Modele, metode, strategii si instrumente in preventia, terapia, recuperarea si reabilitarea persoanelor cu comportamente adictive

Modele, metode, strategii si instrumente in preventia, terapia, recuperarea si reabilitarea persoanelor cu comportamente adictive

Modelul grupului de suport mutual, modelul celor 12 pasi pun accentul pe interactiunea intre egali, in contextul in care acestia isi ofera un puternic sprijin terapeutic. Asadar, se poate vorbi de o alchimie a grupului. Cu alte cuvinte, cei 12 pasi ai metodei descriu drumul de urmat ce inseamna o schimbare de sine. Metoda celor 12 pasi este ca un fel de reconstituire a eului dupa un plan de optimizare personala. Astfel, reusita vine o data cu schimbarea modelului de viata pe mai multe nivele( la nivelul de cunostinte ajunge sa se inteleaga mai bine; la nivelul atitudinii reuseste sa priveasca altfel viata si elementele sale, schimbarea propagandu-se in final si la nivelul practicii personalele, la elementele comportamentale ca atare. Cei 12 pasi prescriu valorile grupului si modalitatile de lucru ale acestuia.

Modelul Minnesota in terapia persoanelor cu comportament adictiv: este un model ce include un grup incadrat si deservit de specialisti. Modelul lucreaza de asemenea cu cei 12 pasi, numai ca ii foloseste nu in contextul grupului de suport mutual, ci in cadrul unui program terapeutic complex care include un grup terapeutic, apoi o retea de suport in directia reinsertiei familiala si socio-profesionala. Este o realizare venita pe de o parte dinspre lumea clericilor si pe de alta parte dinspre lumea laica a medicilor.

In cadrul acestui model exista doi terapeuti(consilieri in adictie) dintre care obligatoriu unul este dependent aflat in recuperare, iar celalalt un specialist care nu este dependent. Cei doi lucreaza impreuna, alternand calitatea de lider si cea de co-lider, cea de moderator si co-moderator.

De ce unul dintre ei trebuie sa fie dependent?

De aici vine succesul modelului celor 12 pasi ce are in vedere interactiunea intre egali. In cazul modelului Minnesota, specialistul dependent isi castiga statutul in timp.

Se deruleaza atat programe de consiliere individuala, cat si cele de grup cu care alterneaza. Participarea la consilierea individuala si la consilierea de grup se constituie intr-un plan individual de tratament(foarte complex, cuprinde obiective, sarcini foarte organizate,evaluari saptamanale.

In ce priveste personalul, in cadrul modelului Minnesota se lucreaza cu o echipa interdisciplinara. In echipa specifica acestui model se afla si consilieri spirituali care sunt preoti sau persoane pregatite in domeniul religios. Acest specialist are rolul mai degraba a unui partener( la Modelul Minnesota nu este vorba despre faze terminale ale bolii). Din echipa mai fac parte: un medic generalist, un psihiatru, un psiholog si asistenul social( o parte indeplinesc si rolul de consilieri in adictie).

Modelul Minnesota are aceeasi abordare teoretica precum si cei de la Alcoolici Anonimi: alcoolismul/ adictiile reprezinta o boala tratabila nu vindecabila, abstinenta insemnand o viata normala, insanatotita.

In modelul Minnesota se acorda sprijin si se colaboreaza cu grupurile pentru co-dependenti( cu Al-Anon, Al-Ateen).

La nivel international eficacitatea modelului este foarte buna (insa majoritatea statisticilor sunt interne); statisticile in cauza arata o eficacitate de 75% pentru cei ce urmeaza cu consecventa programul. La noi in tara programe eficiente de genul modelului Minnesota se regasesc la Cluj-Napoca( fundatia Christiana), la Iasi unde apartine tot de cadrul Bisericii.

Modelul lantului terapeutic: este un model al anilor spre' 90 , pe fond actual insa s-au produs schimbari ce diminueaza rolul acordat viziunii si tehnicilor medicale cuprinse in cadrul acestui model.

Lantul terapeutic este o insiruire de institutii ce se insusesc intr- o ordine prestabilita, toate deservesc persoanele dependente, toate sunt unite precum zalele intr-un lant.

Unitatile lantului terapeutic: I clinica de dezintoxicare, II centrul de zi pentru persoane cu adictii, III comunitatea terapeutica, IV reteaua interdepartamentala pentru reinsertia familiala si socio-profesionala.

Care este logica acestei insiruiri?

