Dar nu este suficient. A sti mai inseamna a comunica,iar a comunica presupune aducerea la un nivel superior de constiinta o stare traita, simtita. In fine,daca vei reusi sa stapanesti arta de a crea sentimentele respective,atunci te poti declara multumit: stii, intr-o masura, ce este un sentiment.
Bine, dar am putea da o definitie a sentimentului? Sa nu ne surprinda intrebarea, fiindca adesea fenomenele sau situatiile cele mai clare in aparenta se dovedesc la analiza a fi obscure si uneori chiar inexistente. "Exista oare ( se intreaba psihologul francez Pierre Janet, in 1889 ( un concept mai vag decat al emotiei si decat cel al emotivitatii?" .Ne intrebam daca in timp de un secol si ceva de la acea data conceptul s-a mai precizat. Dupa cum e si firesc, raspunsul precis nu-l vom cauta in viata de toate zilele, in constiinta practica a omului. Sensurile vietii cotidiene ne asigura un minimum de orientare in relatiile interindividuale; ele sunt prelucrate, slefuite, limpezite si ordonate de catre spiritul stiintific de descriere si clasificare.
Cu tote ca sentimentul, domeniul cel mai agitat si tumultos, cel mai viu si mai nobil al vietii psihice, a constituit pentru profan obiect de mare interes si un izvor de nenumarate surprize,nedumeriri si meditatii, iar pentru romancieri un inepuizabil rezervor de subiecte atragatoare, el a fost lasat multa vreme in sala de asteptare a laboratoarelor de psihologie.
Psihologia stiintifica a inceput prin a fi mai ales filozofica. Impulsul spre cercetarea aspectului fiziologic se datoreste mai ales psihologului american James si medicului danez Lange (1884),
care au pus net problema prioritatii reactiei fiziologice,organice in complexul emotiei. Atentia psihologilor s-a fixat asupra intrebarii: Ce este primar, esential si ce este secundar si derivat, reactia fiziologica sau starea constienta a emotiei, expresia sau constiinta expresiei? Curentul biologic darvinist si cel psihofiziologic al lui James-Lange au creat impreuna un nou capitol in psihologie ace al expresiilor emotive.
