Rezerva succesorala si cotitatea disponibila. Mostenitorii rezervatari.

Rezerva succesorala si cotitatea disponibila. Mostenitorii rezervatari.

Principiul libertatii de a dispune de propriile bunuri si limitarea acesteia prin dispozitiile legale referitoare la rezerva. Din dispozitiile art. 475 si 480 C. civ. rezulta principiul potrivit caruia proprietarul poate dispune liber de bunurile sale, dar ca aceasta libertate nu este nelimitata, putand fi ingradita prin dispozitii legale in anumite cazuri, din anumite ratiuni.Printre dispozitiile legale care limiteaza dreptul de a dispune de propriile bunuri se enumera si cele referitoare la rezerva. Codul civil si legislatia adiacenta nu se refera decat indirect la rezerva, prevazand ca in cazul in care cel despre a carui mostenire este vorba lasa in viata rude apropiate (descendeti sau parinti) ori sot supravietuitor, nu poate dispune prin acte juridice cu titlu gratuit intre vii (donatii) sau mortis causa (legate) decat in limitele unei anumite cote-parti din patrimoniul sau (art. 841 si 843 C. civ. si art. 2 din Legea nr. 319/1944). Partea din patrimoniul succesoral de care de cujus poate dispune neingradit se numeste cotitate disponibila, iar partea de care, implicit, rezulta ca nu poate dispune si care revine in temeiul legii rudelor sale cele mai apropiate si sotului supravietuitor se numeste rezerva. Rezerva si cotitatea disponibila se exprima ambele prin fractiuni din unitatea care este patrimoniul defunctului . Proportia cotitate disponibila -; rezerva avuta in vedere este cea care se raporteaza la patrimoniul dispunatorului de la data deschiderii mostenirii, iar nu de la data actului de dispozitie. De aceea, nu se poate vorbi pe timpul vietii celui despre a carui mostenie este vorba de o indisponibilizare sau, cu atat mai putin, de o inalienabilitate sau insesizabilitate a a cotei parti reprezentand rezerva . Faptul ca o mostenire are sau nu o parte rezervata se stabileste si in functie de elemente cu totul straine vointei dispunatorului, cum ar fi, de pilda, elementul obiectiv ca a lasat succesibili rezervatari. Iar, in plus, rezervatarii fiind liberi sa renunte la mostenire, pot deveni straini de mostenire prin vointa lor (art. 696 C. civ.), nefiind luati in calcul la stabilirea rezervei. Se observa ca legea limiteaza doar dreptul de a dispune prin liberalitati (acte cu titlu gratuit), iar nu si prin acte cu titlu oneros. Lucru firesc, caci numai liberalitatile sunt periculoase pentru mostenitori putand vida patrimoniul succesoral, iar nu si actele cu titlu oneros, care intotdeauna aduc ceva in schimbul bunului instrainat, prin mecanismul subrogatiei reale pastrand continutul valoric al patrimoniului celui care le incheie. Regulile referitoare la rezerva succesorala impun ca o parte a mostenirii -; rezerva -; sa se defere dupa normele mostenirii legale si doar cealalta parte a mostenirii -; cotitatea disponibila -; dupa vointa defunctului, conform normelor mostenirii testamentare . Rezerva protejeaza pe rezervatari nu numai contra liberalitatilor facute tertilor straini de mostenire, dar si contra celor facute in favoarea unuia sau altuia dintre acestia peste limitele cotitatii disponibile, pastrand un anumit echlibru intre ei . Principiul este ca nu se pot face liberalitati (donatii si legate) in favoarea rudelor sau sotului supravietuitor decat in limitele in care pot fi facute si tertilor, adica in limitele cotitatii disponibile . Rezervatarii gratificati pot cumula rezerva si cotitatea disponibila. In sistemul Codului civil francez, ca si al Codului civil roman, spre deosebire de sistemele de drept anglo-saxone, care confera libertate deplina de a dispune mortis caus, se considera ca datoria sociala si familiala de a transmite rudelor apropiate (si sotului supravietuitor in dreptul nostru) o parte a bunurilor facand parte din lasamantul succesoral prevaleaza asupra libertatii de a dispune dupa bunul plac de propriile bunuri. Intinderea rezervei si, corelativ, a cotitatii disponibile difera in functie de gradul de rudenie si de numarul rezervatarilor, iar in cazul sotului supravietuitor, de mostenitorii cu care vine in concurs. Este o parte a succesiunii- Intr-o celebra formulare care a facut cariera, Casatia franceza a subliniat cu mult timp in urma ca "art. 913 al Codului Napoleon (art. 841 C. civ. roman -; n. n.), care determina portiunea de bunuri pe care tatal si mama pot sa le doneze fie copiilor peste partea lor, fie strainilor, rezulta ca rezerva nu este altceva decat succesiunea insasi, diminuata cu aceasta parte, daca s-a dispus de ea (s. n. -; D. C.) ". Cu alte cuvinte, rezerva este partea de succesiune ramasa dupa deducerea cotitatii disponibile de care, de la caz la caz, cel despre a carui mostenire este vorba a putut dispune prin liberalitati (donatii si legate). Ea reprezinta o cota-parte din mostenire (pars hereditatis), conferind nici mai