Analiza riscului de faliment

"UNIVERSITATEA CRESTINA DIMITRIE CANTEMIR"

FACULTATEA FINANTE BANCI SI CONTABILITATE

ANALIZA RISCULUI DE FALIMENT

PREZENTARE "SRL"

Entitatea " SC.SRL" a fost infiintara in anul 2008 in conformitate cu prevedereile legii 31/1990 inmatriculata la Registrul Comertului sub numarul J08/1691/2008. Societatea are sediul in Brasov, str.Turnului, Nr.5, et.4, Sc. 4 Ap. 422 si nu are puncte de lucru. De asemenea nu are deschise alte filiale sau intreprinderi asociate, nu exista societati cu drepturi patrimoniale asupra societatii. Proportia dintre activitatea curenta si cea extraordinara: 100% activitatea curenta si 0% activitatea extraordinara. Firma este o societate cu raspundere limitata avand 4 angajati.

Activitatea preponderenta a firmei fiind descrisa si in Codul CAEN 7022 reprezinta activitati de consultanta pentru afaceri si management care ofera o gama larga de servicii pentru persoane juridice incepand de la consultanta cu privire la pasii de urmat in momentul infiintarii unei companii, continuand cu organizarea diferitelor categorii de persoane juridice si terminand cu consultanta privind incetarea personalitatii juridice. Oferim consultanta gratuit pentru intocmirea si depunerea dosarelor de refinantare a creditelor sau pentru intocmirea dosarelor .

Firma nu a inregistrat pierdere la sfarsitul anului 2009 avand un profit de 69565 lei , in totalitate este obtinuta pe piata romaneasca. Mentionam ca in anii 2008 si 2009 societatea a fost platitoare de impozit pe proft 16 %.

CAPITOLUL I

Definitii si concepte privind falimentul

Desfasurarea unei activitati viabile care sa asigure perenitatea intreprinderii este o conditie esentiala ce implica multe eforturi si totodata o atentie permanenta asupra evolutiei mediului intern si extern specifice domeniului de activitate.

Falimentul este ultima etapa in existenta economica a unei intreprinderi. In literatura de specialitate, deseori termenul de esec este considerat echivalentul celui de faliment. Reglementarile legale specifice procedurii falimentului se gasesc in Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicata in MO nr. 359 din 21.04. 2006, si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activitatii practicienilor in insolventa, publicata in Monitorul Oficial nr. 944 din 22.11.2007.

Participantii la procedura falimentului sunt:

• societatile comerciale;
• societatile cooperative;
• organizatiile cooperatiste;
• societatile agricole;
• grupurile de interes economic;
• orice alta persoana juridica de drept privat care desfasoara si activitati economice.

In teoria economica esecul este interpretat in mod diferit, in functie de situatia cu care se confrunta societatea comerciala.

Acesta poate fi privit ca:

Esec economic, considerat atunci cand veniturile nu sunt suficient de mari incat sa acopere costurile totale;

Esec al intreprinderii, intalnit in cazul in care intreprinderea si-a incetat activitatea, generand o pierdere pentru creditori;

Insolvabilitate in faliment este acea stare a societatii in care valoarea de realizare pe piata a activelor este inferioara valorii datoriilor, deseori declarandu-se falimentul firmei;

Insolvabilitate tehnica este o situatie a intreprinderii in care obligatiile curente nu pot fi onorate la scadenta din lipsa de lichiditati ;

Procedura simplificata a falimentului se aplica debitorilor ( in stare de insolventa ), aflati in una din urmatoarele situatii:

• comerciantii, persoane fizice, actionand individual;
• asociatii familiale;
• comerciattii exceptati de la aplicarea procedurii generale;
• debitorii care nu au depus la termen actele cerute de lege;
• societati comerciale dizolvate anterior formularii cererii introductive;
• debitori care si-au declarat prin cererea introductiva intentia de intrare in faliment sau care nu sunt indreptatiti sa beneficieze de procedura de reorganizare judiciara prevazuta de lege.

Procedura simplificata este procedura prin care debitorul intra direct in procedura falimentului, fie odata cu  deschiderea procedurii insolventei, fie dupa o perioada de observatie de maximum 60 zile.

Fig.1 Procedura simplificata a falimentului

Indiferent de tip, procedura poate fi declansata de catre:

Incapacitate de plata, considerata atunci cand intreprinderea nu si-a onorat toate obligatiile contractuale prin care creditorii si-au avansat fonduri sau bunuri ( aici pot fi incluse societatile aflate in insolvabilitate tehnica si cele in faliment);

Faliment juridic, apreciat ca fiind atunci cand: societatea se afla in esec conform criteriilor stabilite de legislatia nationala cu privire la faliment; societatea a fost declarata falita de catre o instanta judecatoreasca.

Este de retinut faptul ca falimentul este un proces care incepe financiar si se termina legal, in timp ce esecul poate sa nu aiba si componenta juridica.

Deschiderea procedurii la cererea creditorilor:

Orice creditor care are o creanta certa, lichida si exigibila poate solicita deschiderea procedurii insolventei impotriva unui debitor prezumat in faliment.

