Rezultatele activitatii economice. indicatorii macroeconomici

REZULTATELE ACTIVITATII ECONOMICE. INDICATORII MACROECONOMICI

Rezultatele activitatii economice pot fi:

microeconomice - sunt rezultatele obtinute de agentii economici care isi desfasoara activitatea la nivelul firmelor, al intreprinderilor;

mezoeconomice - reliefeaza activitatea desfasurata la nivelul ramurilor si al unor zone administrativ-teritoriale;

macroeconomice - privesc ansamblul economiei nationale si al teritoriului national.

Punctul de plecare in determinarea marimii rezultatelor mezo si macroeconomice il constituie rezultatele microeconomice, care se integreaza la diferite niveluri ale economiei nationale.

Rezultatele macroeconomice sunt iesirile generate de activitatea agentilor economici agregati, iesiri pe care piata le valideaza, iar societatea  le recunoaste utilitatea de a satisface multitudinea nevoilor sociale.

Importanta rezultatelor macroeconomice:

constituie punctul de plecare pentru luarea deciziilor privind orientarea viitoare a atragerii si utilizarii factorilor de productie, stabilirea dimensiunii, structurii si calitatii ofertei si cererii de bunuri economice;

pe baza lor se efectueaza comparatii internationale privind potentialul economic, eficienta si competitivitatea bunurilor economice produse in diferite tari ale lumii, se stabileste locul fiecarei tari in ierarhia economiei mondiale.

Exista doua sisteme metodologice pe baza carora se calculeaza si se masoara rezultatele macroeconomice: - sistemul conturilor nationale - S.C.N.; - sistemul productiei materiale - S.P.M.

S.C.N. se fundamenteaza pe teoria factorilor de productie potrivit careia participantii la multiplele activitati economice sunt recompensati in raport cu serviciile aduse (munca prin salariu, natura prin renta, capitalul prin profit si/ sau dobanda). Acest sistem este caracteristic tarilor cu economie de piata, fiind utilizat si in statistica organismelor internationale (O.N.U., O.E.C.D. etc.).

S.P.M. are la baza teoria muncii productive, potrivit careia munca depusa in sfera productiei materiale, inclusiv in sfera serviciilor de productie, creeaza bunuri economice, deci si venituri.

Ca sisteme de evidenta macroeconomica, acestea indeplinesc urmatoarele functii:

a) instrument de evidenta statistica prin care se sintetizeaza, sistematizeaza si se coordoneaza datele economice; aceste date asigura constituirea indicatorilor macroeconomici si formarea unei imagini de ansamblu asupra economiei;

b) instrument de cunoastere si analiza economica pe perioada anterioara; pe aceasta baza se urmaresc trei aspecte: cresterea economica, echilibrul economic, financiar si valutar si eficienta economica;

c) instrument de fundamentare a deciziilor privind dezvoltarea economica curenta si de perspectiva.

Deosebirile dintre cele doua sisteme de masurare a rezultatelor macroeconomice - S.C.N. si  S.P.M. - constau in:

a) diferentiere in sfera de cuprindere, deci si in marimea indicatorilor sintetici calculati:

- in S.C.N. sfera de cuprindere este mai larga, indicatorii fiind calculati prin evaluarea tuturor activitatilor desfasurate in societate;

- in S.P.M. sunt evaluate numai rezultatele obtinute in sfera productiei materiale.

b) deosebiri in terminologie;

c) deosebiri in domeniul preturilor utilizate pentru aprecierea indicatorilor sintetici;

d) deosebirea esentiala consta in delimitarea sferei producatoare de venit national: in S.C.N. se considera ca venitul national se creeaza in toate sectoarele inclusiv in sfera serviciilor nemateriale, legate de consumul populatiei si de administratia de stat, in timp ce in S.P.M. se considera ca venitul national se creeaza numai in sfera productiei materiale.