mult, nici mai putin decat "un drept real in si asupra chiar a bunurilor succesiunii" . Pentru a putea beneficia de rezerva, succesibilii trebuie sa vina efectiv la mostenire, intrunind toate conditiile cerute de lege. Renuntatorii fiind straini de mostenire (art. 696 C. civ.), nu pot beneficia de rezerva. Partea de mostenire ramasa dupa deducerea liberalitatilor facute de defunct in limitele cotitatii disponibile se transmite celor in drept ca mostenire ab intestat, in timp ce cotitatea disponibila se transmite conform regulilor mostenirii testamentare . Drepturile succesorale ale rezervatarilor se intemeiaza pe dispozitiile art. 669, 670 C. civ. si art. 1 din Legea nr. 319/1944 -; care reglementeaza mostenirea legala -, iar nu pe dispozitiile art. 841, 843 C. civ. si art. 2 din Legea nr. 319/1944 -; care reglementeaza "partea disponibila a bunurilor" . Datorita caracterului de mostenire legala, rezerva revine celor indreptatiti in deplina proprietate, neputand fi restransa in nici un fel prin conferirea vreunui drept de uzufruct sau folosinta in favoarea unei alte persoane ori prin grevarea cu sarcini a rezervatarilor . Dispozitiile legale referitoare la rezerva se impun in mod imperativ celui despre a carui mostenire este vorba atat in privinta succesorilor care au acest drept, cat si in privinta intinderii drepturilor acestora in sensul ca nu pot fi micsorate. Daca nu poate micsora rezerva, in schimb, nimic nu impiedica pe dispunator sa micsoreze cotitatea disponibila, cu consecinta cresterii corespunzatoare a partii cuvenite rezervatarilor cu titlu de mostenire legala . Intelegerile anterioare deschiderii mostenirii dintre dispunator si rezervatari cu privire la intinderea rezervei sunt nule ca pacte asupra unei succesiuni viitoare. Dupa deschiderea succesiunii, rezervatarii pot renunta la rezerva in tot sau in parte, reglementarea legala fiind in folosul, iar nu contra lor. Caracterul de ordine publica al dispozitiilor legale referitoare la rezerva nu atrage insa sanctiunea nulitatii absolute a actului care o incalca, asa cum s-a afirmat , ci o sanctiune specifica -; reductiunea in limitele cotitatii disponibile. Principiul caracterului de ordine publica al rezervei are totusi o anumita suplete, in sensul ca regula potrivit careia rezerva este datorata in natura (infra nr.399) poate fi ocolita de dispunator prin alcatuirea loturilor ce revin mostenitorilor sai, cu respectarea valorica a rezervei, ori chiar prin conferirea legatarilor beneficiari ai cotitatii disponibile a dreptului de a-si alege singuri bunurile succesorale pe care le doresc, in limitele acestei cotitati. Este colectiv- In mod traditional, rezerva este recunoscuta ca fiind colectiva, iar nu individuala. S-a remarcat in acest sens ca "legiuitorul nu stabileste rezerva pe cale de atribuire individuala, ci se margineste a arata masura in care si felul cum se determina cotitatea disponibila lasand ca masa rezervata sa se defere potrivit regulilor privitoare la mostenirea ab intestat catre rudele chemate in puterea legii si numai catre cele care accepta mostenirea" .
Asadar, daca defunctul lasa doi sau mai multi rezervatari, dupa deducerea cotitatii disponibile stabilita potrivit dispozitiilor art. 841, 843 C. civ. si art. 2 din Legea nr. 319/1944, partea ramasa, care este rezerva, se atribuie global rezervatarilor, care o vor imparti intre ei conform regulilor mostenirii legale. Aceasta caracteristica a rezervei este deosebit de importanta mai ales in dreptul nostru, care, spre deosebire de Codul Napoleon, l-a ridicat pe sotul supravietuitor la rangul de mostenitor rezervatar care poate veni la mostenire in concurs cu alti mostenitori legali rezervatari sau chiar nerezervatari, influentind direct sistemul de calcul al cotelor de mostenire, dupa cum vom vedea in cele ce urmeaza. Nesocotindu-se aceasta caracteristica a rezervei, in dreptul nostru, s-a ajuns la concluzia ca atunci cand la mostenire vine sotul supravietuitor impreuna cu alti rezervatari pentru stabilirea cotelor de mostenire cuvenite celor cu vocatie succesorala se va proceda mai intai la stabilirea rezervei sotului supravietuitor, aceasta se atribuie sotului supravietuitor, fiind dedusa din intreaga mostenire; raportat la cota-parte ramasa se calculeaza rezervele celorlalti rezervatari, iar cota parte-rezultata se atribuie acestora; se insumeaza rezerva atribuita sotului supravietuitor cu rezerva celorlalti rezervatari, suma scazandu-se din intreg, iar ceea ce rezulta este cotitatea disponibila a mostenirii. Corect ar fi sa se insumeze rezervele calculate in raport cu fiecare categorie de rezervatari, sistemul de referinta, dupa cum vom vedea si dupa cum este logic, trebuind sa fie acelasi, adica intreaga masa succesorala (nu deducand din intreg rezerva sotului supravietuitor si calculand rezerva celorlalti mostenitori la restul ramas dupa scaderea rezervei sotului supravietuitor); suma, care