Cererea trebuie sa cuprinda cuantumul si temeiul creantei, existenta unei garantii reale, precum si a unor masuri asiguratorii asupra bunurilor debitorului si o declaratie privind intentia de a participa la reorganizarea debitorului.

Cererile ulterioare ale altor creditori vor fi conexate, din oficiu, la dosarul intial.

In plus, dechiderea procedurii insolventei are si o serie de efecte, cum ar fi: suspendarea tuturor actiunilor judiciare si extrajudciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului, sau bunurilor sale, sau suspendarea termenelor de prescriptie ale actiunilor suspendate anterior.

De asemenea, administratorul sau lichidatorul pot introduce actiuni pentru anularea unor acte juridice ale debitorului in conditiile prevazute de art. 77 - 93 din Legea insolventei. Actele frauduloase care pot fi anulate sunt actele incheiate de debitor in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii de lichidare.

Dupa cum am specificat mai sus, procedura generala reprezinta procedura prin care un debitor intra, dupa perioada de observatie, succesiv, in procedura de reorganizare judiciara si in procedura falimentului sau, separat, numai in reorganizare judiciara ori doar in procedura falimentului.

Reorganizarea judiciara se aplica debitorului, persoana juridica, in vederea achitarii datoriilor sale, in conformitate cu un plan de reorganizare, care poate fi propus de debitor, de administratorul judiciar, de unul sau mai multi creditori detinand impreuna 20% din valoarea totali a creantelor mentionata in tabelul creditorilor.

Planul de reorganizare cuprinde fie restructurarea si continuarea activitatii debitorului, fie lichidarea unor bunuri din averea debitorului, fie poate combina cele doua solutii.

Prin hotararea prin care se decide intrarea in faliment, judecatorul sindic va pronunta dizolvarea  societatii debitoare si va dispune, totodata, si o serie de masuri.

Cu exceptia cazurilor prevazute expres de lege, lichidarea va incepe de indata dupa finalizarea inventarierii  bunurilor din averea debitorului de catre lichidator.

Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuata de lichidator sub controlul Judecatorului sindic, iar creantele vor fi platite intr-o anumita ordine ( prevazuta in articolul 123 din legea 85/ 2006 privind procedura insolventei).

In final procedura falimentului va fi inchisa prin sentinta.

Dezechilibrul financiar constituie etapa premergatoare falimentului si este efectul incapacitatii activelor curente lichide de a stinge obligatiile curente existente in baza contractelor financiare.

Unii autori considera falimentul ca fiind:

- Activul net negativ;

- Incetarea platilor catre creditor/neplata creditorilor;

- Incapacitatea de achitare a creditelor;

- Neplata dividendelor pentru actiuni preferentiale.

Solvabilitatea reprezinta capacitatea intreprinderii de a face fata obligatiilor scadente care rezulta din angajamentele anterioare contractate, fie din operatii curente a caror realizare conditioneaza continuarea activitatii, fie din prelevari obligatorii.

Orice dereglare privind achitarea obligatiilor genereaza prejudicii si necesita o corectura urgenta. Totodata, echilibrul financiar este un imperativ absolut, adica nu poate fi omis sub nici o motivatie. In practica economica, se poate concepe ca o intreprindere care cunoaste o perioada mai dificila sa renunte provizoriu la unele obiective de crestere, obiective economice sau sociale. In schimb, ea nu poate renunta la asigurarea obiectivului de solvabilitate, care constituie conditia financiara de supravietuire

Aprecierea capacitatii intreprinderii de a-si regla in termen obligatiile se apreciaza nuantat in functie de conditiile concrete economico-financiare in care-si desfasoara activitatea. Astfel, o intreprindere poate avea dificultati temporare sau ocazionale determinate, de exemplu, de neacoperirea in termen a unei creante importante sau a accelerarii platilor intr-o perioada de crestere rapida a activitatii. In acest caz, dificultatile de plata apar ca o expresie a unei neconcordante de moment care nu afecteaza imaginea firmei. Solutii simple pot permite trecerea peste aceste dificultati si reinstaurarea continuitatii platilor: obtinerea de termene suplimentare din partea furnizorilor, amanarea datoriilor financiare, obtinerea de imprumuturi pe termen scurt.

Intreprinderea poate cunoaste dificultati financiare periodice, ca de exemplu intarzierea platilor in anumite momente ale anului sau in perioade de accelerare a cresterii. Chiar daca viabilitatea intreprinderii nu e pusa in pericol, imaginea sa se poate degrada datorita perturbarilor periodice.

Permanenta unor dificultati de achitare a obligatiilor este expresia unei fragilitati economice si financiare structurale. Ele pot genera restrangerea activitatii, reducerea efectivului de salariati, restructurarea sistemului de gestiune sau in cazurile foarte grave, falimentul intreprinderii.

Din complexitatea de aspecte privind riscul de faliment , esentiale pentru procesul decizional sunt urmatoarele:

1.Analiza statica a riscului de faliment pe baza bilantului patrimonial;

2.Analiza riscului de faliment prin metoda scorurilor;

3.Analiza functionala a riscului de faliment;

CAPITOLUL II

Analiza statica a riscului de faliment pe baza bilantului patrimonial

Analiza financiar-patrimoniala este in esenta o analiza statica in care sunt prioritare valoarea si solvabilitatea intreprinderii. Acest tip de analiza a reprezentat mult timp in teoria economica singura modalitate de evaluare a riscului. Principalele instrumente operationale la care recurge analiza financiara pentru investigarea riscului de faliment sunt: fondul de rulment si ratele de solvabilitate.

