SCURT ISTORIC
Putem afirma, fara a gresi, ca aparitia calatoriilor turistice s-a produs in antichitate, iar activitatile turistice in spatiul rural au inceput a fi practicate empiric din aceeasi perioada. Este cunoscuta astfel participarea in numar mare a elevilor la: vizitarea locurilor sfinte-Dadona (Zeus) si Delfi (Apolo)- frecventarea bailor curative sau jocurilor festive periodic organizate.
In periada romana majoritatea calatoriilor aveau scopuri comerciale, culturale sau millitare, iar traseele lor parcurgeau inevitabil spatiul rural. In acelasi timp cu evolutia societatii omenesti se diversifica si structura calatoriilor, astfel, in Evul Mediu, calatoreau un numar insemnat comerciantii, dar intalnim frecvent ambasadori, preoti si pelerini, oameni de stiinta, artisti, calfe si studenti. Unii din acesti calatori au decis sa transmita experientele lor. Putem prezenta in sprijin scrierile calugarului francez Aimeri Picaud, care realizeaza la 1130 un indrumar pentru pelerinii doritori sa ajunga la Santiago de Compostella, sau pe preotul japonez Basho care in 1960 a scris un poem intitulat "Drum ingust spre Nordul indepartat". In dorinta de a prezenta evolutia dotarilor si instalatiilor iata un catren sugestiv: "Intepat de tantari, muscat de paduchi / Am reusit sa dorm intr-un pat / In timp ce un cal urina / Chiar langa perna mea" (Christureanu Cristina - "Economia si politica turismului international").
Europa este cea care inregistraza primele forme constientizate de turism rural in secolele XVI-XVII; in acele vremuri pictorii erau interesati sa valorifice in operele lor constructiile si mediul spatiului rural. Viata satului, asa cum era ea si nu inventata, este imortalizata in operele pictorilor francezi, italieni sau olandezi. Pe acest fond marele ganditor francez Jean Jacques Rousseau (1721-1778) povesteste in lucrarea sa "Confesiuni" despre o calatorie in care a traversat Alpii, ce a sugerat multor oameni ai timpului planuri de calatorii spre regiunile muntoase pentru a admira natura. In secolul urmator, al XIX-lea, odata cu afirmarea marilor peisagisti, arhitectura rurala ocupa un loc din ce in ce mai important in desen sau pictura. Se impun din nou pictorii si artistii francezi si italieni carora li se adauga mai apoi cei din Anglia (Grolleau Henri-"Patrimoine rural & touorisme dans la C.E.E.").
In Romania, care-asa cum afirma Geo Bogza in reportajul "Sate si orase"- la inceput a fost o tara de sate, prin excelenta agricola, spatiul rural s-a aflat la el acasa intotdeauna. Mai mult, "viata la tara" a fost un subiect frecvent al literaturii noastre, culminand cu manifestarea unui puternic curent litarar; similar, in operele plastice din perioadele de la sfarsitul secolului XIX si inceputul secollului XX satul fiind cadrul, obiectul, subiectul si inspiratorul unui numar insemnat de pictori romani.
In ceea ce priveste manefestarile ce pot fi catalogate drept inceputuri ale circulatiei turistice rurale din tara noastra - neluand in seama faptul ca ori ce orasean, care se respecta si isi putea permite, avea o casa "la tara" - amintim: obiceiurile de Sanzaiene cand, coform traditiei maramuresenii porneau spre manastirile din Moldova; pelerinajele catre locasurile de cult; vacantele de sarbatori in lumea satului sau la manastire, dar mai ales obiceiul retragerii catre sat in timppul verilor calduroase ("locuinta mea de vara e la tara"), locul ideal de petrecere a unor clipe de destindere.
Concomitent cu cresterea frecventei circulateie turistice au evoluat se echipamentele turistice: de la cele privind transportul (postalioanele si locurile de schimb ale cailor - "postele" care inca mai revin si astazi in povestile satenilor, ca si denumirile unor localitati legata de aceasta activitate - exemplu Posta Calnau) la cele care asigurau in norme profesioniste cazarea si masa (vetitele hanuri in toate cele trei tari romane).
Dintre cei ce au apreciat si pretuit vacantele in spatiul rural putem enumera personalitati ale culturii romanesti ca: Alexandru Vlahuta, Ion Luca Caragiale, Barbu Stefanescu-Delavrancea, Mihail Sadoveanu, Nicolae Grigorescu, Stefan Luchian, Calistrat Hogas, Nestor Urechia, Nicolae Iorga, Octavian Goga, George Enescu, Stefan Ciobotarasu si multi altii. Toti cei ce au fost promotorii unei mode, ai unui mod de viata nou ce a contribuit la realizarea unei mentalitati care in timp a generat calatoria, circulatia turistica, mai apoi turismul.
Cele prezentate mai sus determina sa afirmam ca turismul rural s-a derulat in tara noastra pana in a doua jumatate a secolului al XX-lea doar in mod spontan.
EPOCA MODERNA A TURISMULUI RURAL
Dupa anii '60, omenirea a inceput sa fie tot mai preocupata de tinta (destinatia) vacantelor sale, turismul devenind una din cele mai importante activitati economice din lume. Simultan cu manifestarea primelor tendinte de petrecere - tot mai fracventa - a vacantelor in mijlocul naturii, din ce in ce mai multi turisti si-au dorit petrecerea clipelor de relaxare in mediul (spatiul) rural.
