Contabilitatea a inceput sa se contureze in evul mediu odata cu aparitia capitalismului, a extinderii economiei monetare.
Stadii superioare de dezvoltare a atins contabilitatea in unle orase mari ale Iataliei de Nord - Florenta, Venetia - dezvoltarea afacerilor in sec.XV impunand conceperea sI aplicarea "metodei venetiene" de organizare a contabilitatii.
Ľn anul 1494 a aparut la venetia prima lucrare de literatura contabila apartinand italianului Luca Paciolo sub titlul "Summa de arithmetica, geometria, proportioni et proportionalita"
Ľn cartea a-IX-a a acestei lucrari, denumita " Tractatus de computis et scripuris" descrie pentru prima data partida dubla , care reprezinta sI astazi una din trasaturile definitorii ale contabilitatii.
Opera lui Paciolo a raspuns nevoilor vietii economice, ale caselor de comert., deoarece prin partida dubla ( den. "Scrittura doppia") se punea ordine in socotelile afacerilor companiei, aceasta fiind apreciata ca una din cheile succesului ("Upi est non ordo ibi est confusio).
Aplicarea metodei dublei partide incepe sa se generalizeze intre sec. XVII-XVIII, indeosedi in Europa Occidentala, etapa caracterizata sI prin conturarea unei literaturi contabile. Ľn Italia profesia de contabil era superioara tuturor celorlalte. Contabilii au inceput sa-si infiinteze organizatii profesionale sI pastrau secretul asupra partidei duble, ceea ce a contribuit la cresterea prestigiului lor.
Ľncepind cu a doua jumatate a sec XIX se remarca dezvoltarea societatilor pe actiuni, a caror conducere se separa de proprietarii acestora. Aceasta a dus la aparitia contabilitatii de intreprindere, cu 2 circuite distincte:
( contabilitatea generala - denumita sI financiara;
( contabilitatea de gestiune (dualism contabil)- se ocupa cu calculatia costurilor.
Ľn primele decenii ale sec. XX contabilitatea de intreprindere incepe sa fie supusa procesului de normalizare (stabilirea de reguli sI norme privind modul de organizare ala contabilitatii)
Ľncepind cu a doua jumatate a sec. XIX se remarca evolutia contabilitatii romanesti, indeosebi in planul literaturii contabile, care apare cu un decalaj de aproape 3 secole fata de tarile europene occidentale, deoarece in spatiul romanesc formele economice capitaliste au aparut cu intarziere.
Pana in prima parte a sec. XVIII in sarile Romane se foloseau lucrari de contabilitate ale unor autori straini ( lucrari franceze in sarile Romane, Italiene in Moldova).
Cercetarea contabila fundamentala are ca obiect definirea conceptelor, principiilor, ale functiilor contabilitatii, ceea ce desi nu are implicatii directe si certe asupra activitatii practice contribuie la promovarea si orientarea anumitor practici contabile.
Cercetarea contabila aplicativa consta in studierea cailor si modalitatilor de perfectionare si inovare a mijloacelor concrete de lucru cu care opereaza contabilitatea, aceasta implicand sI o confirmare a valabilitatii acestora.
Cercetarea contabila normativa a fost propusa de Bernard Colasse (?) in 1993. Ea vizeaza procesul de normalizare a contabilit. Acest proces consta in stabilirea unui ansamblu de norme sI reguli care trebuie respectate de intreprindere atat pe parcursul desfasurarii activitatii contabile cat si la prezentarea periodica a acestora cu ajutorul situatiilor contabile de sinteza (bilantul contabil).
Aceste norme si reguli, impreuna cu metodologia de determinare, de explicare si evaluare a lor formeaza continutul cercetarii contabile de tip normativ, care si ea contribuie la dezvoltarea teoriei contabile.
1.2. Apartenenta contabilitatii la stiintele sociale
( este legata nemijlocit de fundamentarea contabilitatii ca stiinta.
Disciplinele pot fi clasificate in functie de obiectul de studiu in:
( stiinte ale naturii
( stiinte sociale, denumite si umane ( stiintele economice, st. juridice, st. de gestiune, st. politice )
Spre deosebire de stiintele naturii, care au ca obiect de studiu fenomenele naturale, stiintele sociale studiaza raporturile dintre oameni ca membri ai societatii.