2.1 Analiza fondului de rulment patrimonial

In acceptiunea patrimoniala, activul si pasivul sunt formate din doua mari mase:

- o masa relativ permanenta ( cu o durata >1 an ), formata din activul imobilizat (A_i) si capitalul permanent (CP);

- o masa mobila ( cu o durata < 1 an ), alcatuita din activul circulant (A_c) si obligatiile pe termen scurt (OTS).

Potrivit teoriei patrimoniale, o intreprindere este solvabila daca asigura echilibrul maselor de aceeasi durata, daca respecta urmatoarele reguli financiare:

Activ imobilizat (A_i) = Capital permanent (CP)

Activ circulant (A_c) = Obligatii pe termen scurt (OTS)

Respectarea stricta a acestor ecuatii de echilibru presupune o activitate fara intreruperi si de o regularitate perfecta in privinta incasarilor si platilor. Cu alte cuvinte, intreprinderea trebuie sa dispuna la fiecare scadenta a unei obligatii, de disponibilitati suficiente pentru a le achita. Realizarea practica a acestor cerinte este dificila deoarece activele ( ca intrari potentiale de fonduri ) si pasivele ( ca iesiri potentiale de fonduri ) sunt asimetrice din punct de vedere al riscului. In timp ce exigibilitatea obligatiilor pe termen scurt este certa, transformarea activului in disponibilitati este aleatoare, putand fi perturbata de o serie de factori economici, financiari si de conjunctura lor. Aceasta asimetrie impune necesitatea constituirii unei rezerve, a unei marje in masura sa faca fata "neregularitatilor de scadenta", cunoscuta in teoria economica sub numele de fond de rulment patrimonial.

Fondul de rulment poate fi definit:

a) pornind de la elementele cuprinse in partea superioara a bilantului:

FR = CP - A_i.

FR ( 2008 ) = 14.583 + 0 = 14.583

FR ( 2009 ) = 38.130 + 0 = 38.130

Fig.2 Reprezentarea grafica a fondului de rulment

FR = fond de rulmen

CP = capital permanent

Ai = active imobilizate

CP = CPR + DTL

CP ( 2008 ) = 14.583 + 0 = 14.583

CP ( 2009 ) = 38.130 + 0 = 38.130

CP=capitaluri permanente

CPR= capitaluri proprii

DTL= datorii pe termen lung

Prin urmare, fondul de rulment reprezinta acea parte din capitalul permanent care depaseste valoarea imobilizarilor nete si poate fi afectata finantarii activelor circulante.

b) pornind de la elementele de la baza bilantului:

FR = A_c - OTS

FR (2008) = 16.782 - 2199 = 14.583

FR ( 2009 ) = 49.201 - 11.071 = 38.130

FR= fondul de rulment

Ac=active circulante

OTS= obligatiuni pe termen scurt   

Deci, fondul de rulment reprezinta excedentul activelor circulante peste valoarea obligatiilor pe termen scurt. Pornind de la componenta proprie si cea imprumutata a capitalului permanent, se poate calcula un fond de rulment propriu, respectiv un fond de rulment strain.

Rata finantarilor activelor circulante din fondul de rulment (r_fAC) se calculeaza prin raportul intre fondul de rulment net si activele circulante.

r_fAC =

r_fAC ( 2008 ) = 14.583 / 16.782 = 0.86 %

r_fAC ( 2009 ) = 38.130 / 49.201 = 0. 77 %

FRN=fondul de rulment net

AC= active circulante

FRN = AC - DC

FRN ( 2008 ) = 16.782 - 2.199 = 14.583

FRN ( 2009 ) = 49.201- 11.071 = 38.130

FRN = fondul de rulment net

AC = active circulante

DC = datorii curente

In cadrul firmelor marimea fondului de rulment trebuie sa fie optima, in sensul ca nivelul acestuia variaza in general intre circa 20% si 45% din activele circulante, in functie de sectorul de activitate si specificul activitatilor desfasurate de fiecare firma.

Fondul de rulment strain reprezint diferenta dintre fondul de rulment patrimonial si cel propriu.

Notiunea de fond de rulment, rezultata prin punerea in corespondenta a lichiditatii activelor cu exigibilitatea pasivelor permite aprecierea pe termen scurt a riscului de nerambursare a obligatiilor, a riscului de faliment. Intre activele circulante, ca lichiditati potentiale ( obtinute prin realizarea stocurilor, incasarea creantelor si pastrarea de disponibilitati ) si exigibilitatea potentiala pot exista, practic, urmatoarele situatii:

a) A_c = OTS FR = 0

Solvabilitatea pe termen scurt pare a fi asigurata, dar acest echilibru este fragil, putand fi compromis de orice dereglare in realizarea creantelor.

b) A_c > OTS FR > 0

Se inregistreazi un excedent de lichiditati potentiale pe termen scurt fata de exigibilitatea potentiala pe termen scurt. Intreprinderea are o situatie favorabil in termeni de solvabilitate, pentru ca este in masura sa faca fata obligatiilor la scadenta, dispunand in plus de un stoc tampon de lichiditati potentiale.

c) A_c < OTS FR < 0

Lichiditatile potentiale nu acopera in totalitate exigibilitatile potentiale, intreprinderea avand dificultati in ce priveste echilibrul financiar.

