand sa se inteleaga ca suspendarea este posibila. Alte ingradiri privesc respectul drepturilor si reputatiei, salvgradarea sigurantei nationale, a moralitatii si ordinii publice.

b. Indirecte - atunci cand asupra presei se fac presiuni subtile sau fatise, cunoscute in practica prin acsiuni de intimidare a redactiilor sau prin controale repetate pe linie fiscala, blocarea accesului la materiile prime necesare, refuzul sau retragerea licentei de emisie pentru posturile de radio sau televiziune, chemarea in judecata.[17]

Cum am observat deja din analiza continutului articolului 30 al Constitutiei actuale, care urmeaza o traditie urcand pana la 1866, principala garantie pe care actul fundamental o instituie, in scopul salvgradarii libertatii presei, este interdictia cenzurii.

In speta, numerele ziarelor sunt trimise la tipar doar dupa ce ele au facut obiectul unei verificari de catre comisia/organul constituite in scopul cenzurarii presei. Este, istoric vorbind, mijlocul pe care regimurile totalitare l-au utilizat, perfectionand un mecanism inventat de absolutismul european, de la sfarsitul secolului al XVIII-lea. Ceea ce se vizeaza, prin control preventiv, este eliminarea riscului de diseminare a informatiilor socotite ca periculoase. Evident, mecanismul cenzurii este dotat si cu arsenalul sanctionar: publicatiile care incalca deciziile cenzurii pot fi suprimate sau suspendate, posturile de televiziune sau de radio isi pot vedea retrase licentele de autorizare.

Potrivit art. 10 alin 2 din Convensia Europeana a Drepturilor Omului, la care Romania a aderat prin Legea nr. 30/1994, exercitarea libertatii de exprimare inclusiv a presei, comporta indatoriri si responsabilitati putand fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunior, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti.

Coroborat cu dispozitiile art. 30, 31 si art. 49 din Constitutia Romaniei, limitarea libertatii de exprimare se face in urmatoarele conditii:

Folosirea nejustificata a libertatii de exprimare in detrimentul drepturilor si libertatilor celorlalti, constituie abuz de drept;

Orice formalitate, conditie, responsabilitate, raspundere si in general orice restrangere care afecteaza libertatea de exprimare nu poate fi instituita decat prin lege si in limitele Constitutiei;

Restrangerea libertatii de exprimare trebuie sa se incadreze intr-un scop legitim conform art. 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Legitimitatea scopului restrangerii libertatii de exprimare se fundeaza pe apararea de prejudicii materiale sau morale, cauzate prin incalcari ale demnitatii, onoarei, vietii particulare a persoanei si a dreptului la propria imagine.[19]

Cum remarcam anterior, articolul 30 al Constitutiei Romaniei indica in egala masura principiul libertatii de exprimare si limitele sale. Este vorba de o tehnica de reglementare juridica comuna tuturor actelor fundamentale moderne, prin care se incearca nu limitarea sferei de actiune a presei, ci concilierea acestei valori cardinale cu un alt set de valori pe care societatea le priveste ca esentiale pentru mentinerea coeziunii sale.

Paragrafele 6, 7 si 8 ale articolului 30 impun restrictii severe asupra continutului dreptului la libera exprimare:

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.

(7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.

(8) Raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, in conditiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege

Modalitatea imperativa in care sunt formulate aceste prevederi creeaza o ierarhie a valorilor si a restrictiilor asupra exprimarii.

"In consecinta, instantelor de judecata le este retrasa posibilitatea aplicarii principiului proportionalitatii si a balansarii valorilor aflate in conflict in cauzele supuse judecatii. Acest lucru este ingrijorator, avand indeosebi in vedere faptul ca ideea de a proteja discursul, in special cel de presa, in numele interesului public, nu face parte inca din cultura legala.

