In sec IIien arta romana incepe insa sa-si defineasca personalitatea: numai din acest secol incolo se poate vorbi de o "arta romana ".
Este adevarat ca influenta artei grecesti si in special a artei elenistice contemporane se facuse simtita mai de mult pri intermediul etruscilor au al colonistilor greci din sudul Italiei. Dar acum dupa cucerirea Corintului de catre romani tablouri, statui de bronz sau de marmura, basoreliefuri etc jefuite de cuceritorii romani din intreaga lume au fost aduse la Roma in cantitati considerabile. Dupa care ,in orasele Italieisi in primul rand la Roma au venit din Grecia si din orasele Asiei Mici , de buna voie un mare numar de artisti i mestesugari , arhitecti ,pictori si scluptori.
Spirite pozitive si practice ,romanii aveau vocatia realismului .Tendintele artei romanesunt preponderent realiste. Fondul stravechi rustic al romanilor nu-i putea ajuta sa aprecieze nici subtilitatea, nici fantezia , nici rafinamentul, nici temele pur abstracte in arta.Viziunea fundamental realista a romanilor este perfect confirmata si ilustrata in scluptura , dar si un pictura, inclusiv in mozaic .Aceasi viziune explica si preferinta artei romane , mai putin pentru statuie cat mai mult pentru basorelief :gen care -i da artistului posibilitatea
sa consemneze cat mai corect si mai exact un episod sau un fragment din realitatea vietii.
Ca inspiratie si stil, in alegerea motivelor si enuntarea teoriilor arta romana a folosit limbajul artistc grec, integrindu-se perfect in arta elenistica a timpului.
ARHITECTURA
Ca in intreaga lume elenistica ,si la romani arta dominanta era arhitectura.
Casele romanilor se deosebeau de cele ale grecilor ,in primul rand prin acel element tipic roman care este atrimul, curtea interioara , de forma rectangulara sau patrata,cu un bazin sau un put in centru ,iar de jur-inprejur cu camerele de locuit : in atrium erau plasate imaginile stramosilor si caminul domestic , precum si statuile divinitatilor protectoare ale familiei.
Procedeele de constructie s-au perfectionat cand in sec II ieh s-a descoperit un fel de ciment :un conglomeratartificial de pietris si nisip, amestecat cu materii vulcanice, peste care se turna in cofraje mortar.Dupa aceasta, peretele era acoperit cu caramizi are sau cu mici blocuri de piatra taiate in forma de romb. Apoi prin folosirea generalizata a caramizilor arse, a fost posibila constructia boltei in leagansi a cupolei care putea acoperii sali de mari dimensiuni. Asemenea progrese tehnice i-au ajutat pe romani sa realizeze edificiiindraznete,impresionind prin dimensiunile lor uriase : constructii in special cu caracter pur utilitar: bazilici, terme, apeducte si edificii destinate spectacolelor.
Atat de solidele poduri romane, indispensabile imensei retele de drumuri ,erau perfect calculate ca sa reziste la presiunea apei. Podurile din epoca imperiala nu foloseau in totdeauna betonul ci blocuri de travertin . Ei cunosteau din cele mai vechi timpuri si arcul liber. Ponte Milvio din Roma, de pilda , avea arcele cu deschiderea de 18 m : dar in Spania , podul in intregime din argit de langa Alcantara, peste fluviul Tajo, pod lung de 189 m , are sase semiarce circulare, deschiderea celui mai mare fiind de 27 m. Iar podul lui Traian de la Portile de Fier, avea o lungime de aprox. 900 m , cu piloni de piatra la o dis. de 51 m unul de altul.Adeseori podurile trcand peste apele unui rau sau traversand o campie, functionau ca suport al unor apeducte.
Faimoasele apeducte romane, opere impresionante de inginerie, aduceau in orase apa prin tuburi sau canale sustinute de arcuri uriase, de la mari distante. Inginerul roman Frontinus, expert in constructia de apeducte, spunea ca acestea sunt "principalul semn al maretiei Imperiului roman ".
