Declaratiile martorilor. Ascultarea martorilor, consemnarea declaratiilor si valoarea lor probatorie.

Martorii pot fi ascultati atat de organul de urmarire penala cat si de instanta de judecata. Ascultarea martorului se face la sediul organului judiciar sau acolo unde se afla, atunci cand deplasarea sa nu este posibila. Martorii sunt ascultati pe rand, fara a fi de fata martorii care nu au fost deja ascultati pentru a nu se influenta unii pe altii.

Inainte de a fi ascultat martorul este intrebat cu privire la nume, prenume, varsta, adresa si ocupatie si cu privire la raporturile in care se afla cu partile in proces, daca este sot sau ruda apropiata cu vreuna dintre ele sau daca a suferit vreo paguba de pe urma infractiunii.

Martorul este invitat apoi sa depuna juramantul. Codul de procedura penala prevede trei ipoteze:

martorul care consimte sa depuna juramantul religios, formuleaza juramantul astfel: "Jur ca voi spune adevarul si nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!". Referirea la divinitate se schimba in functie de credinta martorului. Martorul de religie crestina pun mana pe cruce sau pe Biblie in timpul depunerii juramantului.

martorul fara confesiune depune urmatorul juramant: "Jur pe onoare si constiinta ca voi spune adevarul si nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu".

martorul care din motive de constiinta sau confesiune nu depun juramant, vor rosti in fata organului judiciar urmatoarea formula: "Ma oblig ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu".

Minorul care nu a implinit 14 ani nu depune juramant, dar i se atrage atentia sa spuna adevarul. Dupa depunerea juramantului sau a formulei prevazute de lege, martorului i se pune in vedere ca, daca nu spune adevarul, savarseste infractiunea de marturie mincinoasa.

Consemnarea declaratiei martorului

Consemnarea declaratiei martorului se face de organul judiciar care a procedat la ascultarea martorului dupa aceleasi reguli ca si consemnarea declaratiei invinuitului sau inculpatului. In declaratia scrisa se va face mentiune si despre juramantul care a fost depus si despre indeplinirea obligatiei organului judiciar de a-i atrage atentia asupra consecintelor ascunderii adevarului.

Valoarea probatorie a declaratiilor martorului

Spre deosebire de declaratiile partilor pentru care Codul prevede in mod special o valoare probanta conditionata, pentru declaratiile martorilor nu se prevede nici o dispozitie speciala privitoare la valoarea lor probanta. Rezulta, asadar, ca ele sunt guvernate de regula generala a liberei aprecieri a probelor, avand o valoare probatorie independenta. Ca urmare, declaratia unui singur martor poate fi suficienta pentru condamnarea inculpatului, daca confirma cu fermitate vinovatia acestuia. Se cere, insa, ca declaratia sa fie sincera, in sensul ca martorul doreste sa ajute justitia in cunoasterea exacta a faptelor, si fidela, si anume, sa corespunda evenimentului petrecut in realitatea obiectiva.