E greu sa spui "Niagara trebuie vizitata iarna sau vara". Splendoarea ei ramane aceeasi indiferent de anotimp si de conditiile meteorlogice. Indiferent ca vii din America sau din Canada (respectiv New York sau Toronto) ,cand te apropii la mai putin de un kilometru de granita (podul peste Niagara fiind puntea dintre State si Tara Artarilor) auzi un vuiet din ce in ce mai puternic, de parca s-ar apropia furtuna. Iar cand primii stropi de apa iti ating obrajii , impresia devine o certitudine.
Asemeni unui scenari de film Niagara a aparut ca din neant. Daca vii din Toronto ai prilejul sa atmiri in aceelasi timp ambele cascade, atat pe cea americana (mai mica , dar fascinanta impartita in bratele Rainbow si Voalul Nuptial ), cat si pe cea canadiana, in vestita sa forma de copita de cal , invaluita de un misterios nor de abur.
Oricate povesti s-ar spune si oricat de plastica ar fi o descriere sau alta, nimic nu se compara cu spectaculoasa priveliste ce ti se ofera prin caderea a mai mult de jumatate de tona de tona de apa pe minut. La orice ora , din zi si din noapte , zeci, daca nu sute de turisti vin sa admire aceasta minune a naturii. Zi si noapte , pentru ca iluminarea feerica "pusa la cale'' de canadieni si americani iti ofera senzatii unice . Un poet spunea ca e ca si cum ai fi "perfect constient de o betie de vis". Singurul lucru pe care nu il poti face dupa caderea intunericului este o plimbare . Acest tur , ca si cele pe apa , este inclus in asa -numitele "honey-moon tours".