Prin restrangerea dreptului la libera exprimare, fara a se lua in considerare conditiile in care drepturile pot fi limitate, potrivit textului mentionate anterior, aceste prevederi constitutionale incalca normele internationale cu privire la libertatea de exprimare. De exemplu, articolul 30 paragraful 8 pare sa impuna raspunderea editorului sau a autorului chiar si atunci cand o afirmatie defaimatoare a fost numai reprodusa, cum este cazul interviului. In mod evident, nu este rezonabil sa se pretinda cenzurarea interviurilor de orice afirmatie posibil defaimatoare. In opinia Curtii Europene, aceasta ar avea un efect descurajator asupra libertatii de exprimare . Mai mult, unele din motivele enumerate de paragraful 7 al articolului 30, de interdictie a exprimarii, in special cel de "defimare a tarii si natiunii" nu au suport in legislatia internationala. Aceasta dispozitie constitutionala incalca tratatele internationale privind drepturile omului, care interzic restrictiile pe baza altor motive decat cele enumerate expres in textele lor (de exemplu cele care se regasesc in articolul 10 aliniatul 2 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului."

Luand sub lupa paragraful 8 al articolului 30 al Constitutiei remarcam ca se face mentiunea ca "editorul sau realizatorul, autorul, organizatorul manifestarii artistice, proprietarul mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune" va raspunde in conditiile legii.

7. Responsabilitate si raspundere juridica

Se stie ca, libertatea fara responsabilitate si raspundere juridica nu poate exista, dupa cum responsabilitatea este ineficenta fara raspundere juridica.

Responsabilitatea juridica, este o institutie juridica prin care legiuitorul exprima vocatia la raspundere juridica a unei persoane, pentru eventualele fapte si acte juridice savarsite direct sau indirect prin alte persoane ori prin lucruri aflate in administrarea sa.

Raspunderea juridica, este raspunderea concreta stabilita dupa o anumita procedura de o autoritate competenta finalizata intr-o sanctiune insotita sau nu de anularea actului ilegal, Restabilirea situatiei anterioare, fixarea despagubirii pentru actul sau faptul ce a cauzat daunele constante, luarea masurilor de siguranta aplicate sau acordate conform unei proceduri prevazute de lege.

Responsabilitatea juridica are mai multe forme de existenta, respectiv: penala, civila, administrativa, constitutionala.

Principiile generale ale responsabilitatii juridice sunt:

a) Principiul legalitatii responsabilitatii juridice

b) Egalitate in drepturi

c) Principiul repararii prompte a prejudiciului

d) Principiul personalitatii

e) Principiul libertatii de vointa

f)  Principiul umanismului

g) Principiul concordantei intre drepturi si obligatii

h) Principiul existentei si dezvoltarii sociale

i)  Principiul repararii integrale a prejudiciului

Temeiul raspunderii juridice il constituie trei elemente cumulate:

Savarsirea actului sau faptului generator de responsabilitate care poate fi: infractiune, delict, cvasidelict, abatere disciplinara, abatere administrativa, contraventie, act administrativ ilegal si chiar legal in anumite cazuri strict prevazute de lege sau facpt juridic civil;

Legea care reglementeaza responsabilitatea juridica, precedura infaptuirii acesteia, organele abilitate in acest sens si actele sau faptele generatoare;

Hotararea judecatoreasca sau actul autoritatii publice imputernicite de lege prin care s-a stabilit si infaptuit in concret raspunderea juridica a persoanei fizice sau juridice.[21]

De o mainiera similara este solutionata chestiunea raportului intre interferenta etatica si principiul libertatii presei si in cazul Conventiei Europene privind protectia drepturilor omului, instrument legal paneuropean pe baza caruia actioneaza Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO). Aici o intreaga dezvoltare jurisprudentiala s-a intemeiat pe analizarea delicatului raport dintre necesara protectie a onoarei, demnitatii sau a secretului de stat si exigenta garantarii unor media libere. Mentionarea CEDO este importanta in masura in care orice cetatean roman, inclusiv jurnalistul, are posibilitatea de a i se adresa, dupa epuizarea cailor de atac oferite de legislatia interna:

"Articolul 10. Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, condittii, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, proectia reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti".

