Afacerea strousberg

AFACEREA STROUSBERG

Cel mai probabil, poporul roman, exploatat nemilos de politicienii lipsiti de scrupule, care au condus si conduc Romania, nu va afla niciodata toate detaliile legate de cele mai oneroase contracte ale statului, precum contractul dintre statul roman si firma Strousberg, sau contractul cu firma americana Bechtel, insa o analiza paralela intre cele doua mari escrocherii, chiar succinta, dezvaluie ca oneroasa afacere Bechtel a fost plagiata in totalitate dupa la fel de oneroasa afacere Strousberg, desi intre cele doua mari escrocerii este o mare distanta in timp.

Desi Carol I a fost prezentat de catre pucistii de la 1866 drept garantul legalitatii si al corectitudinii politice, implicarea sa directa - inca de la inceputul domniei sale - in megaescrocheria financiara denumita "Afacerea Strousberg " demonstreaza foarte clar ca solutia imorala a domnitorului strain pe tronul Romaniei a fost ab initio o solutie antiromaneasca, deosebit de paguboasa pentru finantele statului si deosebit de profitabila pentru familia lui Carol I si pentru coruptii politicieni xenofilocrati .

Perfidia lui Carol iese si mai clar in evidenta, daca avem in vedere ca aceasta megaescrocare a statului roman a fost pusa la cale de Hohenzollerni inca inainte de instalarea prusacului Karl ca domn al Romaniei, caci inca de la investirea lui ca domn, la 10/22 mai 1866, cu prilejul depunerii juramantului in fata Parlamentului, Carol tine o cuvantare in care isi expune propriul sau program dibolic de transformare a Romaniei intr-un stat european, subliniind cu perfidie, printre altele, ca pentru atingerea acestui deziderat major al modernizarii tarii, este necesara construirea unei retele de cai ferate, el declarand ipocrit atunci : "Este cel mai bun mijloc de a activa productia, de a favoriza traficul si de a favoriza raspandirea luminilor"

Numai ca evolutia demersurilor princiare pentru modernizarea Romaniei demonstreaza ca, de fapt, prusacul urmarea doar imbogatirea familiei sale, acest aspect antiromanesc, acest atentat la finantele tarii, fiind demonstrat de modalitatile nelegale prin care s-a realizat concesionarea acestui proiect, , unui consortiu prusac, condus de catre Heinrich Strousberg.

Dupa cum se vede, proaspatul principe prusac nu a pierdut timpul si, dand dovada de oneroasa celeritate germana, a demarat cea mai mare escrocherie a timpului, care i-a permis lui Carol sa fure bani publici pina in 1889, cind statul roman a rascumparat de la onerosii investitori toate drepturile cedate lor de catre criminalul Carol.

Consortiul condus de Heinrich Strousberg a primit in 1868 din partea statului roman dreptul de a construi calea ferata pe ruta Roman-Bucuresti-Varciorova, in lungime totala de 914,8 kilometri, pe care consortiul se obliga sa o construiasca intr-un cincinal, obtinand totodata si concesionarea pe 99 de ani a exploatarii liniei ferate respective.

Intentia lui Carol de a inzestra Romania cu o retea feroviara ampla era considerata in acel moment ca fiind deosebit de necesara, atat pentru populatie, cat si pentru statul roman si, de aceea, populatia si politicienii xenofilocrati au salutat cu entuziasm aceasta initiativa princiara a lui Carol, considerand-o o initiativa altruista a sefului statului, care astfel se implica personal in emanciparea poporului roman. Poporul nu stia insa ca in spatele acestui program al lui Carol, aparent altruist, se aflau atat interesul major al noului suveran de a capata un oarecare prestigiu intern ca domnitor al Romaniei, cat si interesle financiare enorme ale consortiului condus de Strousberg, care nu era interesat de emanciparea poporului roman, ci era interesat de fraudarea finantelor statului roman.

