Atribuirea, natura si consecintele personalitatii legale - cateva concluzii

Atribuirea, natura si consecintele personalitatii legale - cateva concluzii

Rezumatul de mai sus si posibilele subiecte de drept international demonstreaza impreuna limitele interactiunii pe scena internationala a tuturor tipurilor de entitati si obliga dreptul international sa puna bazele structurii contemporane a relatiilor internationale. Curtea Internationala a recunoscut in mod clar multitudinea formelor personalitatii juridice internationale si accentueaza faptul ca "subiectele de drept in orice sistem de drept nu sunt neaparat identice prin natura lor sau in extensia drepturilor lor". Exista totusi doua categorii de baza - personalitatea obiectiva si calificata. In primul caz, entitatea este subiect (de drept international) al unor largi intinderi de drepturi si obligatii internationale si va fi in drept sa fie acceptata ca un subiect international de catre oricare alt subiect de drept international cu care intra in relatii. Cu alte cuvinte, va opera erga omnes. Infiintarea unei personalitati obiective internationale va fi necesar mai greu de realizat si va cere actiunea (functionarea) comunitatii internationale ca un intreg sau ca un element al sau substantial. Curtea a notat in cazul Compensatiilor ca: "50 de state, reprezentand marea majoritate a membrilor comunitatii internationale, au dreptul (puterea), in conformitate cu prevederile dreptului international, sa infiinteze o entitate cu personalitate obiectiva internationala si nu numai aceasta personalitate va fi recunoscuta de catre ele (state) ci si capacitatea entitatii de a avea anumite cereri (pretentii) internationale".

Pentru a deveni o personalitate calificata, pe de alta parte, supusa numai unui subiect consimtit, s-ar putea realiza mult mai usor si mai clar, in acest caz, teoria fiind datoare sa recunoasca practica existenta. Orice subiect legal poate accepta ca o alta entitate are personalitate proprie si aceasta determinare va opera numai in personam.

Statele sunt subiecte majore si originale de drept international. Personalitatea lor deriva din natura si structura sistemului international. Crearea unui stat va fi un rezultat al unei satisfaceri in fapt al unor conditii legal stipulate. Teoria constitutiva a recunoasterii nu este pe deplin acceptabila, desi, recunoasterea, desigur, este o dovada valoroasa a indeplinirii conditiilor cerute. Toate statele, in virtutea principiului egalitatii suveranitatii vor dobandi in aceeasi masura personalitatea legala internationala. S-a afirmat ca unele organizatii internationale mai degraba decat sa fie subiecte derivate de drept international sunt comunitati legale straine care se autoguverneaza si au o personalitate mostenita direct din sistem si constituie subiecte generale si obiective de drept international. Persoanele care nu sunt straine inclusiv organizatiile non-guvernamentale sau individualitatile, vor fi subiecte derivate avand doar acele capacitati (puteri) internationale conferite in mod exceptional de subiectele necesare dreptului international. Acest punct de vedere poate fi contestat dar este adevarat ca importanta practicii prin marile organizatii internationale nu poate fi subestimata.

Rolul asemanator al Sfantului Scaun (in special inainte de 1929), precum si experienta Natiunilor Unite demonstreaza ca o denumire derivata nu este satisfacatoare. Importanta acestora este legata de abilitatea lor de a-si extinde limitele drepturilor si obligatiilor internationale pe baza faptului ca ambele constituie instrumente si practica subsecventa si au capacitatea de a influenta crearea unor noi subiecte de drept international si joaca un rol in procesul de creare a normelor.

Recunoasterea, incuviintarea (aprobarea) sunt principii importante in contextul personalitatii internationale nu numai cu privire la state si la organizatiile internationale ci la o varietate de subiecte. Ele vor influenta nu numai crearea unor noi subiecte ci si definirea naturii lor, a drepturilor si obligatiilor ce le revin.

Personalitatea poate fi dobandita prin amestecul prevederilor unor tratate, recunoasterea si acordul celorlalte subiecte de drept international. De exemplu, Comitetului International al Crucii Rosii, o organizatie privata non-guvernamentala, subiect al dreptului elvetian i-au fost recunoscute atributiile speciale in urma Conventiei Crucii Rosii de la Geneva in 1949 si a fost acceptat ca fiind capabil sa intre in acorduri internationale conform prevederilor dreptului international cu alte subiecte de drept international, precum cel cu EEC in Programul de Alimentatie Mondiala. O alta metoda posibila de dobandire a personalitatii internationale este prin incheierea unui acord intre un subiect de drept international recunoscut si o entitate privata sub prevederile dreptului international. Acesta ar avea efectul de a transmite celei din urma personalitatea internationala in contextul acordului in cauza astfel incat sa fie capabila invocarea in domeniul dreptului international a drepturilor ce deriva din acest acord. Aceasta tendinta poate sa nu fie in intregime acceptabila pentru statele Lumii a Treia, din cauza perceperii unor prevederi importante ale dreptului international care pot fi modificate foarte usor. Personalitatea internationala poate fi de asemenea dobandita in virtutea faptului ca o entitate poate fi direct supusa unor obligatii internationale. Acesta s-ar aplica individualitatilor in cazuri speciale precum crimele de razboi, pirateria si genocidul si ar putea constitui pe viitor o modalitate prin care corporatiile transnationale sa poata fi acceptate ca personalitati internationale.