Aprecierea corespunzatoare a semnificatiei fondului de rulment pentru echilibrul financiar necesita luarea in considerare a duratei medii a activelor si pasivelor, care in practica nu sunt egale decat ca exceptie.

Daca activele circulante se rotesc ( deci devin lichide ) mai repede decat obligatiile, inseamna ca intreprinderea poate sa-si asigure echilibrul financiar. Un exemplu clasic in acest sens il reprezinta situatia intreprinderilor din sectorul distributiei , a caror activitate se caracterizeaza printr-o rotatie rapida a activelor circulante, datorita incasarii in numerar a vanzarilor ( a clientilor ) si o rotatie mai lenta a obligatiilor pe termen scurt, datorita temenelor de plata favorabile, acordate de furnizori. In aceste conditii, echilibrul financiar e compatibil nu numai cu un fond de rulment mai mic ca valoare, dar si cu un fond de rulment negativ.

Daca activele circulante se rotesc mai lent decat obligatiile pe termen scurt ( deci timpul de transformare a activelor in lichiditati depaseste timpul de achitare a obligatiilor ), mentinerea echilibrului financiar necesit un fond de rulment pozitiv si de valoare ridicata .

Rezulta astfel ca nu exista o relatie simpla si clara intre fondul de rulment si riscul de faliment al unei firme. Anumite unitati satisfac cerintele echilibrului financiar cu un fond de rulment negativ, in timp ce altele se dovedesc insolvabile in ciuda unui fond de rulment pozitiv. De asemenea, unele intreprinderi isi mentin solvabilitatea cu un fond de rulment scazut, in timp ce altele cunosc dificultati financiare in ciuda unui fond de rulment de valoare foarte mare.

Nevoia de fond de rulment este un element de activ si reprezinta activele circulante ce trebuie finantate din fondul de rulment in consecinta, nevoia de fond de rulment este egala cu activele circulante fara disponibilitati din care scadem datoriile curente.

sau

NFR ( 2008 ) = ( 0 + 16.562 ) - ( 2.199 - 0 ) = 14.363

NFR ( 2009 ) = ( 48.991 + 0 ) - ( 11.071 - 0 ) = 37.920

Daca FRF < NFR, soldul trezoreriei este negativ, deci intreprinderea este nevoita sa apeleze la imprumuturi pentru a acoperi partial nevoia de resurse financiare.

Daca FRF = NFR, soldul trezoreriei e nul. Aceasta egalitate se regaseste pasager in practica, fiind mai mult teoretica.

Fig.3 Reprezentarea grafica a nevoii de fond de rulment

    Analiza dinamica a riscului de faliment: Bilantul functional nu permite analizarea evolutiei utilizarilor si resurselor, recurgandu-se la tabloul de finantare. Acesta contribuie la:

- Explicarea variatiei patrimoniului in cursul exercitiului;

- Explicarea trecerii de la echilibrul initial la unul final;

- Punerea in evidenta a fluxurilor de datorii si a rambursarii lor;

- Evidentierea autofinantarii;

- Justificarea nivelului trezoreriei;

- Explicarea strategiei de crestere adoptata de intreprindere;

- Fundamentarea gestiunii previzionale;

- Aprecierea riscului financiar si de faliment.

Rata de acoperire a necesarului de fond de rulment (r_fNFR) din fondul de rulment se calculeaza ca raport intre fondul de rulment net si necesarul de fond de rulment.

r_fNFR =

r_fNFR = 14.583 / 14.363 = 1.01 %

r_fNFR (2009 ) = 38.130 / 37.920 = 1 %

r_fNFR = rata de acoperire a necesarului de fond de rulment

FRN= fondul de rulment net

NFR= necesarul de fond de rulment

2.2 Analiza ratelor de solvabilitate

Ratele de solvabilitate realizeaza o raportare a activelor realizabile la obligatiilor exigibile in vederea evaluarii riscului de faliment.

Ratele frecvent utilizate sunt:

a) Rata solvabilitatii generale (R_SG ), care compara ansamblul lichiditatilor potentiale asociate activelor circulante cu ansamblul obligatiilor scadente sub un an. Se calculeaza astfel:

R_SG ( 2008 ) = 16.782 / 2.199 = 7.63 %

R_SG

R_SG permite aprecierea gradului de acoperire a obligatiilor pe termen scurt de catre activul circulant. O rata unitara arata o corespondenta deplina intre activele circulante si sursele corespunzatoare. O valoare supraunitara a acestei rate indica existenta unor active mai mari decat obligatiile pe termen scurt si, prin urmare, utilizarea unei parti din capitalul permanent pentru finantarea exploatarii.

