Clasificarea deciziilor financiare manageriale prin prisma pozitiilor bilantului contabil

CLASIFICAREA DECIZIILOR FINANCIARE MANAGERIALE PRIN PRISMA POZITIILOR BILANTULUI CONTABIL

Specific managementului financiar ii sunt doua functii fundamentale cu care opereaza in cadrul mecanismelor intreprinderii si anume: a).- planificarea si controlul activitatilor din intreprindere prin prisma criteriilor financiare; b).- fundamentarea si adoptarea de decizii financiare manageriale.

1. -Planificarea si controlul activitatii prin prisma criteriilor financiare vizeaza cu precadere:

a) mentenanta firmei, capacitatea de a produce: - inlocuiri / - modernizari/ retehnologizari

b) expansiunea -a evalua si exploata posibilitatile de utilizare eficienta a capacitatilor existente (reproiectari, imbunatatiri, eliminarea locurilor inguste) : - a pune in opera noi proiecte de investitii; -achizitii; -fuziuni

2. -Fundamentarea si adoptarea de decizii financiare manageriale

a)decizii privind plasamentul de capital pe termen lung si utilizarea eficienta a capitalului fix

b)decizii privind capitalul circulamt

c)decizii privind finantarea pe termen lung

• Decizii privind valorile aflate in exploatare

Decizii privind valorile realizabile pe termen scurt

-optimizareasi definirea politicii de credit comercial

-gestiunea portofoliului de hartii de valoare

Decizii privind lichiditatile firmei

-marja de siguranta a disponibilitatilor banesti

-privind activele de tip hotmoney

• Decizii privind finantarea firmei pe termen lung

a)decizii privind constituirea de capital propriu

-constituirea capitalului social

-constituirea rezervelor

b)decizii privind capitalul imprumutat

-politicile de indatorare pe termen lung, mediu si scurt

c) politicile de dividende si autofinantare

DECIZIILE PRIVIND CAPITALUL FIX se refera la procurarea si intretinerea

aparatului tehnologic al intreprinderii care in principal au o pronuntata tenta economica. Managementul financiar urmareste prin decizii in acest domeniu finalitatea plasamentelor, randamentul financiar al capitalului, profitul sperat; prin aceasta ele devin automat si decizii financiare.

Orice actiune in domeniul capitalului fix, orice proiect investitional, e absolut necesar sa fie validat si prin prisma criteriului financiar, profit, valoare actualizata neta, rata interna de randament.

Importata acestor decizii este data de faptul ca se refera la modul concret de utilizare a capitalului inglobat in active fara de care intreprinderea nu poate exista si functiona. Ele privesc potentialul productiv al intreprinderii ca element ce da dimensiunea iesirilor din sistem, de a crea utilitati.

DECIZIILE REFERITOARE LA CAPITALUL CIRCULANT se refera la

dimensionarea activelor circulante menite sa asigure substanta si continuitatea procesului productiv (nevoia minima necesara) Ele trebuie sa inglobeze nevoia minima de capital necesar. Caracteristica lor principala este ca se afla in opozitie cu decizia economica si tehnica pe care o promoveza alte centre de responsabilitate din intreprindere. De aici permanenta confruntare a deciziei financiare de acest tip cu decizia economica si tehnica pe durata derularii actului conduceri.

DECIZII REFERITOARE LA FINANTAREA PE TERMEN LUNG

Sunt decizii care vizeaza supravietuirea intreprinderii prin prisma solvabilitatii, a echilibrului financiar pe termen lung. Sunt decizii cu tenta pur financiara, si au implicatii majore asupra gestiunii intreprinderii, strategiei sale de piata. Acest tip de decizii se considera un factor de crestere a eficientei. Ele mai vizeaza si oportunitatea procurarii capitalului, costul rezonabil de capital, sursa de provenienta a capitalului. sunt nemijlocit legate de accesul firmei, functie de performantele financiare, la resursele suplimentare de capital de pe piata.

Aceaste decizii nu privesc din punct de vedere fizic mijloacele afectate realizarii productiei, ci structura de capital, structura financiara, a firmei, politicile de indatorare, politicile de distribuire a profitului, politici privind valoarea de piata, motiv pentru care dupa maniera in care se fundamenteza si se adopta ele reprezenta intr-un final expresia credibilitatii pe care intreprinderea o prezinta in fata tertilor in actiunile pe care ea le intreprinde pe piata.

Principiul fundamental de care trebuie sa se tina seama in materie de decizii, privind finantarea pe termen lung, este acela al echivalentei cronologice. Potrivit lui, orice plasament de capital in active trebuie sa fie finantat pe seama unei resurse a carei durata de exigibilitate este egala cu durata de existenta a plasamentului.

De aici si reguli extrem de stricte privind comportamentul in domeniul finantarii si anume:

1. -Pentru ca echilibrul financiar pe termen lung sa fie cat mai consistent, aceasta reprezinta un factor ce conditioneaza functionarea mecanismului firmei, este necesar ca cea mai mare parte a capitalului fix (plasamentele) sa fie acoperite cu capitalul propriu. In felul acesta se atenueaza riscul si se ofera actionarilor un grad mai inalt de siguranta, iar creditorilor un grad mai inalt de credibilitate. Se creaza totodata posibilitatea unui acces permanent pe piata la resurse suplimentare de capital.

2.- In finantare necesarul de active imobilizate trebuie sa fie acoperit in intregime pe seama capitalului permanent, pentru ca numai asa se poate respecta deplin criteriul echivalentei cronologice.

3.- Activele circulante sa fie finantate partial pe seama fondului de rulment net. Fondul de rulment net trebuie dimensionat optim intrucat aceasta oglindeste maniera in care se realizeza echilibrul pe termen scurt, prudenta pe care echipa manageriala o manifesta pentru a evita blocajele financiare, inclusiv falimentul.

Deciziile privind fondul de rulment net se afla in campul unor contradictii determinate de costul de capital pe termen scurt, eficienta cu care se utilizeaza resursa reprezentand capitalul permanent.

Practica pe piata financiara dovedeste ca in general costul capitalului pe termen scurt, relativ este mai scazut decat costul capitalului pe termen lung. Tendinta managerului este de a lucra cu un fond de rulment net cat mai mic, de a acoperi nevoia de capital prin credite pe termen cat mai scurt. Procedand asa managerul se expune riscului in privinta lichiditatilor pe seama carora isi onoreaza obligatiile la scadenta. Pentru a fi un manager prudent este necesar sa se lucreze cu fond de rulment net pozitiv , dar suficient , sa fie preocupat de masurile prin care sa accelereze viteza de rotatie a activelor circulante si de posibilitatea de onorare la scadenta a obligatiilor fata de terti.