Ideea este ca trebuie inceput cu o abordare in forta a dimensiunii somatice, apoi trebuie continuat cu un program non-rezidential dar cotidian, terminandu-se cu o comunitate terapeutica(ce presupune o constrangere mai mare datorita caracterului rezidential), apoi urmeaza efortul pentru reinserarea persoanei.

Clinica de dezintoxicare in cadrul acestui model este mai complexa( cuprinde consiliere motivationala la inceput, o multime de grupuri terapeutice, activitati de ergo-terapie). Sederea aici poate fi mai lunga de o luna. Se abordeaza dimensiunea somatica a dependentei, evidentiindu-se o abordare medicala.

Centrul de zi: dupa ce iese de la clinica de dezintoxicare, persoana dependenta este indrumata spre centrul de zi, unde va merge in jur de 3 luni( interval de timp in care sta la centru: 09:00-15:00). In centrul de zi se desfasoara activitati de grup( se vorbeste despre starea persoanei dependente cu rol in a crea un climat de socializare, de dezinhibare si de a creste stima de sine a persoanei alcoolice) , art-terapie( prin intermediul acesteia se valorizeaza aceste persoane), consiliere individuala, ergo-terapie, iesiri organizate.

In cadrul grupului de terapie, se lucreaza dupa un ghid terapeutic.

La finalul activitatilor, aceste persoane sunt intrebate din nou cum se simt pentru ca au nevoie de feedback mai des decat celelalte persoane.   

Accentul cade pe dimensiunea psihologica ( pe cresterea stimei de sine, pe schimbarea perceptiei, etc.). Si aici se remarca o echipa interdisciplinara formata din: asistent social, consilier in ergo-terapie, psiholog, terapeut educational(se ocupa de art-terapie si de alte aspecte), se tine legatura si cu un psihiatru.

Dupa trei luni se considera ca persoana a ajuns la un grad de motivatie ridicat necesar in recuperare.

Intra astfel in "veriga" comunitatii terapeutice( aceste este si un model de sine statator) deorece pe fond practic reprezinta niste microsocietati artificiale care imita societatea naturala cat mai mult posibil. Diferenta consta in faptul ca in societatea terapeutica, alcoolul, adictiile sunt prohibite.

Din punct de vedere material aceste comunitati se constituie intr-un campus autonom (spre exemplu satul olimpic, cazarma, etc.), care are tot ceea ce trebuie pentru ca cineva sa traiasca acolo fara ajutor din exterior. Practic sunt dotate cu tot ce trebuie, dar izolate geografic.

Comunitatea terapeutica este deservita de personalul specializat nedepedent si in mare parte si din rezidentii( fara abordare medicala) comunitatii terapeutice.   

Intrarea in aceste comunitati se face pe baza de contract( ce contine drepturi si obligatii).

Printre drepturile specificate in contract se numara si dreptul de a beneficia 100% de posibilitatile de terapie si readaptare oferite de comunitate.

Dintre obligatii se deamarca faptul ca rezidentul se va tine fara exceptie de la a introduce alcool  si alte droguri in comunitate. Totodata, comunitatile terapeutice sunt comunitati de gen.

Nimeni nu este obligat sa stea daca nu vrea acest lucru, dar daca pleaca persoanele in cauza isi asuma consecintele ( suporta anumite pedepse).

In decursul celor 50 de ani de cand exista comunitatile terapeutice, s-au experimentat felurite pedepse, la unele s-a renuntat pentru ca este in firea lucrurilor ca persoanele dependente sa vrea sa revina la vechile obiceiuri. Totusi au fost si sunt exclusi cei ce nu respecta programul deoarece strica climatul comunitatii.

In contract mai este specificata si abtinerea de la comportamente violente fata de personalul comunitatii si intre membri. 

In cadrul comunitatii terapeutice se desfasoara un program terapeutic ce are o focalizare si mai mare decat cea de la centrul de zi. Principala activitate din program este terapia ocupationala( fiecare rezident are ceva de facut, o meserie) si mai putin ergo-terapia propriu-zisa. Fiecare are un program individual prescris, urmeaza grupuri terapeutice, activitati de art-terapie. Ideea este ca omul sa se simta ca si cum ar trai intr-o lume normala, care il invata sa traiasca fara adictii( tentatiile lipsesc, spatiul fiind amplasat la 50-70 km de marile orase).

In comunitatea terapeutica se sta in medie 3 ani( unii stau un an, altii 5, altii toata viata, cei care nu au familie locuiesc aici si au statutul de semi-salariat.

