Analiza costului pe produs

ANALIZA COSTULUI PE PRODUS

Costul pe produs reprezinta totalitatea cheltuielilor care se realizeaza pentru obtinerea unui anumit produs. In general, acest cost pe produs este influentat de consumurile specifice de resurse si pretul cu care se aprovizioneaza resursele respective.

Exiata mai multe modele factoriale de analiza a costului pe produs. Ele sunt date de elementele componente ale resurselor care concura la realizarea produsului.

1) - Analiza cheltuielilor cu materiile prime si materiale pe produs

Din punct de vedere factorial, o asemenea analiza se realizeaza cu ajutorul unor modele specifice:

Ch m = cs x p' , unde:

Ch m = cheltuieli materiale;

cs = consumul specific din resursa materiala pentru o unitate de produs;

p' = pretul de achizitie (de aprovizionare) cu resursa materiala necesara produsului.

Analiza factoriala presupune:

DCh m = Ch m₁ - Ch m_{0 ,}

din care :

DCh m(cs) = cs₁ x p'₀ - cs₀ x p'₀ = (cs₁ - cs₀) x p'₀ ;

DCh m(p') = cs₁ x p'₁ - cs₁ x p'₀ = cs₁ (p'₁ - p'₀).

Posibilitatea reducerii cheltuielilor cu materiile prime si materialele necesare fabricarii unui produs este data de reducerea consumurilor specifice (prin retehnologizare sau prin practicarea unor tehnologii performante, moderne) si prin reducerea pretului de aprovizionare.

Pretul de aprovizionare are un rol important in dimensionarea cheltuielilor si el este rezultatul unor negocieri cu partenerii de afaceri. Aici se impune si o diminuare a cheltuielilor de transport-aprovizionare prin stabilirea unor rute optime.

2) - Analiza cheltuielilor cu salariile directe pe produs

Aceste cheltuieli sunt influentate de normele de munca si tariful pe ora manopera, respectiv productivitatea muncii, prin timpul consumat pe unitatea de produs (t) si salariul pe unitatea de timp (sh).

Modelul factorial este :

Ch s = t x sh

3) - Analiza cheltuielilor indirecte pe produs

Cheltuielile indirecte pe produs sunt acele cheltuieli care nu se pot individualiza pe produs, dar detin ponderi insemnate in structura costului unitar. Aceasta face ca lor sa le fie acordata o atentie din ce in ce mai mare in privinta repartizarii si a posibilitatilor de diminuare. Cheltuielile indirecte sunt influentate de volumul fizic al productiei fabricate si de suma acestora.

Relatiile de calcul privind influentele mai sus mentionate sunt urmatoarele :

DCh i = Ch i₁ - Ch i₀ ,

din care :

,   , unde:

q = volumul productiei;

Iq = raportul dintre productia fizica realizata in perioada curenta si productia fizica realizata in perioada anterioara .

4) - Analiza costului maginal

In analiza eficientei cheltuielilor de productie, un rol important il are costul marginal care reprezinta raportul dintre cresterea cheltuielilor si cresterea productiei, dupa relatia :

, unde:

= productia;

= cu cati lei cheltuiala se realizeaza o unitate suplimentara de produs.

Spre deosebire de acesta, costul mediu (c) se determina dupa relatia:

, unde:

c = cost mediu

Deci,   ,

unde:

si

Determinarea actiunii factorilor presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

Se verifica egalitatea :  

C mg = C mg(q) + C mg(c)

Determinarea costului marginal se foloseste in unitatile economice din sectorul primar (agricultura si industria extractiva). Prin compararea costului marginal cu costul mediu se pot desprinde concluzii privind utilizarea capacitatilor de productie si poate fi stabilit momentul in care intreprinderea realizeaza cele mai mici costuri.

EXEMPLU - Pentru exemplificare, folosim datele din tabelul urmator :

-lei-

Din analiza datelor prezentate se constata depasirea costului mediu cu 1 leu, ca urmare a cresterii cheltuielilor totale cu 22%, fata de volumul productiei care a crescut doar cu 20%.

Costul marginal (C mg) a inregistrat o valoare superioara costului mediu prevazut, ceea ce a determinat o crestere a costului mediu in perioada curenta cu 1 leu, cu efecte nefavorabile asupra profitului unitar si asupra profitului total.

Cunoasterea nivelului maxim al productiei care necesita cheltuieli suplimentare sporite pentru realizarea profitului prevazut (anual curent) sau a punctului de echilibru se realizeaza cu ajutorul relatiei :

Realizarea productiei cu costuri pana la acel nivel al costului marginal duce la obtinerea de profit, deci intreprinderea este rentabila. Sub aceasta valoare (102 lei/t), intreprinderea realizeaza pierdere.

Se poate determina nivelul costului care permite obtinerea profitului stabilit pe baza relatiei :

Realizarea profitului prevazut este conditionata de faptul ca nivelul costului marginal trebuie sa fie mai mic decit nivelul pretului de vinzare. Cunoasterea acestor elemente are o deosebita utilitate practica si poate fi folosita la stabilirea bugetelor de cheltuieli pe locuri de productie, in functie de gradul de folosire a capacitatilor de productie.