Tot prin intermediul articolului 10 alin.2 criticile la adresa magistratilor sunt protejate, deoarece se prevede, printre restrictiile privind libertatea de exprimare si necesitatea protejarii autoritatii si impartialitatii puterii judiciare.CEDO a recunoscut ca pot exista cazuri cand este necesar ca puterea judiciara sa fie protejata impotriva atacurilor distrugatoare, lipsite de fond serios, cu atat mai mult cu cat obligatia de rezerva le interzice magistratilor sa reactioneze.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat importanta ca cetatenii sa obtina informatii privind functionarea justitiei, institutie esentiala intr-o societate democratica. Presa reprezinta unul din mijloacele de care dispun responsabilii politici si opinia publica spre a se asigura ca judecatorii se achita de inaltele lor responsabilitaati in conformitate cu misiunea ce le este incredintata. CEDO exercita un control extrem de vigilent asupra modului in care presa reflecta procesele, iar aceasta spre a garanta, in termenii articolului 10.2 "autoritatea si impartialitatea puterii judiciare", precum si echitatea procedurii si mai ales prezumtia de inocenta, asa cum ele sunt garantate prin articolul 6 al Conventiei Europene a Drepturilor omului.

Asadar consideram ca toate prevederile legislative care reglementeaza libertatea de exprimare sau care pot fi in relatie cu aceasta trebuie sa fie elaborate si aplicate in conformitate cu articolul 10 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului si jurisprudenta ce deriva din aceasta.

Curtea a afirmat ca articolul 10(2) nu lasa catusi de putin loc restrictiilor in ce priveste libertatea de exprimare in aceste domenii. Astfel, Curtea a subliniat ca autoritatile unui stat democratic trebuie sa tolereze critica chiar si atunci cand aceasta este considerata provocatoare sau insultatoare si a estimat ca publicatiile care stigmatizeaza ideologia dominanta a statului, chiar in legatura cu subiecte sensibile precum integritatea teritoriala a acestuia, nu sunt contrare articolului 10, cu conditia ca aceste publicatii sa nu incite la ura sau violente: publicul are dreptul de a fi informat intr-un mod diferit in legaturi cu aceste chestiuni chiar si atunci cand acest lucru este dezagreabil pentru autoritati. Articolul 10, paragraful 1 garanteaza libertatea de exprimare si informare, adica libertatea de exprimare si libertatea de a sustine opiniile si de a primi sau distribui informatii si idei fara interventia autoritatilor de stat si fara a tine cont de frontiere. Cu toate acestea, libertatea de exprimare e departe de a fi considerata absoluta si exercitarea acestor libertati dupa cum am demonstrat pana acum, implica anumite obligatii si reponsabilitati. Posibilitatile de interventie a autoritatilor publice sunt limitate strict de paragraful 2 al articolului 10. Nu doar organele legislative, guvernul, autoritatile militare sau curtile de justitie trebuie considerate autoritati publice prin prisma art.10 al Conventiei.

Desi articolul 10 nu este in sine un temei legal satisfacator pentru implementarea dreptului de acces la informatia detinuta de autoritatile publice, exista o tendinta de recunoastere a dreptului de a obtine, la cerere, informatia detinuta de autoritatile publice si de a gasi sprijinul acestei cereri in articolul 10 al Conventiei. In acest fel iata cum reiese faptul ca aceasta prevedere implica de asemenea o obligatie a autoritatilor publice de a lua masuri in vederea asigurarii stimularii libertatii de exprimare.

In Constitutia Romaniei exista si alte ingradiri cu un caracter general asupra exercitiului drepturilor si libertatilor. Articolul 53 aliniatul prevede: "Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; Desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav". Articolul 53 (2) prevede, referitor la restrictiile permise de primul paragraf, ca: "Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica.Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii.

Aceste dispozitii derogatorii generale depasesc cu mult restrictiile permise de tratatele internationale in materia drepturilor omului. Cu toate ca tratatele permit derogari generale, acestea pot fi facute doar "in caz de razboi sau alt pericol care ameninta viata natiunii" (articolul 15 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului). Ni se pare evident ca articolul 53(1) care permite restrangeri pentru motive ca "desfasurarea instructiei penale" si 'morala publica" ofera Guvernului puteri inacceptabil de mari de interferenta cu exercitarea drepturilor constitutionale.