Reusitele sunt foarte bune daca se respecta terapia.

Primul pas intotdeauna in terapia persoanelor dependente este consilierea de tip socio-drama sau motivationala. Se apeleaza la adaptarea dramatica a situatiei, bazata pe emotii.

Dupa trecerea prin "veriga" comunitatii terapeutice, se ajunge la reteaua interdepartamentala reinsertie familiala si socio-profesionala.

Cine termina acest traseu este indrumat sa urmeze in continuare un grup de suport mutual( Alcoolici Anonimi, etc.) pe care il frecventeaza uneori toata viata.

Modelul harm-reduction( modelul de reducere a daunelor): Consta in fond in distribuirea de ace si seringi sterile pentru drogo-dependentii care se drogheaza injectabil, distribuirea de prezervative si acele programe de substitutie cu metadona.

Reducerea daunelor vizeaza o interventie colaterala in situatia in care nu se poate face terapie si recuperare la modul plenar. La nivel international exista o multime de polemici fata de acest model. Unii cred ca acest model ii incurajeaza pe dependenti sa continue sa se drogheze, nu sa rezolve problema ca atare.

Este practic o situatie de compromis, nu putem sa atacam problema propriu-zisa putem sa reducem efectele secundare, nocive. Ideea mentionata anterior este un argument pertinent pentru eficienta programelor harm-reduction. Cu unele persoane dependente nu se poate face mai multe din multiple cauze, atat individuale cat si la nivel comunitar sau societal(unele sunt niste "epave umane" , lipsite de orice motivatie, traiesc doar la nivelul inertiei biologice intretinuta de droguri; in multe cazuri este vorba de persoane " homeless", fara rude, casa, resurse, retea sociala, etc). Aceste persoane pun in pericol propria viata, dar si sanatatea comunitatii in ansamblu. Un mare risc sunt virusurile hepatice mai mult decat HIV/SIDA. Aceste servicii sunt in aproape toate cazurile servicii, de strada, destul de delicate ce necesita specialisti cu abilitati de socializare exceptionale; persoanele dependente traiesc intr-o lume extrem de periculoasa. Rezultatele modelului sunt importante din punct de vedere social. Spre exemplu, centrul orasului Frankfurt - pe- Main unde se gaseau sute de heroinomani, in prezent centrul este plin de centre harm-reduction. Pentru unii heroino-dependente nu mai merge nici metoda substitutiei cu metadona in aceste tari este legalizat consumul de heroina pe gratis( daca asta elimina alte riscuri mai grave se apeleaza astfel).

Doar in Bucuresti exista programe harm-reduction, deoarece numai aici exista heroino-mani, programele de acest tip ii vizeaza in primul si primul rand pe dependentii de heroina, un drog de mari riscuri datorita modului de consum prin injectare.

Modelul Hope( " speranta"): Este foarte dezvoltat in Olanda, tara foarte avansata in recuperarea si terapia adictiilor( functioneaza din anii' 50).

S-au incercat o multime de formule, avand un institut foarte celebru, institutul Tribos, unul din cele mai importante din lume . 

Exista multe programe si servicii de recuperare in adictii intretinute de Biserica. In general programele ce se regasesc sunt programe ce vin din doua campuri(campul medical si cel al asistentei sociale). In timp s-a ajuns la un mix mai avansat, adictiile fiind vazute ca o boala si concomitent ca un comportament invatat social. Astfel, dependentul este tratat ca un bolnav, dar un bolnav responsabil de boala sa, capabil sa o schimbe.

Modelul Hope depinde de aceasta abordare, alegandu-se programe pe baza caracteristicilor individuale ale persoanelor dependente(persoanele sunt indrumate fie spre servicii si programe non-rezidentiale sau rezidentiale).

Pot fi gasite programe de asistare pentru persoanele care lucreaza in cartierele cu Felinarele Rosii, acestea fiind consiliate si indrumate pentru a reduce riscurile.

Se mai intalnesc si programe de preventie in suburbii, in baruri, in parcuri, in scoli, etc.

Modelul Hope este un model complex, cu o rata mare de succes.

Modelul comunitatii terapeutice: Comunitatea terapeutica este ea insasi un model de 2 tipuri: tipul laic(seamana cu un cantonament, sau cu o cazarma militara) si religios( seamana cu o manastire). Exista foarte multe tipuri de acest fel in strainatate.