reprezinta rezerva colectiva, se va scadea din intreg rezultand cotitatea disponibila; rezerva colectiva se va imparti intre rezervatari (si acet lucru este o consecinta care decurge direct din caracterul colectiv al acesteia si din faptul ca rezervatarii culeg ab intestat aceasta parte a mostenirii) conform cotelor de mostenire legala , iar nu prin atribuirea directa a cotelor reprezentand, pe de o parte, diferenta dintre intreaga masa succesorala si cotitatea disponibila in raport cu sotul supravietuitor, iar pe de alta parte diferenta dintre restul ramas dupa deducerea rezervei sotului supravietuitor si cotitatea disponibila in raport cu ceilalti rezervatari. Cu alte cuvinte, trebuie sa distingem, pe de o parte, raporturile dintre fiecare categorie de rezervatari venind la mostenire si beneficiarii liberalitatilor facute de defunct (donatii si legate), pentru stabilirea partii rezervate a mostenirii (rezerva globala) si cotitatea disponibila, iar pe de alta parte, dupa determinarea rezervei globale, raporturile dintre rezervatarii chemati la mostenire pentru atribuirea acestei rezerve conform regulilor mostenirii legale, iar nu direct confirm cotelor avute in vedere la stabilirea rezervei globale; una este stabilirea rezervei globale si alta este atribuirea acesteia rezervatarilior. Toti autorii sustin in doctrina romana ca rezerva descendentilor si ascendentilor privilegiati este comuna , pe cand cea a sotului supravietuior ar fi individuala. Nu se ofera argumente, dar rationamentul se intemeiaza probabil pe faptul ca sotul supravietuitor nu poate fi decat unul singur. Afirmatia si rationamentul nu sunt insa acceptabile, caci atunci cand sotul supravietuitor vine la mostenire impreuna cu alti rezervatari, rezerva nu poate fi decat globala, incluzand si rezerva sotului supravietuitor (care, oricum, asa cum am precizat, va primi din rezerva globala cota legala de mostenire prevazuta la art. 1 din Legea nr.319/1944, iar nu direct rezerva prevazuta la art. 2 aceeasi din lege). Nu este lipsit de smnificatie faptul ca legea nu reglementeaza nicaieri care este cota individuala de mostenire care revine rezervatarilor, ci se refera doar la faptul ca in prezenta rezervatarilor cotitatea disponibila "nu poate depasi" cutare sau cutare procent din mostenire (art. 841, 843 C. civ. si art. 2 din Legea nr. 319/1944), ceea ce inseamna ca poate fi mai mica decat maximul prevazut de lege, iar in mod corelativ, partea de mostenire care se defera ab intestat mai mare decat rezerva (conceputa ca plafon minim, nu fix). Altfel spus, legea, plafonand dreptul de a dispune prin liberalitati al celui despre a carui mostenire este vorba, nu face altceva decat sa stabileasca implicit cota-parte din mostenire care este sustrasa vointei dispunatorului, ramanand guvernata de regulile devolutiunii legale a mostenirii in favoarea rezervatarilor, dreptul comun in materie succesorala. De aceea se poate afirma ca "intinderea rezervei considerata in ansamblul sau se deduce prin simpla sustragere" (este vorba de sustragerea de la regulile mostenirii testamentare, conform vointei defunctului). Dar ceea ce se sustrage vointei dispunatorului nu poate fi impartit decat conform regulilor mostenirii legale, neexistand o reglementare intermediara (intre mostenirea testamentara si mostenirea legala). Este datorata in natura-In principiu, bunurile care compun rezerva trebuie sa fie cele apartinand defunctului, rezervatarii fiind mostenitori ai acestuia, adica succesorii lui in drepturi, iar nu doar simpli creditori ai unui drept de creanta. In aceasta calitate, pot cere atat la partaj, cat si in cazul in care se pune problema reductiunii liberalitatilor excesive, predarea in natura a unei cantitati de bunuri succesorale echivalente cotei ce le revine din mostenire. Asa cum am vazut mai sus, acest principiu cunoaste ti unele exceptii care il fac mai suplu. Descendentii-Cuantumul rezervei. Potrivit art. 841 C. civ., in cazul in care la mostenire vin copii ai defunctului, cotitatea disponibila a mostenirii nu poate depasi: 1/2 din mostenire, daca lasa un copil; 1/3 din mostenire, daca lasa doi copii; 1/4 din mostenire, daca lasa trei sau mai multi copii.