Rata solvabilitatii generale este echivalenta cu asa-zisa "rata a fondului de rulment"( R_FR) calculata ca raport intre capitalul permanent si activul imobilizat:

Aceasta rata este supraunitara cand la acoperirea activelor circulante a concurat, pe langa obligatiile pe termen scurt, si capitalul permanent.

Rata solvabilitatii generale nu permite o judecata definitiva asupra solvabilitatii pe termen scurt. Semnificatia sa are o marja sporita de aproximare, datorita numarului mare de variabile ale solvabilitatii: natura sectorului de activitate, structura activelor circulante, rata de rotatie a activelor si a stocurilor, intensitatea sezonalitatii activitatii.

b) Rata solvabilitatii partiale (R_SP), care exclude stocurile din activele circulante, acestea constituind elementul cel mai incert din punct de vedere al valorii si lichiditatii sale:

R_SP

R_SP

R_SP exprima capacitatea intreprinderii de a-si onora obligatiile pe termen scurt din creante si disponibilitati. Aceasta rata, de regula subunitara, trebuie analizata si interpretata cu prudenta prin luarea in calcul a unor aspecte de detaliu privind structura creantelor ( numarul de clienti, ponderea lor in totalul creantelor ). In teoria economica sunt pareri potrivit carora o rata cuprinsa intre 0,8 si 1 ar reprezenta o situatie optima in ce priveste solvabilitatea

c) Rata solvabilitatii imediate (RSI), care pune in corespondenta elementele cele mai lichide ale activului cu obligatiile pe termen scurt:

R_SI ( 2008 ) = (0 + 220 ) / 2.199 = 0.1 %

R_SI ( 2009 ) = ( 0 + 210 ) / 11.071 = 0.01%

In teoria economica se apreciaza ca: R_SI > 0,3.

Interpretarea ratei trebuie sa mai implice si alte informatii privind conditiile de desfasurare a activitatii. Desi, teoretic, o rata ridicata indica o lichiditate, respectiv o solvabilitate ridicata, ea poate avea si alte semnificatii, ca de exemplu, o folosire mai putin performanta a resurselor disponibile.    De asemenea, o valoare ridicata a acestei rate, nu este o garantie a solvabilitatii daca celelalte active au un grad redus de lichiditate. O valoare scazuta a ratei de solvabilitate imediata poate fi perfect compatibila cu mentinerea echilibrului financiar daca intreprinderea minimizeaza valoarea incasarilor sale, detinnad in schimb valori de plasament, creante, stocuri usor mobilizabile in concordanta cu exigibilitatea obligatiilor la termen.

Majoritatea organismelor financiare din tarile cu economie de piata recurg si la alte rate in vederea evaluarii riscului financiar. Una dintre acestea este rata autonomiei financiare (R_AF).

R_AF

R_AF

Creditorii impun ca aceasta rata sa fie subunitara. De asemenea, aprecierea solvabilitatii se recomanda compararea activului net contabil cu totalul pasivului. Anumite organisme financiare pretind ca activul net contabil sa fie mai mare decat o treime din pasiv.

Activul net contabil > ¾ Pasiv.

Aprecierea solvabilitatii prin metoda ratelor este adesea putin semnificativa datorita aprecierii generale a lichiditatii, respectiv solvabilitatii, fara luarea in analiza a gradului ( duratei ) de realizare a activelor, respectiv pasivelor.

2.3 Diagnosticarea riscului de faliment prin cele 2 modalitati : analiza statica si analiza dinamica

Riscul de faliment se refera la probabilitatea ca o firma sa intre in incapacitatea de plata sau sa fie declarata falimentara. Orice investitor cunoaste ca atunci cand plaseaza capital prin cumpararea de actiuni isi asuma implicit un risc de faliment. Diagnosticul riscului de faliment reprezinta capacitatea intreprinderii de a face fata datoriilor sale. Riscul de faliment se poate analiza prin 2 modalitati analiza statica si analiza dinamica. Fiecare dintre acestea 2 modalitati permite elaborarea unor instrumente specifice pentru diagnostic.

Analiza statica poate fii efectuata in functie de 2 concepte de elaborare a bilantului ( financiara si functionala ) si se realizeaza cu ajutorul indicatoriilor:

a) Fondul de rulment, ca indicator de apreciere a nivelului de asigurare cu resurse permanente pentru finantarea intreprinderii ( surse permanente + utilizari permanente ).

b) Solvabilitatea firmei care se calculeaza prin rata indatorarii( datorii / total pasiv ) si levier financiar operational ( datorii / capital propriu ) ; o solvabilitate buna este apreciata pentru o rata a indatorarii mai mica de 50% si un levier operational mai mic de 100%.

Lo = datorii / capitaluri proprii

Lo (

Lo ( ) = 11.071 / 38.130= 0.29 %

c) lichiditatea care se apreciaza prin indicatorii:

- rata curenta compara activele curente cu datoriile curente, mai mici de 1 an ( active curente / datoriii curente ), rata care trebuie sa fie mai mare decat unu

- rata lichiditatii rapide ( testul acid ) care trebuie sa aiba o valoare cuprinsa intre 0,6 - 0,8 stabiltita conform relatiei:

Rlr = Active curente - Stocuri / Datorii curente

Rlr ( 2008 ) = 16.782 - 0 / 2.199 = 7. 63 %

Rlr ( 2009 ) = 49.201 - 0 / 11.071 = 4.44 %

- rata lichiditatii imediate ( rata cash ) calculata conform relatiei

Gradul de exigibilitatea al unei datorii este dat de timpul care trebuie scurs pana la scadenta. Capitaluri proprii nexigibile, datorii financiare ( pe termen lung) au o scadenta mai mare de 1 an si sunt putin exigibile decat datoriile a caror exigibilitate este sub 1 an.