Si atunci orice concesiune publica din Romania trebuia facuta, conform constitutiei, doar prin organizarea de catre statul roman a unor licitatii publice internationale. Guvernul de atunci s-a conformat prevederilor constitutionale si a organizat o licitatie internationala, la care s-au inscris mai multe companii straine - o companie spaniola si alte cateva companii austriece - dar, inainte ca licitatia sa aiba loc, Carol I a impus dictatorial guvernului un concurent-surpriza, adica tocmai consortiul prusac B.H. Strousberg, la care detineau actiuni personaje marcante din marea nobilime germana, printre care : printul Hugo de Hohenlohe, printul Carol Anton de Hohenzolern-Sigmaringen, adica tatal noului domnitor al Romaniei, ceea ce domonstreaza indubitabil ca afacerea Strousberg a fost, de fapt, o afacere a familiei de Hohenzollern, initiata si regizata de catre aceasta perfida familie prusaca, aleasa de I.C.Bratianu pentru a fi stapana absoluta peste destinele multor generatii de romani.

Guvernul a acceptat fara rezerve aceasta ingerinta samavolnica a lui Carol si a incheiat cu Strousberg cel mai pagubos contract posibil, care favoriza consortiul si obliga statul roman sa plateasca lucrarile la preturi fictive, de cateva ori mai mari decat erau preturile reale practicate atunci in Europa. Carol I, incurajat de obedienta guvernului, mai comite o noua ingerinta, patronand direct escrocheria, asociindu-se cu Ambronn, sambelanul tatalui sau, pe care l-a numit consilier al sau si chiar reprezentant al statului roman, acordandu-i strainului Ambronn puteri discretionare in gestionarea banului public al Romaniei.

Evident, aceasta escrocherie "princiara" era legalizata de catre politicienii xenofilocrati, obedienti prusacului, printr-o lege publicata in Monitorul Oficial din 22 septembrie, care prevedea construirea urmatoarelor linii ferate de catre consortiul "princiar" Strousberg :

1. Roman - Marasesti - Tecuci, cu ramificatia Tecuci - Barlad

2. Galati - Braila - Buzau - Ploiesti - Bucuresti

3. Bucuresti - Pitesti - Slatina - Craiova - Turnu Severin - Varciorova

Costul pe kilometru al retelei feroviare urma sa fie de 270.000 lei aur, adica un total de 247.000.000 de lei pentru lungimea magistralei de 914,8 km., inclusiv intregul inventar fix si mobil, insa din acest contract se vedea ca valoarea pe kilometru de cale ferata, impusa de firma austraica, era de cateva ori mai mare decat valoarea oferita de firmele concurente -spaniola si austriece - eliminate abuziv de Carol I din competitie.

Lucrarile au inceput, insa, pana in 1871, H.B. Strousberg contruise intr-o maniera neprofesionista doar doua tronsoane de cale ferata, nefinalizate integral - Bucuresti-Braila si Galati-Roman - care aveau multe intreruperi, astfel ca nici un traseu nu putea fi utilizat in intregime, pentru ca nu era finalizat. Atunci, presa controlata de opozitie, ca si parlamentarii liberali, a inceput o campanie de denuntare a modului fraudulos in care consortiul prusac proiectase si executase calea ferata, acuzandu-l fara nici o retinere pe prusacul Carol I ca a patronat o mare escrocherie, deosebit de paguboasa pentru statul roman, scandalul amplificandu-se atunci cand s-au aflat o multime de amanunte ascunse de guvernul conservator. In timp, scandalul s-a amplificat enorm, transformand o afacere comerciala intr-una politica, ajungandu-se pana acolo incat s-a solicitat abdicarea lui Carol I, mai ales cand s-a aflat si s-a dovedit ca Ambronn, protejatul lui Carol, se facuse nevazut, iar banii escrocati Romaniei de consortiul Strousberg fusesera impartiti intre nobilii protectori prusaci ai lui Strousberg, printre care se gasea si Carol Anton de Hohenzolern-Sigmaringen, tatal lui Carol I.

Scandalul Strousberg a devenit international si politic, prin implicarea cancelarului prusac Bismarck, care a obligat consortiul sa plateasca Romaniei 6 milioane de franci, insa pe plan intern, guvernantilor obedineti lui Carol, dati in judecata de opozitia parlamentara pentru fraudarea statului roman, li s-au retras acuzatiile, mai ales ca insusi kaiserul german l-a absolvit si pe Carol I de responsabilitatea patronarii acestei megaescrocherii.