Implicit, rezulta ca rezerva va fi de: 1/2 din mostenire pentru un copil, 2/3 din mostenire pentru doi copii si 3/4 din mostenire pentru trei sau mai multi copii. La ora actuala, desi in formularea initiala textul se referea doar la copiii legitimi (nascuti din casatorie), ca urmare a faptului ca nu mai exista nici o diferenta de statut juridic intre copiii nascuti din casatorie si cei dinafara casatoriei, dispozitiile art. 841 C. civ. se aplica tuturor copiilor, din casatorie, dinafara casatoriei sau a caror rudenie a rezultat din adoptie. Asa cum precizeaza art. 842 C. civ., prin "copii" se inteleg descendentii de orice grad ai defunctului (fii, nepoti, stranepoti etc.) care, conform regulilor devolutiunii legale, vin la mostenire. Stabilirea rezervei in cazul in care exista copii predecedatii. Principiul stabilit de art. 841 C. civ. pentru stabilirea cotitatii disponibile a mostenirii, respectiv a rezervei, este acela al numarului de copii (fii si fiice) lasati de defunct la data decesului. Daca unul dintre copiii defunctului este predecedat, avand la randul sau copii, in viata la deschiderea mostenirii, iar la mostenire vin si unul sau mai multi copii ai defunctului care i-au supravietuit, calculul se va face in functie de numarul tulpinilor, intrucat sunt intrunite conditiile reprezentarii succesorale. De exemplu, daca la mostenire vine un fiu al defunctului si doi nepoti, copii ai unui fiu predecedat, cotitatea desponibila a mostenirii nu poate depasi 1/3 din masa succesorala. Calculul se va face tot pe tulpini chiar si in cazul in care nu sunt intrunite conditiile reprezentarii succesorale, cum se intampla, de pilda, atunci cand defunctul a avut un fiu, acesta este predecedat, iar la mostenire vin in nume propriu cei trei copii ai acestuia (cotitatea disponibila va trebui sa se inscrie in limita a 1/2, iar nu de 1/4 din mostenire). Stabilirea rezervei in cazul cand exista descendenti renuntatori sau nedemni. Pornind de la formularea art. 841 C. civ., care prevede ca elementul determinant pentru stabilirea cotitatii disponibile a mostenirii (si, implicit, a rezervei) este numarul copiilor "lasati de defunct", s-a pus problema daca se iau in calcul numai descendentii care vin efectiv la mostenire sau si cei care nu vin la mostenire, fiind renuntatori sau nedemni. Dat fiind ca renuntatorii sau nedemnii sunt straini de mostenire, solutia fireasca ar fi ca acestia sa nu fie luati in calcul la stabilirea cotiatii disponibile si a rezervei. Cu toate acestea, jurisprudenta franceza se situeaza in mod traditional pe pozitia ca rezerva trebuie calculata dupa situatia familiei la momentul deschiderii mostenirii, fara luarea in considerare a evenimentelor ulterioare, renuntatorul fiind luat n calcul la stabilirea rezervei . In aceasta conceptie, rezerva este determinata global la data deschiderii succesiunii in functie de numorul copiilor defunctului, renuntarea sau nedemnitatea unora dintre acestia profitand celorlalti rezervatari. Argumentele aduse in sprijinul acestei solutii, si anume, pe de o parte, ca textul art. 913 C. civ. francez (art. 841 C. civ. roman) se refera la copiii "lasati" de defunct, acesta neavand de unde sti ce vor face succesibilii dupa deschiderea mostenirii, iar pe de alta parte faptul ca ar asigura o mai buna protectie familiei si ca acela care renunta la mostenire o face mai degraba in folosul coerezilor decat in ideea de a favoriza un strain, au fost considerate neconvingatoare de doctrina, deoarece contrazic principiul ca renuntatorul este considerat a nu fi fost niciodata mostenitor . Oricum, solutia este inaplicabila in cazul in care renuntatorul sau nedemnul ar fi singurul rezervatar, caci a admite contrariul ar insemna sa se accepte ca actiunea in reductiune ar putea profita si nerezervatarilor (care, prin ipoteza, ar veni in mod subsecvent la mostenire), lucru evident inacceptabil . La noi, practica judiciara si doctrina, aproape unanim, considera ca la stabilirea rezervei nu pot fi luati in considerare decat descendentii defunctului care vin efectiv la mostenire, iar nu si cei renuntatori sau nedemni . Fara indoiala ca in cazul in care defunctul lasa patru sau mai multi copii renuntarea sau nedemnitatea unuia sau altuia dintre acestia, atata timp cat cel putin trei raman mostenitori (reamintim, daca raman trei sau mai multi copii, indiferent de numarul acestora, rezerva este de 3/4 din mostenire), face ca drepturile celorlalti sa sporeasca in mod corespunzator datorita caracterului colectiv al rezervei. Ascendentii privilegiati-Cuantumul rezervei. In randul mostenitorilor rezervatari art. 843 C. civ. include pe mama si pe tatal defunctului, daca acesta nu lasa descendenti. Este vorba asadar de parintii defunctului, fiind indiferent daca de cujus s-a nascut din casatorie sau dinafara casatoriei. In cazul filiatiei rezultate din adoptie, adoptatorii vor lua locul parintilor firesti. Conform art. 843 C. civ., cotitatea disponibila a mostenirii nu poate trece peste !