Rezultatele macroeconomice se exprima prin indicatori economici specifici in forma bruta si neta. Notiunea de brut ce se atribuie unui indicator are in vedere includerea consumului de capital fix in calculul productiei finale, iar notiunea de net se utilizeaza cand se elimina consumul de capital fix din calculul productiei finale (amortizarea).

In statistica tarilor cu economie de piata, la nivel macroeconomic se calculeaza si se utilizeaza doua grupe de indicatori finali: produsul intern si produsul national. Notiunea de intern se refera la produsul sau venitul consumat de catre locuitorii permanenti ai tarii respective (rezidentii), in timp ce notiunea de national are in vedere apartenenta statala a agentilor economici, indiferent daca acestia isi desfasoara activitatea in propria tara sau in alte tari.

Indicatorii macroeconomici evidentiaza sintetic volumul bunurilor si serviciilor produse pentru uz final si vandute pe piata intr-o perioada determinata, de obicei un an, in intreaga economie si se calculeaza numai in expresie valorica.

Indicatorii macroeconomici reflecta fluxurile care au loc intre agentii economici:

fluxurile de venituri ca expresie a recompensarii factorilor de productie si de vanzare a bunurilor si serviciilor;

fluxurile de cheltuieli concretizate in cheltuielile agentilor economici pentru bunuri si servicii, dar si pentru achizitionarea factorilor de productie.

In tarile cu economie de piata, in statisticile ONU si ale altor organisme internationale se utilizeaza S.C.N. Componentele procesului reproductiei (productie, repartitie, schimb si consum) sunt reflectate in patru conturi sintetice: productie, consum, acumulare si restul lumii (relatii cu strainatatea).

In S.C.N. se calculeaza urmatorii indicatori sintetici, care reflecta marimea rezultatelor macroeconomice:

1. Produsul global brut ( P.G.B.) - exprima valoarea totala a bunurilor si serviciilor pentru o anumita perioada de timp, de obicei un an.

P.G.B. = P.I.B. + Ci

unde Ci = consumul intermediar

Consumul intermediar exprima valoarea bunurilor materiale si serviciilor produse in perioada de calcul si folosite pentru a produce noi bunuri economice.

2. Produsul intern brut (P.I.B.) - exprima valoarea bruta a productiei de bunuri si servicii finale create in decursul unei perioade, de obicei un an, de agentii economici care isi desfasoara activitatea in interiorul tarii.

In functie de metoda care sta la baza determinarii sale, PIB poate fi definit sub trei forme. 

a)     Determinarea PIB prin metoda productiei

PIB reprezinta valoarea tuturor bunurilor si serviciilor destinate consumului final realizat in interiorul unei tari intr-o perioada determinata.

PIB se refera la bunurile produse pe parcursul unei perioade, deci este variabila de flux. In alta ordine de idei, trebuie retinut ca indicatorul mentionat cuprinde bunurile si serviciile destinate consumului final, adica exclude consumului intermediar.

Definit astfel, PIB reprezinta suma valorilor adaugate brute (VAB) realizate in interiorul unei economii nationale in decursul unei perioade.

PIB = ΣVAB

VAB = Veniturile firmei - costurile bunurilor intermediare

Includerea consumului intermediar in PIB ar echivala cu o dubla inregistrare si i-ar mari artificial valoarea. Exista si componente ale PIB determinat prin metoda productiei greu de apreciat (de exemplu, activitatea casnicelor, bunurilor destinate autoconsumului sau serviciilor prestate de administratia publica). In astfel de situatii se utilizeaza o serie de metode de estimare, diferite de la caz la caz.

De regula, PIB se calculeaza la preturile pietei (PIB_PP), preturi care includ taxele indirecte, cum ar fi TVA sau accizele. PIB la preturile pietei  (PIB_PP) se va determina astfel:

PIB_PP = PIB_PF + I_IND - S,

unde:    PIB_PF = PIB la preturile factorilor;

II_ND = impozite indirecte;

S = subventii.

