Rolul finantelor publice in economiile moderne

Adesea, delimitarea stricta intre functiile si rolul finantelor nu este bine conturata, existand opinii care arata ca functiile finantelor constituie efectele acestora asupra economiei, iar rolul este tratat in mod global ca rezultatele obtenabile in urma utilizarii instrumentelor de interventie in economie.

Coroborand  opiniile exprimate in acest sens, se poate afirma ca rolul finantelor publice in economiile moderne este dat de functiile acestora. Generic, vom intelege prin rol rostul finantelor publice.

Rolul traditional al finantelor publice este cel financiar, adica acoperirea cheltuielilor cu functionarea sectorului public si de mijloc de interventie in viata sociala. Prin intermediul finantelor publice se alimenteaza fondurile banesti ale statului si se efectueaza cheltuielile cu caracter administrativ, politienesc, militar, diplomatic, cu dezvoltarea infrastructurii. Aceste actiuni traditionale s-au diversificat pe masura dezvoltarii societatilor, alaturandu-li-se cele cu educatia, ocrotirea sanatatii, cu securitatea sociala, toate fiind finantate din fonduri publice. In ceea ce priveste actiunile administrative si cele cu ordinea publica, acestea au luat o ampla dezvoltare, angajand resurse financiare tot mai mari, prin alocatii bugetare. Prin achizitiile pentru consumul propriu, statul participa cu aproximativ 10% la formarea  PIB in tarile cu economie dezvoltata. Militarizarea permanenta a economiilor a condus la cresterea vertiginoasa a cheltuielilor pentru aparare, fiind alocate anual sume importante pentru echipament militar si pentru cercetarea militara. Sectorul public modern furnizeaza si o serie de utilitati cu caracter de cercetare, dat fiind ca aceste sume nu pot fi sustinute integral numai de firme si de institute private. In aceste conditii, in tarile dezvoltate, pana la ¾ din totalul cheltuielilor cu cercetarea stiintifica este acoperita de la buget. Finantele publice sunt utilizate tot mai mult pentru finantarea infrastructurii comunale si locative, in rezolvarea problemelor privind caile de comunicatie, a iluminatului, a canalizarii, a alimentarii cu apa, a incalzirii, a serviciilor de posta, telecomunicatii, telefonie, radio-TV, etc.

Acestor cheltuieli li s-au adaugat, in economiile moderne, cele cu cheltuielile economice pure, respectiv cu efectuarea de investitii guvernamentale in sectorul de stat (intreprinderi, organisme, stabilimente, servicii, etc.). Scopul acestor cheltuieli este de a realiza noi obiective economice in sectorul de stat sau mixt. Participarea financiara a statului se indreapta indeosebi catre ramurile fundamentale ale economiei, cu rentabilitate redusa si neatractive pentru capitalul privat, dar absolut necesare pentru functionarea economiei. In acest fel, sursele de alimentare a fondurilor publice au sporit, contribuind la acoperirea cheltuielilor publice.

Finantele publice se implica si in fluxurile financiare internationale sub forma imprumuturilor de stat practicate, a investitiilor externe si a altor operatiuni banesti, contribuind la redistribuirea PIB in exterior sau importul de PIB creat in alte tari.  

In urma crizei mondiale din perioada 1929-1933 rolul finantelor publice se imbogateste cu rolul economic interventionist. Ratiunea interventionismului statal consta, dupa cum s-a explicat, in esecul pietei care, singura, nu mai poate asigura alocarea eficienta a resurselor din economie si din societate, iar subiectii economici nu mai coopereaza. Pentru a corecta acest neajuns, statul intervine cu masuri corective directe sau indirecte, astfel incat sa armonizeze cresterea si dezvoltarea structurala a economiei. In acest scop, statul foloseste mijloace variate, asa cum ar fi cele financiare, monetare, preturile, valuta, expansiunea sectorului public, etc. Noul rol interventionist, prin capacitatea de a regla mecanismele economice, este un instrument preferat al statului cu efecte semnificative asupra tuturor domeniilor avute in vedere. Interventionismul are loc atat prin mijloace directe, administrative cat si prin parghiile financiare care influenteaza anumite laturi ale activitatii economice si financiare. In acelasi timp, necesitatea interventionismul in economiile moderne este determinata de proprietatea comuna asupra resurselor publice, de comportamentul neadecvat al unor indivizi (care adopta o atitudine de tip free rider) de existenta bunurilor publice. 

De asemenea, finantele publice detin si un important rol social in economiile moderne, dat fiind faptul ca ele contribuie la redistribuirea veniturilor in societate in favoarea celor care se afla intr-o situatie economica precara. Finantele publice vin in sprijinul celor care si-au pierdut temporar sau permanent capacitatea de munca alocand in favoarea acestora resurse importante mobilizate de la alte persoane fizice si juridice in spiritul solidaritatii sociale. Cum obiectivele avute in vedere sunt variate, masurile si instrumentele utilizate sunt la fel de variate: diminuarea si exonerarea de impozit a anumitor categorii de venituri, acordarea de facilitati fiscale, majorarea transferurilor acordate, acordarea de pensii, etc.