/2 din mostenire daca cel decedat lasa in viata ambii parinti sau peste 3/4 din mostenire daca lasa in viata un singur parinte, in mod corelativ, rezerva fiind de 1/2 sau 1/4 din mostenire. Parintii defunctului fac parte din clasa a doua de mostenitori impreuna cu colateralii privilegiati sau descendentii acestora (supra nr. 83 si urmat.), dar rezervatari nu sunt decat cei dintai. Stabilirea rezervei in cazul in care unul dintre parinti este renuntator sau nedemn. Rezerva parintilor defunctului, ca si cea a descendentilor, difera in functie de faptul daca la mostenire vin ambii sau doar unul dintre acestia. Si in acest caz se pune problema calcularii rezervei in cazul renuntarii sau nedemnitatii unuia dintre parinti. Mutatis mutandis, solutia va fi identica celei przentate mai sus in cazul descendentilor. Concursul cu colateralii privilegiati. Daca parintii defunctului vin la mostenire impreuna cu colateralii privilegiati, care nu sunt rezervatari, acestia din urma pot fi exherdati prin liberalitati in intregime de cel despre a carui mostenire este vorba, parintii fiind insa rezervatari sunt in drept sa pretinda reductiunea liberalitatilor care le incalca rezerva. In masura in care, prin vointa dispunatorului, liberalitatile nu consuma cotitatea disponibila in intregime, colateralii privilegiati au dreptul la diferenta pana la limita maxima a cotitatii disponibile, fara insa a putea cere parintilor vreo restrangere a rezervei, aceasta cuvenindu-li-se in intregime . Asa, de exemplu, daca la mostenire vine tatal defunctului, care beneficiaza de o rezerva de 1/4 din succesiune, un frate al acestuia si un legatar al carui legat echivaleaza cu 2/3 din succesiune (care nu consuma intreaga cotitate disponibila de 3/4), fratele defunctului, ale carui drepturi succesorale ab intestat, daca defunctul nu ar fi facut legatul, ar fi fost, conform art. 673 C. civ., de 3/4 din mostenire, neprotejat insa de vreo rezerva, va fi nevoit sa se multumeasca doar cu 1/12 din mostenire, adica doar cu diferenta dintre valoarea maxima a cotitatii disponibile si valoarea legatului facut de defunct(3/4-2/3=1/12), rezerva parintelui sau ramanand intangibila. Sotul supravietuitor-Cuantumul rezervei. Din dispozitiile art. 2 din Legea nr. 319/1944, rezulta ca, in cazul in care defunctul lasa un sot supravietuitor, liberalitatile facute de sotul predecedat nu pot depasi jumatate din cotele de mostenire legala prevazute la art.1 din aceeasi lege in favoarea sotului supravietuitor, cote care, asa cum am vazut (supra nr.104) difera in functie de clasa de mostenitori legali cu care vine in concurs. Se deduce deci ca rezerva sotului supravietuitor va fi de: 1/8 din mostenire in concurs cu descendentii (jumatate din cota legala de 1/4); 1/6 din mostenire in concurs cu ascendentii si colateralii privilegiati, daca acestia vin impreuna la mostenire (jumatate din cota legala de 1/3); 1/4 din mostenire in concurs fie cu ascendentii privilegiati, fie cu colateralii privilegiati (jumatate din cota legala de 1/2); 3/8 din mostenire in concurs cu ascendentii ordinari (clasa a treia de mostenitori) sau cu colateralii ordinari (clasa a patra de mostenitori) (jumatate din cota legala de 3/4); 1/2 din mostenire cand exista donatii care se imputa asupra cotitatii disponibile a mostenirii si liberalitati testamentare (legate) (jumatate din intreaga mostenire, care ar fi revenit sotului supravietuitor in lipsa de mostenitori legali). Stabilirea rezervei in functie de titlul de mostenire al celor care vin la succesiune. Desi textele legale nu sunt suficient de explicite , se poate trage totusi concluzia ca rezerva sotului supravietuitor in procentele de 1/8, 1/6, 1/4 si 3/8 functioneaza doar atunci cand concureaza efectiv cu mostenitorii legali ai defunctului, existand o parte de mostenire care se defera potrivit regulilor mostenirii ab intestat , iar nu si atunci cand mostenitorii legali ai defunctului sunt ei cei gratificati prin liberalitati si prefera sa renunte la calitatea de mostenitor legal in favoarea celei de gratificat (donatar sau legatar) beneficiar al cotitatii disponibile a mostenirii. De pilda, atunci cand la mostenire vin sotul supravietuitor, parintii si o sora a defunctului instituita legatara universala, care opteaza pentru calitatea de mostenitoare testamentara, iar nu legala, lucru ingaduit de lege, rezerva sotului supravietuitor nu va fi de 1/6 din mostenire, asa cum s-a sustinut in doctrina , ci de 1/4, venind in concurs la partea rezervata a mostenirii, care se defera conform regulilor mostenirii legale, doar cu parintii, iar nu si cu sora defunctului, care a opat pentru calitatea de mostenitoare testamentara, iar nu legala. Daca sotul supravietuitor vine la mostenire in concurs cu alti rezervatari (descendentii sau parintii defunctului) gratificati de de cujus prin donatii sau legate, acestia pot veni la mostenire atat in calitate de mostenitori legali rezervatari, cat si de beneficiari ai cotitatii disponibile a mostenirii. De pilda, atunci cand la mostenire vine sotul supravietuitor si un fiu al defunctului instituit ca legatar universal, rezerva globala a mostenirii este de 5/8 (1/8 + 1/2), din care sotului supravietuitor ii va reveni 5/32 (1/4 x 5/8), iar fiului defunctului 15/32 (3/4 x 5/8), cotitatea disponibila de 3/8 (12/32) revenind tot fiului defunctului in calitate de legatar, in final sotului supravietuitor revenindu-i 5/32 din mostenire, iar fiului defunctului 27/32 (rezerva de 15/32 + cotitatea disponibila de 12/32). Din punct de vedere juridic, nu este