Analiza dinamica a riscului de faliment permite diagnosticarea si explicarea dezechilibrului financiar, stabilit prin analiza statica. Daca analiza statica permite evaluarea dezechilibrului financiar la un moment dat, analiza dinamica permite aprecierea dezechilibrelor pe mai multe perioade, in dinamica. Cele 2 tipuri de analiza sunt complementare iar analiza statica si cea dinamica trebuie efectuata in acelasi timp. In analiza dinamica riscul de faliment se porneste de la fluxurile de numerar conform celor 3 activitati ale intreprinderii ( exploatare, investitii si finantare ).

In analiza dinamica se utilizeaza urmatoarele instrumente operationale

a) excedentul de trezorerie al exploatarii ( ETE)

Diferenta dintre EBE ( ca expresie a excedentului de venituri din exploatare incasabile fata de

cheltuielile din exploatare platibile ) si variatia NFR ( generata de veniturile din exploatare neincasate

si cheltuielile din exploatare neplatite ) reprezinta trezoreria reala degajata de exploatare in cursul unui

exercitiu, cunoscuta sub denumirea de excedent de trezorerie din exploatare ( ETE ) . ETE este utilizat pentru a evalua pierderile reale din exploatare si se calculeaza dupa relatia:

ETE = EBE - ∆ NFR= ( Amortizare + Profit din exploatare - ∆NFR )

ETE ( 2008 ) = 19.155 - 23.557 = - 4.402

ETE ( 2009 ) =

∆ NFR = NFR ( 2009) - NFR ( 2008 )

∆ NFR =

ETE este utilizat pentru a evalua pierderile reale din exploatare si se calculeaza dupa relatia:

In mod normal ETE este pozitiv. Daca intreprinderea nu degaja trezorerie pozitiva, ea se va afla intr-o

situatie dificila, si anume, in imposibilitatea de a achita cheltuielile financiare si / sau impozitele. Acest

indicator, este dupa parerea mai multor analisti financiari "un indicator sensibil de criza financiara",

deoarece el permite efectuarea unui diagnostic al dificultatilor intreprinderii, furnizand o masura a

capacitatii reale de rambursare a intreprinderii si a rentabilitatii sale, inainte de inregistrarea

cheltuielilor financiare, amortizarilor si provizioanelor si a impozitelor.

b) capacitatea de autofinantare (CAF)

CAF = EBE - Cheltuieli financiare - Impozitul pe profit = Amortizare + Profitul net

CAF ( 2008 ) = 19.155 - 552 - 3.453 = 15.150

CAF ( 2009 ) = 26.900 - 0 - 4.477 = 22.423

EBE = excedentul brut al exploatarii

EBE = CA - cheltuieli de exploatare

EBE ( 2008 ) = 55.784 - 36.629 = 19.155

EBE ( 2009 ) = 69.565 - 42.665 = 26.900

CA = cifra de afaceri

Capacitatea de autofinantare reflecta potentialul financiar de crestere economica a intreprinderii, respectiv sursa interna de finantare generala de activitatea indsutriala si comerciala a acesteia destinata sa asigure.

finantarea unor nevoi ale gestiunii curente;

cresterea fondului de rulment;

finantarea totala sau partiala a noilor investitii;

rambursarea imprumuturilor contractate;

remunerarea capitalurilor investite.

In esenta capacitatea de autofinantare reprezinta un indicator care exprima independenta financiara a intreprinderii, reflectand un flux de disponibilitati potential sau real. Marimea sa depinde, pe de o parte, de rentabilitatea intreprinderii, iar pe de alta parte, de politica de investitii a intreprinderii si de metodele de amortizare a activelor imobilizate.

c) autofinantarea

A = CAF- Dividende prelevate

A ( 2008 ) = 15.150 - 837 = 14.313

A ( 2009 ) = 22.423 - 837 = 21.586

Autofinantarea constituie o sursa interna destinata acoperirii nevoilor de finantare ale exercitiului viitor, expresie a bogatiei create de intreprindere. Ea este deterinata de cresterea surselor obtinute din propria activitate a intreprinderii si care vor ramane in mod permanent la dispozitia acesteia pentru finantarea activitatii viitoare.