Mai mult, Germania, adevarata patrie a principelui Carol I, a exercitat presiuni politice in 1880, pentru a determina guvernul Romaniei sa rascumpere de la onerosii investitori germani calea ferata Varciorova - Roman, , Germania amenintand ca in caz contrar nu va recunoaste independenta Romaniei. Toata aceasta megaescrocherie s-a incheiat definitiv in ianuarie 1889, cand statul roman a rascumparat de la concesionari liniile ferate, devenind proprietarul acestora, insa Carol I si guvernantii obedienti lui nu au fost acuzati oficial si nu au raspuns niciodata pentru organizarea, patronarea si derularea acestei megaescrocherii antistatale antiromanesti, tot asa cum si in prezent nici un politician roman nu este acuzat de organizarea unor escrocherii de tipul Stroussberg, cum este faimoasa megaescrocherie Bechtel .

Trebuie mentionat ca intre 1873 si 1883 prusacul Carol I construieste la Sinaia unul dintre cele mai luxoase castele - castelul Peles - ca resedinta a domnitorului, insa nimeni nu divulga de unde a avut Carol enormele sume de bani care au fost necesare pentru edificarea acelui maret si foarte scump castel, care, la vremea inaugurarii, era unul dintre cele mai moderne constructii civile din lume. Neoficial se sustine ca sursele finaciare care au contribuit al edificarea acestui maret castel ar fi fost asigurate tocmai de catre frauduloasa afacere Srousberg.

La fel de paguboasa pentru statul roman a fost insa si construirea faimoasei cetati a Bucurestiului, construita de Carol I ca o centura de fortificatii in jurul capitalei, care a fost complet inutila pentru statul roman, dar probabil ca a asigurant fraudarea statului de catre regele Carol I, pentru ca el sa-si poata finanta din bani publici constructia maretului castel de la Sinaia.

Tot la fel s-a procedat si in cazul excrocheriei Bechtel, singura deosebire fiind aceea ca afacerea Strousberg a fost regizata de conducatorul incoronat al Romanei, Carol de Hohenzollern, iar escrocheria Bechtel a fost regizata de prim-ministrul Romaniei, Adrian Nastase, care, ca si Carol, a atribuit firmei Bechtel, tot fara licitatie internationala, incalcand legea, un contract la fel de oneros conceput si la preturi mult peste media preturilor oferite de alte firme, deosebirea mai importanta fiind ca in 1868 megaescrocheria Strousberg era sustinuta de teutonii lui Carol I, iar megaescrocheria Bechtel este sustinuta de S.U.A .

Iata cateva detalii ale escroceheriei Bechtel, negociata de Adrian Nastase si renegociata de Calin Popescu Tariceanu :

Dupa mai mult de un deceniu de la demararea afacerii, cel mai pagubos contract al Romaniei se prezinta ca fiind una dintre cele mai mari escorcherii contemporane, organizate de politicienii romani, statul roman platind firmei Bechtel aproape 1,5 miliarde de euro, adica mai mult de jumatate din valoarea initiala a contractului, firma americana construind in acest interval de timp numai 52 de km din cei 415 km ai autostrazii Transilvania, in tronsoane separate, nefunctionale, la fel ca si in cazul caii ferate. Un calcul simplu arata ca 1.470.000.000 de euro : 52 km = 28.269.230 euro /km de autostrada, adica un pret chiar si de zece ori mai mare decat preturile paracticate in unele tari in care politicienii nu sant atat de corupti ca in Romania. Aceasta megaescrocherie a fost partonata succesiv de guvernele Nastase, Tariceanu si Boc. Ca si in sec. XIX , politicienii romani, responsabili de fraudarea statului roman prin aceasta noua megaescrocherie, nu sant nici macar invinuiti, iar enorma paguba bugetara este suportata de contribuabilii saraciti tocmai din cauza acestor magaescrocherii, patronate tocmai de cei care ar fi trebuit sa impiedice fraudarea bugetului national.