nici o diferenta intre situatia in care cotitatea disponibila a mostenirii revine prin liberalitati unui tert strain de mostenire sau unui mostenitor legal, care renunta la aceasta din urma calitate, urmand a fi tratat ca orice alt donatar sau legatar . Afirmatia se verifica prin faptul ca, afara de cazul cotitatii disponibile speciale reglementate de art. 939 C. civ. (infra nr. 412 si urmat.), nici o cotitate disponibila (si, corelativ, rezerva) nu este stabilita in considerarea persoanei celor gratificati prin liberalitati, ci in functie de obligatiile familiale ale defunctului (privite in abstract.) fata de o categorie de rezervatari sau alta. Este, se pare, o chestiune pe care practica (notariala si judiciara) si doctrina nu au sesizat-o sau, in orice caz, nu au punctat-o inca suficient. Corelatia dintre rezerva sotului supravietuitor si drepturile sale speciale conferite de art. 5 din Legea nr. 319/1944 in cazul in care vine la mostenire in concurs cu parintii defunctului. Asa cum am vazut (supra nr.108 si urmat.), art. 5 din din Legea nr. 319/1944 confera sotului supravietuitor un drept special de mostenire asupra mobilelor si obiectelor apartinand gospodariei casnice, precum si asupra darurilor de nunta, peste partea sa succesorala legala, atunci cand vine la mostenire in concurs cu alti mostenitori legali decat descendentii defunctului. Problema care s-a pus in practica judiciara a fost daca dreptul special de mostenire al sotului supravietuitor influenteaza (fiind luat in calcul) sau nu rezerva succesorala cand acesta vine la mostenire in concurs cu parintii celui decedat . Solutia difera dupa cum defunctul a dispus sau nu in timpul vietii de aceste bunuri prin donatii sau legate . Astfel, in cazul in care defunctul nu a dispus in nici un fel prin liberalitati de bunurile in discutie, acestea revin toate sotului supravietuitor in temeiul art. 5 din Legea nr. 319/1944, nefiind luate in calcul la stabilirea rezervei intrucat parintii nu au nici o vocatie la ele. Daca insa defunctul a dispus prin liberalitati de aceste bunuri, drept neingradit de lege, dezafectandu-le scopului prevazut la art. 5 din Legea nr. 319/1944, valoarea lor va fi luata in calcul la stabilirea rezervelor sotului supravietuitor si a parintilor defunctului. Problema imputarii rezervelor cand la mostenire vin alti rezervatari impreuna cu sotul supravietuitor. Fara indoiala ca in cazul in care sotul supravietuitor este singurul rezervatar, venind la mostenire impreuna cu beneficiarii liberalitatilor care alcatuiesc cotitatea disponibila a mostenirii sau, eventual (cand liberalitatile nu consuma in intregime cotitatea disponibila a mostenirii), alaturi de acestia, si cu mostenitorii legali nerezervatari, rezerva sotului supravietuitor se calculeaza in raport cu intreaga mostenire. Daca insa sotul supravietuitor vine la mostenire impreuna cu alti rezervatari, s-a apreciat ca s-ar pune problema daca rezerva lui se deduce (imputa) din rezerva celorlati rezervatari sau din cotitatea disponibila a mostenirii, raspunsul fiind ca imputarea s-ar face exclusiv asupra cotitatii disponibile . Potrivit acestei conceptii, daca, de exemplu, defunctul lasa la moartea sa bunuri in valoare de 100.000.000 lei, iar la mostenire vin trei copii, sotul supravietuitor si un legatar universal, drepturile succesorale ar terebui stabilite dupa cum urmeaza: se determina rezerva copiilor, care, in speta este de 3/4 din mostenire (art. 841 C. civ.), adica 75.000.000 lei, din cotitatea disponibila de 1/4 ramasa (25.000.000 lei) se deduce rezerva sotului supravietuitor de 1/8 din mostenire, care se ridica la 12.500.000 lei, restul de 1/8 din mostenire (12.500.000 lei) revenind legatarului universal ca parte disponibila a mostenirii. Aceasta conceptie a fost criticata, aratandu-se ca problema este pusa gresit, rezerva sotului supravietuitor neputand fi imputata nici asupra rezervei celorlalti rezervatari, nici asupra cotitatii disponibile, ci intotdeauna asupra mostenirii in intregul ei . Obiectiunea este corecta si trebuie primita ca atare. In plus, pornindu-se de la constatarea ca aplicarea sistemului de calcul de mai sus poate conduce la rezultate inadmisibile, in sensul ca in cazul in care la mostenire vin sotul supravietuitor, parintii defunctului si sora acestuia instituita legatra universala, desi vointa dispunatorului a fost sa favorizeze prin legat pe sora sa, instituirea legatarei face totusi ca cei favorizati sa fie parintii, primind mai mult decat daca nu s-ar fi facut legatul , s-a avansat ideea ca rezerva sotului supravietuitor se va raporta la intreaga mostenire, micsorand nu numai cotitatea disponibila a mostenirii, ci si rezerva celorlalti rezervatari ale caror drepturi vor fi calculate nu din intreg, ci din restul ramas dupa scaderea rezervei sotului supravietuitor . Solutia a fost fundamentata pe un argument de text, art. 1 si 2 din Legea nr. 319/1944 