Normele conflictuale privind faptele juridice

NORMELE CONFLICTUALE PRIVIND FAPTELE JURIDICE

Notiune

Faptele juridice, stricto sensu, sunt evenimente naturale, produse fara interventia omului, care dau nastere la efecte juridice, in temeiul legii. Faptele juridice pot fi licite ( imbogatirea fara justa cauza, gestiunea de afaceri, plata nedatorata) si ilicite (delictul civil), adica producatoare de prejudicii, care atrag raspunderea pentru fapta proprie sau pentru fapta altuia ori pentru fapta lucrului.

In sens larg, in notiunea de fapte juridice intra atat actele juridice cat si faptele juridice stricto sensu.

Faptele juridice, atat cele licite cat si cele ilicite (delicte civile) pot prezenta elemente de extraneitate, aducand astfel in prim plan problema solutionarii unor conflicte de legi .

Normele conflictuale privind faptele juridice licite

1. Legea aplicabila imbogatirii fara justa cauza

Imbogatirea fara justa cauza a unei persoane fizice sau persoane juridice este supusa legii statului unde s-a produs imbogatirea (lex loci).

« Locul imbogatirii » este, in principiu, acela unde se afla domiciliul (resedinta) persoanei fizice sau sediul social al persoanei juridice, care a beneficiat de sporirea patrimoniala.

1.1 Domeniul legii aplicabile

Legea locului unde s-a produs imbogatirea fara justa cauza reglementeaza:

1) efectele imbogatirii;

2) conditiile actiunii in restituire;

3) executarea, transmiterea si stingerea obligatiei de restituire;

4) prescriptia dreptului la actiune in restituire;

5) proba imbogatirii, etc.

Daca imbogatirea fara justa cauza decurge dintr-o prestatie intemeiata pe un raport juridic anulat sau ale carui efecte incetasera in orice alt mod, legea care guverneaza acel raport juridic este aplicabila si imbogatirii. Asadar, in acest caz legea aplicabila imbogatirii fara just temei (inclusiv obligatiei de restituire a prestatiei) nu mai este legea locului unde s-a produs imbogatirea ci legea care guverneaza raportul juridic ce a constituit izvorul acesteia (ex: daca imbogatirea decurge dintr-un contract a carui efecte au incetat, legea aplicabila este lex contractus).

2. Legea aplicabila platii nedatorate

Legea 105/1992 nu cuprinde reglementari privind legea aplicabila platii nedatorate, urmand a se aplica prin analogie dispozitiile art.104 din Legea 105/1992 referitoare la legea incidenta imbogatirii fara justa cauza.

Plata nedatorata este supusa legii statului unde aceasta s-a efectuat (lex loci).

In principiu, « locul efectuarii platii » este acela unde se afla domiciliul sau resedinta persoanei fizice ori sediul social al persoanei juridice, beneficiare a platii.

2.1 Domeniul legii aplicabile

Legea locului efectuarii platii nedatorate reglementeaza:

1) efectele platii nedatorate;

2) conditiile acesteia;

3) sfera persoanelor care pot cere restituirea prestatiei;

4) cazurile in care nu exista obligatia de restituire a platii nedatorate;

5) executarea transmiterea si stingerea obligatiei de restituire;

5) prescriptia dreptului la actiune in restituire;

5) proba platii nedatorate, etc.

In cazul in care plata nedatorata decurge dintr-o prestatie intemeiata pe un raport juridic anulat sau ale carui efecte incetasera in orice alt mod, legea care guverneaza acel raport juridic este aplicabila si platii nedatorate.

3. Legea aplicabila gestiunii de afaceri

Gestiunea de afaceri este supusa legii locului unde persoana care indeplineste actele curente de gestiune exercita aceasta activitate (lex loci).

Legea locului gestiunii este aplicabila indiferent daca acest loc coincide sau nu cu locul unde se afla domiciliul sau resedinta, ori, dupa caz, sediul social al gerantului sau geratului.

3.1 Domeniul legii aplicabile

Legea locului gestiunii reglementeaza:

1) efectele gestiunii de afaceri;

2) conditiile acesteia;

3) executarea transmiterea si stingerea obligatiilor nascute din gestiunea de afaceri;

4) prescriptia dreptului la actiune;

5) proba gestiunii de afaceri, etc.