Valoarea adaugata realizata in economie constituie sursa de venituri pentru proprietarii factorilor de productie, venituri ce se vor transforma in cheltuieli, ceea ce conduce la alte doua metode de determinare a PIB.

b)     Determinarea PIB prin metoda cheltuielilor (utilizarii)

Din perspectiva cheltuielilor, PIB reprezinta suma urmatoarelor categorii de cheltuieli: cheltuielile de consum ale populatiei, investitiile brute, cheltuielile administratiilor publice si private si exportul net.

Cheltuielile pentru consum se refera la sumele cheltuite de gospodarii pentru achizitionarea de bunuri de consum durabile, cum ar fi autoturismele, aparatura pentru menaj s.a., non-durabile, ca mancarea si imbracamintea, si de servicii, cum sunt serviciile medicale, de cosmetica etc.

Investitiile brute cuprind cheltuielile pentru bunurile capital. In aceasta categorie se include:

- formarea bruta de capital fix, care cuprinde cheltuielile cu bunuri care participa la mai multe cicluri de productie, se consuma treptat si se inlocuiesc dupa mai multi ani de utilizare. In aceasta categorie intra, cu titlul de exemplu: masinile si echipamentele nou-achizitionate de catre firme, spitale si scolile nou-construite s.a.;

- variatia stocurilor, atat a celor de materii prime, cat si a celor de produse finite;

- constructiile de locuinte noi, numite si investitii rezidentiale( sunt incluse in investitii pentru ca pot fi valorificate in scopul obtinerii unor venituri; in plus, ele sunt bunuri de folosinta indelungata asemanatoare intrucatva capitalului fix).

In legatura cu investitiile apare si o alta distinctie importanta, cea dintre investitia bruta si investitia neta. Investitia bruta include:

- cheltuielile destinate cresterii stocului de capital, care formeaza investitia neta, si

- cheltuielile destinate inlocuirii utilajelor si echipamentelor uzate, care trebuie casate, numite investitii de inlocuire.

Frecvent, apare o confuzie in ceea ce priveste investitiile: cea dintre investitii (nete sau brute)   si cele financiare. Investitiile financiare destinate achizitionarii titlurilor de valoare nu se include in PIB, deoarece ele nu reprezinta cheltuieli cu bunuri nou-create, ci reprezinta un simplu transfer al proprietatii asupra bunurilor deja existente.

Cheltuielile guvernamentale includ platile curente ale guvernului pentru achizitionarea de bunuri si servicii. In PIB nu se include transferurile realizate de guvern, chiar daca ele reprezinta o cheltuiala, pentru ca nu au corespondent in productie (guvernul nu primeste nimic in schimbul lor). Transferurile se reflecta in PIB prin intermediul cheltuielilor de consum facute de unitatile economice beneficiare.

Exportul net se determina ca diferenta intre exporturi si importuri. Exportul reprezinta o cheltuiala pe care strainatatea o face pentru achizitionarea de bunuri produse de economia nationala; importul, o cheltuiala a unitatilor economice de pe teritoriul tarii in favoarea celor din strainatate. Exportul net reflecta  contributia comertului exterior la formarea PIB.

In consecinta, PIB se va determina astfel:

PIB = C + I_B + G + EN,

unde: C = consumul final al gospodariilor;

I_B =investitiile brute;

G = consumul guvernamental;

EN = exportul net (export - import).

c)     Determinarea PIB prin metoda veniturilor

PIB calculat prin metoda veniturilor reprezinta suma veniturilor aferente factorilor de productie antrenati in activitatea economica dintr-o tara. Astfel, PIB va include:

- veniturile factorului de productie munca, formate in principal din salarii; la salarii se adauga insa toate cheltuielile ocazionate firmei de utilizarea factorului munca, si anume: impozite, cotizatii la asigurarile sociale, contributia la fondul de pensii s.a.;

- venituri din munca pe cont propriu, obtinute de acele persoane care isi ofera serviciile in mod independent, fara a imbraca statutul de angajat, cum ar fi: consultantii juridici, zilierii s.a.;

- profiturile firmelor, indiferent daca acestea sunt distribuite sau nu actionarilor; in PIB se include si partea din profit utilizata de firma pentru plata impozitului;