Comunitatea are nevoie sa priveasca ca pe o necesitate pastrarea stabilitatii internationale iar viata poate fi legata de anumite circumstante exceptionale. In cazul unor entitati care nu sunt state care nu sunt total dominate de un stat, vor aparea ca o comunitate care are nevoie sa cunoasca macar regulile referitoare la recurgerea la forta sau legile pe timp de razboi. Nu se accepta unele forme de personalitati calificate in acest domeniu care sa elibereze aceste entitati de asemenea obligatii de respectare a legilor iar acest lucru ar afecta in mod clar cerintele comunitatii. Problema determinanta aici este gradul de control efectiv mentinut de entitate in limitele sale teritoriale. Totusi, chiar si asa, recunoasterea ar putea invinge acest obstacol, asa cum recunoasterea Byelorusiei si a Ucrainei ca entitati statale non-suverane inainte de desfiintarea Uniunii Sovietice si transformarea acestor entitati in statele independente Belarus si Ucraina au demonstrat.

Toate aceste entitati pot fi usor incluse in categoria personalitatilor calificate avand un numar limitat de drepturi si obligatii intemeiate pe ideea neacceptarii personalitatii lor. Nu exista in prezent reguli care sa conduca la extinderea drepturilor si obligatiilor unei personalitati internationale. Acest lucru depinde de tipul de entitate avut in vedere, de cererile si pretentiile sale, de functiile si atitudinea adoptata de comunitatea internationala. Exceptie aici fac statele care iau nastere pastrand un numar egal de drepturi si obligatii. Aceste entitati cu personalitate obiectiva vor beneficia, s-a sugerat, de o percepere mai flexibila a extinderii drepturilor si obligatiilor lor in forma unei mai largi interpretari a atributelor lor puse in practica. Totusi in cazul subiectelor calificate, atributele implicate vor fi mult mai dificil de demonstrat si acceptat, iar numarul drepturilor si obligatiilor lor va fi mult mai limitat. Prezumtia va opera in alt sens.

Catalogarea precisa a drepturilor si obligatiilor este prin urmare imposibil de realizat dinainte. Capacitatea de a functiona pe scena internationala in dezbaterile legale ale unei asemenea descrieri ca nefiind una neobisnuita, in timp ce capacitatea de a incheia tratate va fi mai putin raspandita. Prin urmare, Comisia de Drept International a notat ca "acordurile incheiate intre entitati, altele decat statele sau organizatiile internationale sunt prea eterogene ca si grup pentru a constitui o categorie generala, iar partea importanta a practicii internationale este prea diferita de caracteristicile unei categorii atat de generale pentru a fi dedusa din ea". Precizarea acelor subiecte care pot fi international responsabile este neclara, desi in general o asemenea entitate va avea responsabilitatea de a-si extinde drepturile si obligatiile; dar multe probleme in acest domeniu raman nerezolvate. La fel, este controversat rolul de creare a normelor de catre aceste entitati dar practica tuturor subiectelor de drept international este cu siguranta un material important care va atrage dupa sine descoperirea unor reguli si principii de drept international, in special in cazul entitatii in cauza.

Personalitatea internationala se concentreaza nu atat pe capacitatea unei entitati de a avea drepturi si obligatii cat pe reala atribuire a drepturilor si obligatiilor pe plan international, determinata de o varietate de factori decurgand din pretentiile derivate din atributiile prevazute. Capacitatea procedurala in privinta investirii, este importanta dar nu esentiala, dar in cazul unor entitati non(ne)-individuale, aceasta va trebui sa fie "in pozitia de a avea cu privire la membrii sai, drepturi pe care sa fie indreptatita sa ceara sa-i fie respectate". Acest lucru, a notat Curtea Internationala, exprima "un test esential daca un grup compus din state, triburi sau individualitati poate pretinde sa fie considerat entitate legala distincta fata de membrii sai".

Exista un mare numar de entitati care nu sunt subiecte de drept international care contribuie la evolutia sistemului international. Participarea si personalitatea sunt doua concepte, dar rolul general jucat in dezvoltarea relatiilor internationale si dreptul international de individualitati si entitati de diferite categorii care nu sunt subiecte de drept international, trebuie apreciat.