Evolutia dreptului comercial in Romania

Evolutia dreptului comercial in Romania

Pe teritoriul tarii noastre, ca si pretutindeni, la inceput comertul a fost guvernat potrivit unor reguli cutumiare, fie de sorginte locala (obiceiul pamantului), fie de prove­nienta straina, ca urmare a legaturilor cu negustorii straini.Inca din sec. al VII-lea I.Ch. negustorii greci din Milet si Heracleea au intemeiat cetatile Histria,Tomis si Calatis pe malurile Marii Negre dezvoltand un comert infloritor cu geto-dacii.

Primele legiuiri scrise, Pravila lui Vasile Lupu-1646 in Muntenia si Indreptarea Legii a lui Matei Basarab-1652 in Moldova,nu cuprindeau reguli speciale pentru comert deoarece erau dispozitii de drept civil. Primele reguli de drept comercial apar,,dupa legile imparatesti bizantine' pentru prima oara, in Codul lui Andronache Donici, din 1814, aplicabile in Muntenia , care faceau referiri la,,daraverile comerciale" si ,,iconomicosul fasliment".

Codul Caragea aparut in Moldova in 1817, scris in limba greaca, continea reglementari in materie de vanzare comerciala,cambii, societati comerciale, faliment, s.a. .

In 1840, in Muntenia s-a pus in aplicare Codul comercial francez, iar in Moldova a fost aplicat din anul 1864. In 1887 a fost adoptat actualul Cod comercial roman (pentru care s-a fost folosit ca izvor de inspiratie Codul comercial italian din 1882, precum si legislatia germana si belgiana).

Codul comercial roman a manifestat constanta in aplicare pana in anul 1948, cand, trecandu-se la economia planificata supercentralizata, Codul comercial roman a ramas aplicabil doar in raporturile juridice de comert exterior, insa si aici cu numeroase restrictii.

Dupa decembrie 1989,si mai exact dupa adoptarea Constitutiei Romaniei din anul 1991 cand s-a consacrat trecerea la economia de piata, Codul comercial, care a fost totusi mentinut in vigoare, si-a redobandit toate atributele sale de principala reglementare a raporturilor comerciale dintre comercianti. Desigur ca multe din dispozitiile sale sunt astazi desuete, iar, pe de alta parte, tre­buia mai intai sa se iasa din sistemul economiei planificate supercentralizate, care legase intreprinderile economice intr-un sistem al carui mecanism de functionare era total inadecvat economiei de piata.

Apatitia si functionarea economiei de piata in Romania este un proces de durata care presupune in mod obligatoriu crearea unui cadru juridic adecvat, care sa reglementeze statutul juridic al agentilor economici si a raporturile juridice la care acestia participa (economia de piata are ca principali agenti economici comerciantii - persoane fizice si societati comerciale , iar raporturile juridice ce se stabilesc intre ei sunt raporturi de drept comercial).

Prima reglementare in acest domeniu, dupa revolutia din decembrie 1989, a constituit-o Decretul-Lege nr. 54/1990 privind organizarea si desfasurarea unor activi­tati economice pe baza liberei initiative (publicat in Monitorul Oficial nr. 20/1990), in aplicarea caruia a fost adoptata Hotararea Guvernului Romaniei nr. 201/1990.

In baza acestei prime reglementari s-a creat posibilitatea organizarii, prin libera initiativa, a unor intreprinderi mici, asociatii cu scop lucrativ, asociatii si acti­vitati prestate de persoane fizice in mod independent.

Dar, era necesara si o transformare de natura structurala care sa asigure con­versiunea vechilor agenti economici - unitati economice de stat (intreprinderi si cen­trale) - in agenti ai economiei de piata, prin ruperea sistemului hipercentralizat care-i unea intr-un sistem unic si unitar interdependent. Aceasta actiune de politica eco­nomica de mare amploare a demarat cu elaborarea cadrului juridic necesar, fiind adoptata Legea nr.15/1990 privind reorganizarea unitatilor de stat ca regii autonome si societati comerciale cu capital de stat (publicata in Monitorul Oficial nr. 98/1990).

Prin art. 47 din Legea nr.15/1990 privind reorganizarea unitatilor de stat ca regii autonome si societati comerciale cu capital de stat s-a prevazut in mod expres ca relatiile co­merciale dintre regiile autonome, cele dintre societatile comerciale cu capital de stat, precum si relatiile dintre ele si stat se vor desfasura, in viitor, pe baze contrac­tuale, iar contractele vor fi guvernate de principiul libertatii contractuale si de regle­mentarile din Codul comercial. Deci, a fost abolita metoda conducerii economiei nationale pe baza de plan unic si obligatoriu pentru toate unitatile economice (fara insa ca prin aceasta sa fie eliminata si metoda planificarii).

Au urmat apoi o serie intreaga de acte normative prin care s-a amplificat mult cadrul juridic de reorganizare a economiei dupa principiile pietei. Astfel, a fost adop­tata iLegea nr. 26/1990 privind Registrul Comertului; Legea nr. 31/1990 privind socie­tatile comerciale (republicata in M. Of. nr. 33/1998); Hotararea Guvernului nr. 1323/1990 privind unele masuri pentru aplicarea Legii referitoare la societatile comerciale; Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale;Legea concurentei nr.21/1996; Legea nr. 33/1991 pri­vind activitatea bancara (inlocuita prin Legea nr. 58/1998); Legea nr. 35/1991 privind regimul investitiilor straine (inlocuita de O.U.G. nr. 92/1997);Legea nr.52/1994 privind valorile imobiliare si bursele de valori; Legea nr.219/1998 privind regimul concesiunilor;Legea nr.133/1999 privind stimularea intreprinzatorilor privati pentru infiintarea si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii,etc.

Fireste insa ca acest cadru juridic, care se va amplifica in continuare, trebuie sa aiba si un ax in jurul caruia sa fie articulate si sa capete functionalitate in plan superior toate mecanismele specifice pietei, aceasta realizandu-se prin Legea nr. 44/1998 privind privati­zarea societatilor comerciale si Legea nr.99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice.

Desi actele normative sus mentionate au constituit elemente de baza cu privire la implementarea economiei de piata, ele au fost urmate de noi acte normative care au urmarit adaptarea in permanenta a legilor la nevoile perioadei de tranzitie dar si la armonizarea legislatiei romane din perspectiva exigentelor pe care le presupune integrarea economiei romanesti in cadrul structurilor Uniunii Europene.