Daca obiectul gestiunii de afaceri este un act juridic, acesta este supus legii aplicabile actului juridic.

De asemenea capacitatea partilor implicate in gestiunea de afaceri este supusa legii lor personale (lex personalis).

Normele conflictuale privind faptele juridice ilicite (delictele civile)

1. Legea aplicabila in cazul in care fapta ilicita si prejudiciul se produc in acelasi stat

Atunci cand fapta ilicita si prejudiciul se produc pe teritoriul aceluiasi stat, intregul regim juridic al delictului civil este guvernat de legea locului savarsirii delictului (lex loci delicti commissi).

1.1 Domeniul de aplicare a acestei legi

Conform art.107 din Legea 105/1992, lex loci delicti commissi determina daca un fapt juridic constituie sau nu un act ilicit, si reglementeaza:

1) capacitatea delictuala;

2) conditiile si intinderea raspunderii;

3) cauzele de limitare sau de exonerare de raspundere si de impartire a raspunderii intre autor si victima;

4) raspunderea comitentului pentru fapta prepusului;

5) natura daunelor care pot sa dea loc la reparatie;

6) modalitatile si intinderea reparatiei;

7) transmisibilitatea dreptului la reparatie;

8) persoanele indreptatite sa obtina reparatia pentru prejudiciul suferit.

2. Legea aplicabila in cazul in care fapta ilicita si prejudiciul se produc in state diferite

Potrivit art.108 din Legea 105/1992, in cazul in care toate sau o parte din consecintele pagubitoare ale actului ilicit se produc intr-un alt stat decat in cel unde a avut loc, reparatiei corelative i se aplica legea statului in care s-au produs consecintele pagubitoare (lex loci laesionis).

Prin urmare, intr-o asemenea ipoteza, regimul juridic al delictului civil este este impartit intre legea locului savarsirii delictului (lex loci delicti commissi) si legea locului producerii prejudiciului (lex loci laesionis).

2.1 Domeniul de aplicare a acestor legi

Legea locului savarsirii delictului (lex loci delicti commissi) va deterrmina daca faptul juridic civil are caracter ilicit si capacitatea delictuala a faptuitorului.

Legea locului producerii prejudiciului (lex loci laesionis) va reglementa:

1) conditiile si intinderea raspunderii;

2) cauzele de limitare sau de exonerare de raspundere si de impartire a raspunderii intre autor si victima;

3) raspunderea comitentului pentru fapta prepusului;

4) natura daunelor care pot sa dea loc la reparatie;

5) modalitatile si intinderea reparatiei;

6) transmisibilitatea dreptului la reparatie;

7) persoanele indreptatite sa obtina reparatia pentru prejudiciul suferit.

In cazul in care fapta ilicita s-a produs intr-un loc fara suveranitate (de exemplu: spatiu extraatmosferic sau marea libera), intregul regim juridic al raspunderii delictuale va fi supus legii locului producerii prejudiciului.

3. Determinatea legii aplicabile delictului in situatii speciale

3.1 Legea aplicabila in cazul in care fapta ilicita a fost comisa in mai multe state

Este posibil ca fapta ilicita sa fie savarsita pe teritoriul mai multor state, impotriva aceleiasi victime. In acest caz, activitatea ilicita din fiecare stat este privita ca un delict civil distinct, aplicandu-i-se legea proprie, adica legea locului savarsirii delictului si/sau legea producerii prejudiciului (cand fapta ilicita si prejudiciul se produc in state diferite).

3.2 Legea aplicabila in cazul in care faptul cauzator de prejudicii constituie si infractiune

Daca delictul civil constituie in acelasi timp si infractiune, in planul dreptului international privat pot apare urmatoarele situatii:

a) actiunea civila si actiunea penala se judeca impreuna, de catre instanta penala din aceeasi tara. In atare situatie, actiunea civila este supusa legii delictului (care poate fi si o lege straina), in timp ce actiunea penala intra, de principiu, sub incidenta legii instantei penale sesizate;

b) actiunea civila si actiunea penala se judeca separat, in tari diferite. In acest caz, nu se aplica regulile de drept comun privind raportul dintre actiunea civila si cea penala, in sensul ca actiunea civila nu se suspenda pana la solutionarea actiunii penale, iar hotararea instantei penale nu are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile.

