Actualitatea conceptiei romanesti despre sanctionarea infractiunilor internationale. Evaluare asupra modului in care conceptiile lui Pella se regasesc in opera de codificare intreprinsa de O.N.U.

Actualitatea conceptiei romanesti despre sanctionarea infractiunilor internationale. Evaluare asupra modului in care conceptiile lui Pella se regasesc in opera de codificare intreprinsa de O.N.U.

Cresterea in lant a numarului si gravitatii crimelor internationale, recrudescenta actelor de terorism, imbracat in diferite forme ideologice, au determinat o mai larga intelegere a importantei si semnificatiei dreptului penal international.

Pana nu demult, justitia internationala a facut insuficiente progrese in acest domeniu, situatie care a fost de natura sa favorizeze, in mare masura, amplificarea fenomenelor specifice criminalitatii internationale.

Prin adoptarea de catre Conferinta diplomatica a O.N.U., la Roma, a Statutului Curtii Penale Internationale, la 17 iulie 1998, a fost marcat un insemnat moment pe drumul edificarii unor mecanisme internationale, menite sa asigure respectul dreptului international si sanctionarea celor vinovati de savarsirea crimelor internationale.

Dupa cum au apreciat autorii de specialitate, Statutul Curtii Penale Internationale a fost adoptat ca urmare a unui indelungat si dificil proces de negocieri, unele state neregasindu-si interesele in mecanismul de sanctionare a crimei internationale si ramanand astfel in afara acestuia.

Adoptarea Statutului reprezinta, totusi, un moment de referinta, deoarece incununeaza laborioase eforturi desfasurate, practic de aproape un secol, pentru edificarea unei instante penale internationale.

Un rol exceptional in aceasta materie l-a avut marele jurist roman Vespasian V. Pella, care, in 1934, a propus crearea unei Curti Penale Internationale, iar in aprilie 1935 a redactat chiar primul text ce avea in vedere constituirea acesteia"[1].

Contributia eminentului diplomat si om de stiinta roman, Vespasian V. Pella, a influentat in mod deosebit intreaga evolutie a dreptului international penal, multe dintre ideile sale regasindu-se in noul document international ce a fost adoptat.

Astfel, Statutul Curtii penale internationale contine mai multe elemente promovate de Pella in lucrarile sale, antebelice si postbelice.

Argumentul principal al paternitatii acestor idei si elemente rezida din analiza comentariilor care insotesc fiecare articol al Statutului Curtii penale internationale.

Documentul reuneste principiile statutare ale Tribunalului de la Nurenberg, principii la fundamentarea carora Pella a avut o contributie deosebita, prin studiile sale privitoare la criminalii de razboi si necesitatea unei jurisdictii penale internationale.

Problema responsabilitatii penale individuale, tratata in art. 25 al Statutului, este pusa in legatura stransa cu principiile Conventiei pentru combaterea genocidului, conventie care a constituit o preocupare pregnanta a lui Pella.

Partea a doua a Statutului Curtii penale internationale, Jurisdictie, admisibilitate si legislatie in vigoare, este locul unde pozitiile exprimate de Pella pe parcursul activitatii sale isi gasesc cea mai relevanta contributie. In acest sens, trebuie mentionate art. 5 crime ce tin de competenta Curtii, art. 6 genocidul, art. 7 crime impotriva umanitati.

In comentariul articolului 5 se stipuleaza ca exercitarea competentei Curtii asupra crimelor de agresiune va avea loc odata ce este adoptata o dispozitie privind definirea crimei, dispozitie care va fi conforma cu dispozitiile in materie ale Cartei O.N.U.

Definitia crimei de genocid, la art. 6 din Statut, este in concordanta cu prevederile Conventiei pentru prevenirea si reprimarea crimei de genocid, in care numeroase eforturi ale lui Pella si-au gasit finalitatea.

In actualele conditii internationale, cand exista numeroase conventii internationale, ca si principii generale de drept ce se degaja din experienta Tribunalelor de la Nurnberg si Tokio, existenta unui document de referinta - Statutul Curtii Penale Internationale - trebuie apreciata la adevarata sa importanta, facandu-se, totusi, necesara studierea aprofundata a acestui din urma document, asupra elementelor suplimentare care ar trebui avute in vedere in cadrul continuarii si precizarii actiunii de codificare intreprinse de O.N.U.

Este necesar, pe de alta parte, sa se studieze cu atentie ideile lui Vespasian V. Pella si ale altor specialisti, pentru a identifica directiile in care statele trebuie sa depuna eforturi pentru incorporarea tuturor conceptiilor valoroase in documentul adoptat la Roma, care, din unele puncte de vedere - asa cum s-a aratat -, a reprezentat un compromis intre statele care au negociat documentul.

Analizand valoarea si actualitatea lucrarilor lui Pella, se poate aprecia ca "ideile, conceptiile si atitudinea inaintata ale lui Vespasian V. Pella, benefice intregii omeniri, isi au sursa in inteligenta nativa si in sclipirile de geniu ale poporului roman, al carui prestigios ambasador a fost pe toate meridianele si paralelele globului pamantesc"