Analiza dinamica se realizeaza cu ajutorul ratelor si indicatorilor de rambursare a datoriilor si de autonomia financiara dupa cum urmeaza

a) rata capacitatii de rambursare ( datorii/CAF) care trebuie sa fie mai mica de 3-4 ani.

b) rata capacitatii de plata a dividendelor

c) rata autonomiei financiare

Se apreciaza ca acest indicator sa aiba valoare mai mare decat 2 iar o valoare mai mica decat 1 arata un risc de incapacitate de plata.

d) excedentul de trezorerie al exploatarii poate exprima el insusi capacitatea de rambursare a datoriilor, care este implinit daca se realizeaza relatia

ETE - Impozitul pe profi t≥ Cheltuielile financiare + rambursarea anual a datoriilor

2.4 Analiza riscului de faliment prin metoda scorurilor

Metodele de analiza a riscului prezentate anterior permit masurarea performantelor trecute ale intreprinderii, informand in mica masura asupra viitorului acesteia. Rezultatele financiare se pot degrada foarte rapid in timp. De aceea apare tot mai evidenta necesitatea unor informatii mai precise cu privire la viitor, la riscul de faliment. Ca o reactie la aceste cerinte practice, diagnosticul riscului de faliment a cunoscut o importanta dezvoltare datorita utilizarii unor metode statistice de analiza a situatiei financiare pornind de la un ansamblu de rate.

Metoda "scoring" are ca obiectiv furnizarea unor modele predictive pentru evaluarea riscului de faliment al unei intreprinderi. Aceasta metoda se bazeaza pe tehnicile statistice ale analizei discriminante. Aplicarea ei presupune observarea unui ansamblu de intreprinderi format din doua grupuri distincte: un grup de intreprinderi cu dificultati financiare si un grup de intreprinderi sanatoase. Pentru fiecare din cele doua grupuri se stabileste o serie de rate, dupa care se determina cea mai buna combinatie liniara de rate care sa permita diferentierea celor doua grupuri de intreprinderi.

Ca urmare a aplicarii analizei discriminante, se obtine pentru fiecare intreprindere un scor "Z", functie liniara de un ansamblu de rate. Distributia diferitelor scoruri permite distingerea intreprinderilor sanatoase de cele in dificultate.

In teoria economica au fost elaborate o serie de modele bazate pe metoda scorurilor, dintre care cele mai cunoscute sunt: modelul Altman; modelul Canon si Holder; modelul Holder, Loeb si Partier; modelul Bancii Frantei etc.

CAPITOLUL III

Analiza functionala a riscului de faliment

Analiza patrimoniala a riscului de faliment a fost completata cu analiza functionala bazata pe notiunea de stocuri si fluxuri din utilizari si resurse. Analiza functionala este adesea calificata ca o analiza dinamica, prin opozitie cu analiza patrimoniala fundamental statica. In realitate, analiza functionala are un caracter static atunci cand e bazata pe analiza stocurilor, sau dinamic, cand opereaza cu fluxuri de utilizari si resurse.

3.1 Relatiile de trezorerie si aprecierea riscului de faliment

Diferenta dintre fondul de rulment si nevoia de fond de rulment reprezinta soldul de trezorerie (T) :

T = FR- NFR.

T ( 2008 ) = 14.583 - 14.363 = 220

T ( 2009 ) = 38.130 - 37.920 = 210

T = soldul de trezorerie

FRF = fondul de rulment functional

NFR= nevoia de fond de rulment

Fig.4 Reprezentarea grafica a trezoreriei nete

Relatiile de trezorerie pun in evidenta modul de realizare a ciclurilor financiare ale intreprinderii:

a)       In optica functionala, echilibrul financiar este respectat daca: FRF >NFR; aceasta implica un sold pozitiv de trezorerie: T > 0. Deci, fondul de rulment este suficient de mare nu numai pentru finantarea nevoii de fond de rulment din exploatare, ci si pentru asigurarea unei trezorerii care sa-i permita efectuarea de plasamente si detinerea unor disponibilitati. Capitalul permanent, asigura in acest caz, finantarea stabila a:

- ansamblului imobilizarilor;

- nevoii de fond de rulment pentru exploatare;

- lichiditatii excedentare.

O asemenea structura financiara apare la prima vedere favorabila in termeni de echilibru financiar, respectiv de risc. Pe termen scurt pot aparea unele dificultati de plata daca anumite resurse de trezorerie au termene scurte de plata. Dar, o astfel de situatie nu poate sa genereze probleme grave de solvabilitate, deoarece negocierea unui nou credit sau realizarea unor active ar trebui sa permita intreprinderii sa treaca peste dificultatile existente. Existenta unui sold de trezorerie pozitiv ar putea fi insa semnul unei fragilitati potentiale pe termen mediu sau lung. Abundenta de resurse stabile ar putea semnifica o utilizare insuficient de eficace a acestora, ceea ce in perspectiva medie sau lunga genereaza dificultati in remunerarea capitalului si rambursarea imprumuturilor.

O asemenea apreciere trebuie formulata cu prudenta intr-o conjunctura financiara caracterizata printr-o rata a dobanzii foarte ridicata, care descurajeaza investitiile productive si incita intreprinderile sa-si orienteze fondurile spre utilizari de trezorerie, mai remuneratorii si mai putin riscante.

b)  Daca FRF < NFR , intreprinderea are un sold negativ de trezorerie : T < 0. In acest caz, nevoia de fond de rulment nu poate fi finantat in intregime din resurse permenente, intreprinderea fiind obligata sa apeleze la resurse de trezorerie (mai ales credite bancare) pentru a acoperi, partial, nevoia de finantare generata de ciclul de exploatare.

