Principalele curente de gandire economica

Principalele curente de gandire economica

1. Liberalismul

Liberalismul este o doctrina politica i economica care proclama principiul liberta ii politice i economice a indivizilor i se opune colectivismului, socialismului, etatismului i, in general, tuturor ideilor politice care pun interesele societa ii, statului sau na iunii inaintea individului. Individul i liberta ile sale constituie elementul central al intregii doctrine liberale.

Intr-un sens strict, liberalismul, numit 'clasic', este un curent filosofic nascut in Europa secolelor al XVII-lea i al XVIII-lea, care pleaca de la ideea ca fiecare fiin a umana are, prin na tere, drepturi naturale pe care nici o putere nu le poate impieta i anume: dreptul la via a, la libertate i la proprietate. Ca urmare, liberalii vor sa limiteze prerogativele statului i ale altor forme de putere, oricare ar fi forma i modul lor de manifestare.

In sens larg, liberalismul proslave te construirea unei societa i caracterizate prin: libertatea de gandire a indivizilor, domnia dreptului natural, liberul schimb de idei, economia de pia a pe baza ini iativei private i un sistem transparent de guvernare, in care drepturile minorita ilor sunt garantate. Exista mai multe curente de gandire liberala care se diferen iaza intr-un mod mai precis prin fundamentele lor filosofice, prin limitele asignate statului i prin domeniul asupra caruia ele aplica principiul liberta ii.

Liberalism politic este doctrina care vizeaza reducerea puterilor Statului la protec ia drepturilor i liberta ilor individuale, opunandu-se ideii de 'Stat providen ial'. Indivizii sunt liberi sa i i urmareasca propriile interese atat timp cat nu afecteaza drepturile i liberta ile celorlal i.

Liberalism economic este doctrina care proclama libera concuren a pe pia a, neinterven ia Statului in economie i are ca principiu fundamental proprietatea individuala.

Teoria liberala a economiei este un produs de conceptie iluminista Adam Smith

considerat parintele spiritual al acestei teorii, sustine o minima implicare a statului in

economie. Pozitia liberalismului economic relativ la minimizarea interventiei statului, afirmata inca din secolul al XVIII-lea, considera in rezumat ca daca fiecare agent economic ar fi lasat sa se manifeste in limitele posibilitatilor proprii, in loc sa fie controlat de catre stat, atunci rezultatul ar putea sa fie o societate mai armonioasa si echitabila, caracterizata printr-o prosperitate constant crescatoare. Acest deziderat economic sta la baza ideologiei politice a liberalismului clasic.

Catre sfarsitul secolului al XVIII-lea, conceptul de liberalism economic sau liberalism de

piata a constituit fundamentul miscarii catre un sistem economic capitalist al pietei libere, dar si confirmarea dizolvarii sistemului mercantilist care considera ca prosperitatea unei natiuni depinde de volumul de capital, ca volumul global al activitatilor comerciale este, practic, fix, "neschimbator", statul jucand rolul de protector al tuturor activitatilor economice. In zilele noastre, teoria liberala este puternic asociata cu liberatrianismul, cu economia neoliberala si cu unele scoli ale conservatorismului, in particular conservatorismul liberal

Teoria liberalismului economic se bazeaza pe doua concepte centrale: proprietatea

privata si contractele individuale. Initial, teoria se baza pe axioma conform careia actiunile economice individuale se intemeiaza pe interesul egoist, personal, si ca permitand indivizilor sa actioneze fara restrictii se obtin cele mai bune rezultate, cu conditia ca sa fie asigurate cel putin standardele minime ale informarii publice si legale, cum ar fi interdictia oricarei persoane de a fura sau de a ameninta.

Liberalismului economic i-a fost asociat capitalismul, ca sistem social in care indivizii sunt liberi sa-si urmareasca interesul propriu rational, sa posede proprietati si sa profite de pe urma actiunilor proprii. Liberalismul economic este adeptul formulei : « laissez faire », care presupune neinterventia statului in economie. Rezultatul : proprietatea privata, initiativa individuala, libera concurenta, prosperitatea economica.

Statul liberal este, inainte de toate, un stat limitat atat in privinta puterilor- statul de drept, care presupune domnia legii, cat si in privinta functiilor sale - statul minimal. Statul liberal neinterventionist se opune statului socialist paternalist, interventionist. Printre principiile liberale clasice referitoare la stat se numara : separarea puterilor in stat, supunerea fata de legi, nu fata de judecatori, sistemul reprezentativ. Acest ultim principiu este liantul intre liberalism si democratie.

2.Conservatorismul

Conservatorismul este o doctrina politica aparuta ca o reac ie la liberalism.

este o doctrina care sustine vechile forme ale vietii politice, culturale si economice, si care pledeaza pentru apararea ordinii traditionale.

Este o ideologie caracterizata cel mai bine de vicontele Falkland printr-un dicton care spune ca: "atunci cand nu este necesar sa schimbi ceva, este necesar sa nu schimbi nimic".

"Conservatorismul s-a nascut ca reactie la schimbarile sociale si politice rapide produse de revolutiile moderne de la sfarsitul secolului XVIII si inceputul secolului XIX sub impactul raspandirii liberalismului". Daca liberalii cred in rationalitatea unor principii si cer realizarea legilor pe baza unor abstractii intelectualiste: principii, idealuri si teorii, conservatorii cred contrariul, adica legile sa fie create pe baza traditiei si practicii sociale deja existente. Aceasta teorie este explicata cel mai bine de catre Edmund Burke, fondatorul gindirii conservatoare, in felul urmator: "Moravurile sunt mai importante decat legile. De moravuri depind, in mare masura, legile'.