recunoscand sotului supravietuitor drepturi sucesorale "din averea celuilalt sot" (adica din intreg), si pe un argument logic a pari, dedus din faptul ca daca in cadrul mostenirii legale drepturile succesorale ale sotului supravietuitor restrang drepturile celorlalti mostenitori legali, acelasi lucru trebuie admis si in cadrul devolutiunii testamentare a mostenirii, restrangere care in acest caz se refera atat la drepturile celorlalti rezervatari, cat si ale beneficiarilor liberalitatilor care se inscriu in limitele cotitatii disponibile a mostenirii. Desi considerat imperfect chiar de autorul sau , acest sistem de calcul pare sa fie in prezent unanim acceptat. Am impartasit si noi initial aceasta conceptie, dar astazi, la o analiza mai atenta, ne distantam critic de ea, caci, in primul rand, nu tine seama de caracterul colectiv al rezervei (supra nr. 397), iar in al doilea rand, considera rezerva sotului supravietuitor ca fiind de 1/6 din mostenire, in loc de 1/4, asa cum am demonstrat mai sus (supra nr. 407). Tinand seama de acestea, in exemplul analizat, cotele de mostenire se vor calcula dupa cum urmeaza: rezerva de !/4 a sotului supravietuitor raportata la intreaga mostenire (art. 1 lit.c si art. 2 din Legea nr.319/1944) se insumeaza cu rezerva de 1/2 stabilita de art. 843 C. civ. in favoarea parintilor, raportata de asemenea la intreaga mostenire, iar rezultatul se scade din intreg, rezultand cotitatea disponibila a mostenirii de 1/4, care se va deferi legatarei universale (daca sora defunctului a optat pentru calitatea de legatara, iar nu pentru cea de mostenitoare legala, calitate in care, coform dispozitiilor art. 843 C. civ. si art. 1 lit. b din Legea nr. 319/1944, ar mosteni 1/3 din succesiune); in ceea ce priveste rezerva colectiva de 3/4 din mostenire, aceasta se va imparti intre sotul supravietuitor si parintii defunctului conform regulilor mostenirii legale (art. 1 lit. c din Legea nr. 319/1944) in cote egale de cate 1/2 x 3/4=3/8. In sistemul de calcul propus de noi se respecta nu numai cerintele argumentului de text mentionat mai sus, ci si cele ale argumentului a pari, rezerva revenind sotului supravietuitor restrangand nu numai rezerva parintilor, ci si cotitatea disponibila a mostenirii. Raportarea cotelor tuturor rezervatarilor la intreaga masa succesorala ni se pare mai potrivita si mai logica decat sistemul raportarii cotelor de rezerva la sisteme de referinta diferite. In plus, in sistemul pe care il propunem, cota rezervei sotului supravietuitor este egala cu cea a parintilor, cum se intampla si in cazul in care mostenirea este numai legala, in timp ce in sistemul criticat cota din partea rezervata a mostenirii care revine sotului supravietuitor (1/6) este mult mai mica decat cea revenind parintilor (5/12), desi, evident, pentru rezervatari mostenirea este legala, situatie care, rational si juridic, este cu totul inexplicabila. In fine, argumentul ca, in exemplul analizat, cotitatea disponibila a mostenirii care revine surorii legatare universale este mai mica decat cota legala a acesteia, este irelevant din moment ce, pe de o parte, sora defunctului este mostenitor nerezervatar care poate fi exheredat in intregime, iar pe de alta parte, nimic nu o impiedica pe legatara sa renunte la legat si sa primeasca cota legala de mostenire care este mai mare, neexistand nici un principiu de drept care sa stabileasca intr-un fel sau altul ca gratificarea unui mostenitor legal nerezervatar trebuie sa asigure acestuia o cota mai mare de mostenire decat partea sa legala. Masa de calcul si operatiunile pentru stabilirea acesteia. Enumerare. Reglementarile legale referitoare la cotitatea disponibila a mostenirii si la rezerva au ca obiect, asa cum am vazut, determinarea unor cote-parti dintr-un intreg in functie de numarul si calitatea mostenitorilor rezervatari. Se pune intrebarea ce reprezinta acest intreg? Asa cum rezulta din dispozitiile art. 849 C. civ., intregul la care se raporteaza rezerva si cotitatea disponibila a mostenirii nu se confunda cu bunurile pe care le lasa de cujus la data deschiderii mostenirii, caci rezerva protejeaza pe cei in drept nu numai contra legatelor facute de defunct, ci si impotriva donatiilor facute de acesta in timpul vietii, fiind si acestea luate in calcul la stabilirea intregului in discutie. Cu alte cuvinte, se poate spune ca masa de calcul (sistemul de referinta) pentru determinarea rezervei si a cotitatii disponibile a mostenirii este patrimoniul pe care de cujus l-ar fi lasat daca nu ar fi facut donatii, adica un patrimoniu reconstituit fictiv (contabil, prin calcul pe hartie) . Masa de calcul a rezervei si a cotitatii disponibile este o notiune mai extinsa, care nu se confunda nici cu notiunea de masa succesorala, ce cuprinde doar bunurile defunctului care se defera prin succesiune, iar nu si donatiile facute de acesta in timpul vietii, decat daca sunt supuse reductiunii