O asemenea situatie a bilantului atentioneaza asupra echilibrului financiar, intreprinderea fiind considerata vulnerabila. Astfel, derularea normala a ciclului de exploatare justifica apelarea la resurse de trezorerie fara ca imaginea, posibilitatile intreprinderii sa fie puse la indoiala. Adevarata problema generata de o trezorerie negativa nu se pune in termeni de solvabilitate, ci de dependenta fata de banci, care furnizeaza majoritatea resurselor de trezorerie. Acordarea, respectiv reinnoirea sistematica de credite conduce in numeroase cazuri la tranformarea lor in credite pe termen lung. Pentru intreprinderile cu dificultati financiare, bancherii ajung sa imparta riscul cu proprietarul, fiind obligati sa se poarte ca un cvasi-asociat. Dependenta intreprinderii fata de banca, poate genera practic riscul de nereinnoire a creditelor curente, precum si riscul de a accepta conditii de creditare neavantajoase, in special o rata a dobanzii mai mare.

c)  Daca FRF = NFR , soldul de trezorerie este nul: T = 0

Aceasta egalitate este numai teoretica; in activitatea practica ea nu poate avea decat caracter pasager. Mentinerea unei trezorerii care sa tinda spre zero, chiar in conditiile unei fluctuatii in sensul cresterii sau scaderii, poate fi expresia unei politici de gestiune financiara. O asemenea practica (T 0) apara intreprinderea impotriva riscurilor pe care le prezinta, atat detinerea unor supralichiditati ( folosire ineficienta a resurselor ) , cat si o trezorerie negativa ( dependenta fata de banci).

Fondul de rulment functional, nevoia de fond de rulment si relatiile de trezorerie furnizeaza indicatii simple si rapide asupra structurii patrimoniului si a problemelor de echilibru puse de finantarea investitiilor si a exploatarii. Este vorba, fara indoiala, de un prim nivel de reprezentare a echilibrului financiar.

3.2 Calculul si analiza nevoii de fond de rulment pentru exploatare cu ajutorul ratelor de gestiune

Calculul nevoii de fond de rulment din exploatare se poate face si prin folosirea ratelor de gestiune, stabilite ca raport intre un stoc si un flux de aceeasi natura. Aceste rate se calculeaza pentru elementele de activ si pasiv care definesc continutul nevoii de rulment.

a) Rata globala a nevoii de fond de rulment:

R_gNFR = NFR x 360 / CA

R_gNFR (2008 ) = 14.363 x 360 / 55.784 = 0.92 %

R_gNFR ( 2009 ) = 37.920 x 360 / 69.565 = 1.96%

NFR = necesar de fond de rulment

CA = cifra de afaceri

Concluzii si propuneri

Din analiza efectuata asupra situatiei financiar-patrimoniale reiese faptul ca societatea comerciala se afla in stare de echilibru financiar, toate ratele de structura ale pasivului si activului incadrandu-se in intervale favorabile.

Fondul de rulment privit in ansamblu are o evolutie crescatoare pe intreaga perioada analizata, ceea ce permite firmei sa-si acopere intreaga finantare a activelor circulante, dispunand chiar si de un fond de rulment. Acest lucru determina existenta unei trezorerii pozitive.

Dispunand de o trezorerie pozitiva, S.C SMP STRUCTURAL FUNDS & BUSSINES CONSULTING S.R.L. isi poate finanta necesarul de fond de rulment

Din analiza riscului rezulta date care conduc la concluzia ca firma supusa analizei nu prezinta risc economic.

Din punct de vedere al lichiditatii firma analizata ar putea intampina greutati in situatia in care ar trebui sa achite datoriile pe termen scurt intr-o perioada relativ mica.

Folosind metoda scorurilor pentru a analiza riscul de faliment se observa ca firma se inscrie in zona cu risc mediu de faliment

In urma analizei efectuate, rezulta ca firma desfasoara o activitate profitabila avand o situatie stabila pe piata economica

Viziunea de viitor a firmei o reprezinta atragerea de noi clientii si extinderea activitatii de consultanta pe mai multe sectoare,ajutand astfel la cresterea cifrei de afaceri.Prin oferirea de contracte avantajoase,firma doreste sa combata concurenta si sa devina o firma cu un mare interes national pe piata afacerilor.

BIBLIOGRAFIE

1. I. Morosan, Analiza informatiilor contabile armonizate, Editura Fd Rom de Maine, 2008.
2. D. Margulescu si colectivul, Analiza economico - financiara a societatilor comerciale, Sup la Rev Tribuna economica, Bucuresti, 1994
3. M. Niculescu, Analiza economico-financiara, Bucuresti, 1993
4. M. Niculescu, Metode de analiza a riscului, Revista Finante, Credit, Contabilitate, 1992
5. D. M. Paraschivescu, W. Pavaloaia, Modele de contabilitate si analiza financiara, Editura Neuron, Focsani, 1994
6. G. Suciu, Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura Infomarket, Brasov, 2009
7. G. Vintila, Gestiunea financiara a intreprinderii, Bucuresti, 1995
8. G. Vintila, Gestiunea financiara a intreprinderii, Bucuretti, 2000
9. www.contab - audit. ro