In Romania, mare parte dintre membrii marcanti ai Partidului Conservator - ca de exemplu: Titu Maiorescu, P. Carp, V. Pogor - erau si membri fondatori ai societatii culturale Junimea, organizatie care a jucat un rol de seama pe scena confruntarilor politico-ideologice romanesti din a doua jumatate a secolului al XIX-lea

3.Socialismul

Socialismul este un concept, o ideologie sau un grup de ideologii, un ansamblu de mi cari politice care au evoluat i s-au ramificat de-a lungul timpului, un sistem economic. La inceput, s-a bazat pe proletariatul organizat cu scopul de a cladi o societate lipsita de clase sociale. Dar, pana la urma, se concentreaza, din ce in ce mai mult, pe reforme sociale in cadrul democra iilor moderne.

Nu trebuie confundat socialismul cu comunismul. O republica socialista/stat socialist i i propune sa instaureze comunismul.

Prin socialism se mai in elege ansamblul doctrinelor social-politice care combat individualismul, apara no iunile de egalitate i solidaritate i constitue un proiect atat economic (colectivism economic, autogestiune, economie mixta), cat i social (egalitate in drepturi, egalitate de anse) i politic (democra ie).

Astazi, socialismul cuprinde intr-un mod foarte larg i general pe to i cei ce doresc schimbarea organizarii sociale in vederea ob inerii unei mai mari justi ii sociale: el il include atat pe sociali tii marxi ti, cat i pe social-democra i i pe anarhi ti. Aceste curente se infrunta in probleme fundamentale: pentru sau contra statului, pentru sistemul parlamentar sau pentru democra ia directa.

In privin a teoriilor socialiste se pot deosebi:

Socialismul marxist = teorie politica bazata pe concep ia materialista a istoriei i caracterizata prin luarea drept obiectiv a punerii in comun a mijloacelor de produc ie i de schimb, ca i prin reparti ia echitabila a bunurilor. Ea lupta pentru emanciparea muncitorilor i aranilor, pentru o lume fara clase sociale i fara oprimare. Pentru Marx, care a stabilit i definit esen a mi carii socialiste, socialismul implica, in final, eliminarea pie ei, a capitalului, a muncii ca marfa i chiar a banilor. Principalii sociali ti marxi ti au fost: Karl Marx, Friedrich Engels, Paul Lafargue, Rosa Luxemburg, Karl Liebknecht, Antonio Gramsci, Vladimir Ilici Lenin, Leon Trotsky.

Comunismul = ansamblul concep iilor socialiste care concep instaurarea oranduirii socialiste ca o cerin a a ra iunii, ca o concretizare a unui ideal moral, prin transformarea sociala i edificarea unei societa i ideale, bazata pe abunden a i egalitate. El nu face distinc ie intre clasele sociale, intre saraci i boga i, intre exploata i i exploatatori, a a cum fac marxi tii. Critica lor se indreapta impotriva capitalismului, sistem ce are consecin e nefaste asupra dezvoltarii omului. Principalii sociali ti utopici au fost: Gracchus Babeuf, Charles Fourier, Robert Owen, A. Blanqui, Saint-Simon.

Socialismul anarhist (libertar) = exprima o critica radicala a societa ii i a tuturor formelor de guvernare ce stau stavila unei dezvoltari armonioase a individului i care il constrang la corup ie. Principalele figuri ale socialismului libertar sunt: P. J. Proudhon, Mihail Bakunin, Piotr Kropotkin, Noam Chomsky.

Socialismul reformist = de i pastreaza din marxism obiectivul depa irii capitalismului i faurirea unei societa i socialiste in care mijloacele de produc ie sa fie proprietate colectiva - resping revolu ia pentru atingerea acestui el, adica luarea puterii prin violen a de catre proletariatul organizat. Reformi tii sus in ca statul burghez sa fie constrans, prin lupte sindicale i parlamentare, sa faca reformele necesare perfec ionarii societa ii. Principalii sociali ti reformi ti au fost: Jean Jaures, Eduard Bernstein, Karl Kautsky.

De i exista o mare diversitate de opinii printre grupurile socialiste, to i sunt de acord ca i i au radacinile comune in luptele din secolele XIX i XX ale muncitorilor din industrie i din agricultura, lupte duse conform principiului solidarita ii i pentru faurirea unei societa i egalitariste, cu o economie care ar servi emanciparii maselor largi populare, iar nu doar pu inilor bogata i. Socialismul trebuie privit ca o forma de organizare sociala, in care interesul societa ii primeaza in fa a interesului unui individ sau a unui grup restrans de indivizi i vine in opozi ie cu liberalismul, care reprezinta sistemul social in care primeaza interesul individului, sau al unui grup restrans de indivizi, in fa a interesului societa ii. Privit din acest punct de vedere, socialismul are ca atribut democra ia, definita ca putere a poporului.

Economia socialista pune la baza statul, ca administrator al bunurilor societa ii, bunuri comune, care sa stea la baza dezvoltarii intregii societa i, avand ca prioritate necesita ile acesteia legate de cre terea continua a nivelului de trai. Ini iativele particulare sunt stimulate in domeniile deficitare ale cerin elor sociale, dar sunt limitate cele daunatoare societa ii, prin parghiile financiare aflate la dispozi ia statului.

Acestea sunt cateva principii de baza, care stabilesc un cadru adecvat societa ii socialiste, menita sa aiba la baza omul cu necesita ile lui, pentru a asigura fiecarui individ condi ii de trai i de perpetuare a speciei, de recreere i de respect reciproc, pentru a da ceta eanului demnitatea cuvenita ca om, ca membru al societa ii in care traie te, munce te, i i gase te fericirea i participa activ la bunastarea intregii na iuni.