Ce-si propuneau acesti calatori, drumeti, excursionisti, intr-un cuvant turisti? Un rasppuns sintetic presupune o concentrare a obiectivelor si urmatoarea enumerare:
- Sa-si satisfaca curiozitatea si dorinta de petrecere a vacantelor in cu totul alte conditii de viata si civilizatie decat cele obisnuite;
- Sa-si materializeze interesul pentru noi destinatii;
- Sa fragmenteze vacanta in 3-4 minivacante (4-5 zile: mare, munte, statiune localitate balneara, sat turistic traditional);
- Sporirea gradului de solicitare pentru spatii de cazare cu un confort mai redus (deci mai ieftin);
- Turism cultural si de cunoastere (in special tinerii si turistii de varsta a treia);
- Alegerea ca destinatii de vacanta a tarillor invecinate;
In mod firesc s-au conturat urmatoarele avantaje:
- valorificarea bogatului potential rural;
- economisirea de investitii pentru crearea de capacitati de cazare, alimentatie publica si agrement;
- reducerea la minima a personalului de servire;
- decongestionare zonelor turistice supraaglomerate;
- imbunatatrea nivelului de trai in zonele utilizate ca baza materiala a turismului;
- surse suplimentare de venituri pentru populatia rurala;
- inviorarea traditiilor populare, dorinta de perpetuare a unor mestesuguri traditionale.
Cercetarile inteprinse la inceputul deceniului opt al secolului nostru au scos in evidenta
ca cererea turistica si alegerea destinatiilor turistice au fost puternic influentate de formele de agrement si animatie oferite de fiecare zana in parte, de pozitie si accesibilitate, cadrul natural precum si cel socio-economic, etnografia si folclorul local ( Glavan, V. Marchidan, G. -"Experienta nationala si internationala in valorifiacrea patrimoniului rural").
TURISMUL RURAL IN TARILE EUROPENE CU TRADITIE
Turismul rural se sprijina in majoritatea tipurilor de primire (receptie) existente pe dotarile ce se regasesc, in mare parte, in proprietate privata a locuitorilor din spatiul rural, practicanti (in calitate de prestatori) ai activitatilor turistice.
Reteaua turismului rural reprezinta cea mai buna organizere in cadrul statelor Comunitatii Europene. Aceasta datorita:
- conditiilor de organizare create;
- a organismelor neguvernamentale nationale si internationale existente;
- sprijinul primit din partea statelor (credite pe temen lung, cu dobanda de 3-4 %- Franta, Germania, Austria - scutire de impozit pe activitatea turistica desfasurata, sprijin logistic, formare de cadre si indrumare, s.a.), a C.E.E. prin intermediul programelor PHARE;
- experientei castigate si dorintei de perfectoinare manifestate permanent.
Germania. "Vacantele la fermele taranesti" au condus, printre altele, la o
concluzie apreciata si bine cunoscuta - a gazdelor (receptorilor-prestatorilor de servicii turistice): "un oaspete pentru un sejur aduce mai mult profit decat orice alta activitate in cursul unui an intreg". Drept urmare, in 1980 a fost inaugurat un proiect de amenajare "de al Marea Nordului pana la Alpi", ce-si propune realizarea a 2000 de locuinte de vacanta cu circa 10 000 de camere (cu unul si doua paturi).
Regiunile cele mai dezvoltate in activitate a de turism rural sunt: Schwartwald si Messen.
Cele mai de sus pot fi conjugate cu legislatia anti-trust, cu incurajarea permanenta a afacerilor "mici si mijlocii" cu capital familial si nu in ultimul rand cu un foarte vechi concept german (Mala John-"Bussnis Guide Efopeen") asupra vietii de familie si in special legat de pozitia femeii in societate ("kinder, kuche und kirche"= "copil, bucatarie si biserica") - care au condus la obtinerea unor rezultate deosebite si o promovare ascendenta a turismului rural.
In momentul de fata turismul rural este practicat in mai bine de 2/3 din spatiul rural german. Pozitionand geografic, vom intani dotari incepand din Rhemania de Nord, Wastfalia, continuand apoi cu: Hessen, Bavaria sau Baden Wurtemberg.
Sejururile oferite in turismul rural german poarta parfumul serbarilor berii, culoarea Dunarii si caldura copilariei din povestile fratiilr Grimm. Si chiar daca aparent precizia, promptitudinea si stilul german va fac sa credeti ca atmosfera este mai sobra, veti afla caldura si intelegerea gazdelor germane, mai ales atunci cand le veti aduce la cunostiinta ca nu indragiti lochiorul de ou crud. Veti afla surpriza sa constatati ca imediat ce le-ati spus-o ei v-au si inteles. O alta surpriza placuta va consta in vorbirea limbilor franceza si engleza de catre gazdele germane. In rest, modernul incearca sa nu deranjeze nimic din ceea ce presupune traditia.
Ambianta rurala este angrenata cu multe initiative de petrecere a clipelor de vacanta si situeaza la loc de frunte animatia turistica.
Celor care vor alege una din cele 3000 de oferte ale "Ferien auf dem Lande" (Ghidul ospitalitatii rurale in Gemania), sunt propuse, in afara serviciillor de gazdiure - cu mic dejun, demipensiune sau pensiune completa - itinerarii: cicloturistice, calare, cu caruta sau caleasca;
vizite in ateliere ale artizanilor, sejururi pentru naturalisti (vanatoare, fotografica); peripluri per pedes (plimbari, drumetii, pelerinaje, peripluri="mergan pe jos")
Franta. In aceasta tara turismul in spatiul rural are vechi traditii si realizeaza cote maxime de diversificare, organizare si promovare. Mare parte a echipamentelor franceze pot fi numite case rustice si sunt controlate, omologate si rezervate prin federatia nationala "Gites Rulaux", ce cuprinde circa 37 000 de asezaminte.