4. Formele raspunderii

Legea delictului reglementeaza:

a) raspunderea pentru fapta proprie;

b) raspunderea pentru fapta altei persoane;

c) raspunderea pentru lucruri, edificii si animale

Anumite aspecte ale acestor forne de raspundere nu sunt reglementate de legea delictului, ci de o alta lege. De pilda, la raspunderea parintilor pentru fapta copilului minor, aspectele personale ( cum ar fi: stabilirea filiatiei, determinarea minoritatii, intinderea obligatiei de ocrotire, etc) cad sub incidenta legii personale. Sau, in cazul raspunderii comitentului pentru fapta prepusului, regresul comitentului fata de prepus, este reglementat de legea raportului dintre cele doua part ( legea contractului, daca raportul este unul contractual).

Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri, trebuie analizata, pe planul dreptului international privat, sub doua aspecte:

a) raspunderea pentru lucruri in general

Aceasta raspundere este supusa, in principiu, legii delictului. Prin exceptie, unele probleme ce tin de statutul real, ca de exemplu determinarea calitatii de proprietar al bunului, raman guvernate de legea aplicabila statutului real.

b) raspunderea speciala pentru anumite categorii de lucruri

Raspunderea pentru anumite categorii de lucruri ridica anumite probleme in planul dreptului international privat.

De pilda, in cazul raspunderii pentru daune nucleare se aplica o serie de conventii internationale (Conventia privind raspunderea civila pentru daune nucleare, adoptata la Viena in 21 mai 1963, Conventia privind compensatiile suplimentare pentru daune nucleare, adoptata la Viena in 12 septembrie 1997 etc).

In cazul raspunderii pentru poluarea transfrontiera, de asemenea se aplica o serie de conventii internationale (Conventia internationala privind raspunderea civila pentru pagube produse prin poluarea cu hidrocarburi adoptata la Bruxelles in 29 noiembrie 1969, Conventia Natiunilor Unite asupra dreptului marii incheiata la Montego Bay la 10 noiembrie 1982, Conventia privind protectia Marii Negre impotriva poluarii adoptata la Bucuresti in 21 aprilie 1992 etc).

5. Exceptii de la aplicarea legii delictului

Legea delictului nu se aplica:

1) raspunderii pentru atingeri aduse personalitatii;

2) raspunderii pentru produse;

3) raspunderii pentru concurenta neloiala.

Prima forma a raspunderii priveste dreptul civil, iar celelalte doua forme intra in sfera dreptului comercial.

In cazul raspunderii pentru atingeri aduse personalitatii, pretentiile avand ca obiect reparatia intemeiata pe o astfel de atingerea adusa personalitatii prin mass-media, indeosebi prin presa, televiziune, radio sau orice alt mijloc de informare, sunt supuse, la alegerea persoanei fizice lezate, urmatoarelor legi:

a) legea statului pe teritoriul caruia persoana fizica lezata isi are domiciliul sau resedinta;

b) legea statului unde s-a produs rezultatul pagubitor;

c) legea statului in care autorul daunei isi are domiciliului sau resedinta, ori sediul social.

Pentru aplicarea uneia din legile prevazute la punctul a) si b) de mai sus, art.112 alin.2 din Legea 105/1992 impune si o conditie speciala, si anume aceea ca autorul daunei sa fi prevazut sau sa fi trebuit sa prevada ca rezultatul pagubitor al actiunii sale poate sa se produca in unul dintre aceste state.

Dreptul la replica impotriva daunelor aduse personalitatii este supus legii statului in care a aparut publicatia sau de unde s-a difuzat emisiunea. In acest caz, legea aplicabila este cea a locului savarsirii delictului (lex loci delicti commissi).

* In materia obligatiilor extracontractuale noul Cod Civil prevede in art.2637 - (1) Legea aplicabila obligatiilor extracontractuale se determina potrivit reglementarilor dreptului comunitar.

(2) In materiile care nu intra sub incidenta reglementarilor comunitare, se aplica legea care carmuieste fondul raportului juridic preexistent intre parti, daca nu se prevede altfel prin conventii internationale sau prin dispozitii speciale.