in favoarea rezervatarilor, nici cu notiunea de masa partajabila, ce nu cuprinde decat bunurile succesorale care se defera universal sau cu titlu universal, iar nu si cele deferite cu titlu particular (legatele particulare). Stabilirea activului brut prin determinarea si evaluarea bunurilor lasate de defunct la data decesului-Determinarea bunurilor existente in patrimoniul defunctului. Toate bunurile care se afla in patrimoniul defunctului la data decesului acestuia, indiferent de natura lor (corporale sau incorprale; mobile sau imobile), fac parte din activul brut. In cazul in care cel decedat este o persoana casatorita, activul brut al mostenirii va cuprinde cota-parte cuvenita acestuia din bunurile comune. Se includ in activul brut atat bunurile care formeaza obiectul legatelor sau instituirilor contractuale facute de defunct, cat si cele destinate infiintarii unei fundatii. In schimb, se exclud drepturile viagere, care se sting la data decesului titularului, cum este cazul unor drepturi reale ca uzufructul, uzul sau abitatia, ori al unor drepturi de creanta, cum este cazul rentei viagere. De asemenea, nu intra in activul brut drepturile alcatuind mostenirile anomale (supra nr. 8 si urmat.), afara de cazul in care de cujus a dispus de ele prin legate, scotandu-le de sub incidenta disozitiilor legale speciale , sau drepturile sub conditie suspensiva care nu s-a indeplinit inaintea dschiderii mostenirii. Bunurile care nu au apartinut niciodata defunctului nu intra nici ele in calcul, cum este cazul capitalului unei asigurari de viata ori al fructelor bunurilor succesorale culese dupa deschiderea mostenirii. Evaluarea activului brut. Bunurile facand parte din activul brut al masei de calcul trebuie sa fie estimate valoric pentru a se putea determina daca liberalitatile facute de defunct se inscriu sau nu in limitele cotitatii disponibile. Estimarea acestor bunuri se va face dupa starea si valoarea lor de la data deschiderii mostenirii, cresterile sau scaderile valorice ulteriorare nefiind luate in considerare. Stabilirea activului net prin scaderea pasivului succesoral din activul brut-Pasivul succesoral se deduce din activul brut. Ansamblul datoriilor aferente patrimoniului defunctului la data decesului alcatuiesc pasivul succesoral. Se inscriu in aceasta categorie atat datoriile defunctului care raman in fiinta si dupa data decesului sau (nu si cele care se sting, cum este cazul obligatiei legale de intretinere), cat si sarcinile succesiunii, chiar daca au ca obiect obligatii nascute dupa deschiderea mostenirii, cum este cazul cheltuielilor de inmormantare sau al cheltuielilor de lichidare si partajare a succesiunii, acestea avandu-si cauza in decesul lui de cujus sau in faptul ca sunt consecinta incheierii conturilor succesiunii . Pasivul se scade din activul brut al masei de calcul rezultand activul net al acesteia, care indica daca succesiunea este solvabila sau nu, dupa cum activul depaseste sau nu pasivul. Situatia in care soldul este negativ. Daca soldul activului net este negativ (pasivul depaseste activul), efectuarea operatiunilor de stabilire a masei de calcul in ordininea prevazuta de art.849 C. civ. ar avea consecinte inacceptabile din punct de vedere juridic. Intr-adevar, daca la activul brut s-ar reuni valoarea donatiilor facute de defunct si din rezultat s-ar scadea pasivul, ar insemna ca pasivul succesiunii (prin ipoteza, mai mare decat activul) sa fie suportat de donatari, ceea ce este inadmisibil, gajul creditorilor chirografari neputandu-se intinde (asigurandu-le satisfacerea creantelor) decat asupra bunurilor aflate in patrimoniul debitorului lor, iar nu si asupra celor iesite legal din acesta . Iata de ce aceasta ordine a operatiunilor nu a putut si nu este acceptata, operatiunea fireasca dupa stabilirea activului brut fiind cea a deducerii pasivului pentru a se determina activul net al masei de calcul si abia apoi reunirea pentru calcul a valorii donatiilor . Ceea ce trebuie subliniat este faptul ca in cazul in care soldul activului net este negativ (pasivul intrece activul brut), reunirea fictiva a donatiilor se face la un sold considerat a fi egal cu zero, astfel incat valoarea acelor donatii consituie masa de calcul a succesiunii . Reunirea fictiva (pentru calcul) la activul net a valorii donatiilor facute de defunct in timpul vieti. Reunirea fictiva -; sensul notiunii. Deoarece rezerva protejeaza nu numai impotriva liberalitatilor mortis causa (legatelor), ci si impotrva celor facute de defunct in timpul vietii (donatiilor), acestea din urma trebuie luate in considerare la stabilirea masei de calcul. Art. 849 C. civ.prevede acest lucru in mod expres. La activul net rezultat dupa scaderea din activul brut a pasivului succesiunii (care, atunci cand pasivul este mai mare decat activul brut, va fi egal cu zero -; supra nr. 422) se adauga "prin calcul" (art. 849 C. civ.) valoarea donatiei.