- rentele sunt veniturile factorilor de productie inchiriati de unitatile economice (terenuri, sedii, locuinte s.a.); in cazul locuintelor proprietate personala, se considera ca proprietarii isi inchiriaza locuinta lor insisi;

- dobanzile reprezinta veniturile generate de fondurile banesti imprumutate si include: dobanda platita gospodariilor pentru depozitele din banci, pentru obligatiuni s.a.; nu se include aici dobanda aferenta creditului guvernamental. Ea se asimileaza transferurilor, deoarece nu reprezinta o plata pentru bunuri si servicii curente;

- impozitele indirecte, aferente consumului final, cum sunt TVA, taxele vamale, accizele s.a., diferite de impozitele directe, care sunt impozite pe proprietate si pe venit, se include in pretul marfurilor, deci si in PIB pentru a determina valoarea de piata a acestuia. Subventiile pot fi considerate impozite negative, si in consecinta se scad din PIB;

- deprecierea capitalului, care exprima consumul de capital fix pe parcursul perioadei de calcul ( reprezinta o alta forma de prezentare a investitiei de inlocuire) .

Prin urmare PIB va fi:

PIB = V_F + A + I_IND - S

unde: V_F = veniturile factorilor;

A = deprecierea capitalului;

I_IND = impozite indirecte;

S = subventii.

3. Produsul intern net (P.I.N.) - reflecta marimea valorii adaugate nete a bunurilor si serviciilor destinate consumului final, care au fost produse in interiorul unei anumite tari de catre agentii autohtoni si straini intr-un an.

P.I.N. = P.I.B. - CCF

unde: CCF = consumul de capital fix.

4. Produsul national brut (P.N.B) - exprima rezultatele activitatii agentilor economici autohtoni care actioneaza in interiorul tarii sau in afara acesteia, obtinute intr-un an.  

P.N.B.= P.I.B. + S.R.E.

unde: S.R.E. = soldul relatiilor externe (diferenta dintre productia finala bruta a agentilor nationali care isi desfasoara activitatea in strainatate si productia finala bruta a agentilor straini care isi desfasoara activitatea in interiorul tarii).

P.N.B. este considerat cel mai expresiv indicator macroeconomic deoarece:

- exprima rezultatele activitatii agentilor economici ai unei tari indiferent daca isi desfasoara activitatea in interiorul granitelor teritoriului national sau in afara acestuia;

- ca productie finala, nationala, evaluata la preturile pietei, P.N.B. exprima oferta nationala; 

- privit sub aspectul cheltuielilor totale ale natiunii pentru bunuri si servicii, P.N.B. constituie un indicator important al cererii agregate.

P.N.B. calculat pe baza preturilor curente ale fiecarui an este denumit nominal; P.N.B. calculat pe baza preturilor comparabile (ale unui anumit an) este denumit real.

Raportul dintre P.N.B. nominal si P.N.B. real este denumit deflatorul P.N.B.

-

Deflatorul este o unitate de masura care reliefeaza modificarile survenite in nivelul preturilor sau in puterea de cumparare a banilor.

5. Produsul national net (P.N.N.) este expresia valorica neta curenta de piata a bunurilor si serviciilor finale produse de agentii economici care activeaza in interiorul tarii si in afara acesteia in decursul unui an.

P.N.N. = P.N.B. - CCF

PNB si PNN se exprima in preturile pietei si in preturile factorilor de productie.

Preturile pietei sunt mai mari decat preturile factorilor de productie, deoarece includ si obligatiile fiscale platite de cumparatori.

6. Venitul national (V.N).

Venitul national reprezinta PNN estimat la preturile factorilor de productie. Venitul national exprima veniturile factorilor de productie, respectiv veniturile provenite din munca angajatilor, din activitatea de intreprinzator si cele din patrimoniu (salarii, profit, dobanda , renta, veniturile proprietarilor), sau prin insumarea cheltuielilor facute consum (C) si investitii (I).