Preliminarii
Adoptiunea si apoi moartea lui Nerva l-au surprins pe Traian in provinciile germanice, ramanand la frontierele de pe Rin, din Pannonia si de pe Dunare pana spre sfarsitul anului 99. Aceasta lunga stationare la frontiere a pregatit expeditiile sale de mare anvergura. Inainte de a se intoarce la Roma, in iarna 98-99 e.n., Traian incepe un turneu de inspectie, pe frontiera danubiana. In "Panegiricul " sau, publicat in timpul si dupa primul razboi dacic, Pliniu subliniaza ca astfel Traian intimida pe Decebal si ii zadarnicea orice plan de noua actiune ofensiva. In realitate, Traian urmarea, mai ales, sa verifice si sa consolideze capacitatea de lupta a legiunilor stationate in zona danubiana. Patru dintre acestea se aflau in Pannonia (I Adiutrix, XII Gemina, XIV Gemina, XV Apollinaris), trei in Moesia Superioara (IV Flavia, II Adiutrix, VII Claudia) si inca doua in Moesia Inferioara (I Italica si V Macedonica). Traian inspecteaza taberele acestor legiuni, fortele auxiliare si fortificatiile de la frontiera. Totodata, el intreprinde lucrari importante, cum ar fi: construirea sau numai terminarea construirii soselei de pe malul sudic al Dunarii, la Cazane, care prelungea de fapt unele amenajari rutiere mai vechi.
Cum atesta vestita inscriptie "Tabula Traiana ", aceasta sosea s-a realizat prin taierea unor bucati de stanca iar podeaua sa a fost sustinuta de console de lemn fixate in malul pietros. Noi fortificatii au fost ridicate in mai multe locuri. Toate aceste actiuni faceau parte dintr-un plan de pregatire a vastei campanii intreprinse impotriva dacilor. Nici chiar declaratiile de pace, mentionate de Pliniu nu puteau insela pe nimeni.
Primul razboi dacic
Cauze:
- intentia lui Traian de a spala presupusa rusine rezultata din tratatul incheiat intre Domitian si daci.
- Pliniu se refera la dispretul dacilor fata de Imperiul Roman, prilejuit de stipulatiile tratatului, lucru dovedit de incursiunile in teritoriile romane.
- de asemenea, Criton semnaleaza ca Decebal umilise pe romani prin incheierea pacii din 89 e.n., considerand acest lucru ca pricina fundamentala a razboiului lui Traian si a cuceririi regatului dac.
Decebal a folosit clauzele tratatului pentru a-si spori capacitatea de lupta. Astfel el a atras in randurile armatei dace un numar mare de transfugi recrutati dintre militarii romani cei mai destoinici. Dacii si-au fortificat puternic cetatile si au fabricat masini de lupta eficace. Armata daca, pregatita de militari romani, deprindea tactica de lupta romana.
Cauzele imediate ale cuceririi Daciei sunt: a) de ordin politico-militar; b) de natura economica.
a) Cauze de ordin politico-militar.
- statul dac devenise prea puternic pentru ca romanii sa mai poata asigura securitatea deplina a frontierei danubiene.
- Traian avea intentia de a fauri in Europa estica o latinitate puternica, replica a celei create in Occident de Caesar si de August, Dacia urmand sa devina un bastion
avansat al acestei latinitati, in mijlocul vecinilor aprigi ai romanilor.
- apararea provinciilor balcanice de triburile migratoare. Totodata, el nu voia sa lase intreg estul Imperiului in sfera lingvistica-culturala elenica si spera sa creeze un rasarit latin, alaturi de cel grecesc.
- romanii doreau sa cucereasca toate statele civilizate de la frontierele lor, numite "lumea locuita ", din care faceau parte si dacii. Prin acest lucru se urmarea de fapt cucerirea regatului part, principalul stat civilizat.
- Traian nu considera posibila o actiune de anvergura impotriva partilor, inainte de a-si fi asigurat spatele, adica inainte de a fi lichidat primejdia constituita de statul dac al lui Decebal.
b) Cauze de ordin economic
- aurul dacilor, bogatiile subsolului si solului dacic, al minelor si ogoarelor sale, au determinat in mare masura cucerirea Daciei, care astfel putea sustine material celelalte campanii.
- posibilitatea colonizarii unor noi teritorii promitea solutionarea partiala a unor deparitati sociale si devierea unor nemultumiri.
- linia Dunarii era mai usor de aparat decat o frontiera in interiorul Daciei. Experientele Imperiilor Bizantin si Otoman, dar si cele ale Imperiului Roman, o dovedesc.
Campaniile:
Decebal si-a creat un abil sistem de aliante, care a dus la formarea unei ample coalitii antiromane, din care faceau parte numeroase triburi dacice, germanice si sarmatice: indeosebi burii germanici si roxolanii. Se apreciaza ca el a concentrat impotriva lui Traian o
armata formata din 160.000 de luptatori (ceea ce la acea vreme insemna foarte mult), dintre care 140.000 erau daci si 20.000 proveneau din randurile aliatilor sai. Decebal a incercat de asemenea sa stabileasca o alianta cu partii, chiar daca nu cunosteau intentia lui Traian de a-i ataca, dupa cucerirea Daciei.
Pe langa construirea marelui drum militar si intarirea garnizoanelor si a fortificatiilor, Traian a sapat un canal lung de peste
3 Km pe malul drept al Dunarii, in zona dificil navigabila de la Portile de Fier, care urmarea sa asigure trecerea flotelor romane de pe Dunare (lucru atestat de descoperirea unei a doua "Tabula Traiana "). El si-a intarit armata si prin aducerea unor legiuni din alte teritorii care nu puneau probleme militare. Fortele auxiliare au fost intarite cu unitati neregulate, "etnice ", recrutate din populatiile neromanizate, cum erau: maurii, asturii, sirienii, palmirienii, marcomanii, germanicii. Fortele romane utilizate in primul razboi dacic insumau 120.000 de militari.
Prima campanie incepe in 25 martie 101. Ajuns la Dunare, Traian trece fluviul pe un pod de vase pe la Lederata (in prezent Rama). Totodata, o a doua coloana romana a trecut Dunarea pe la Dierna (azi Orsova) cu scopul de a se uni ulterior cu principalele forte expeditionare.
In timp ce dacii se retrag adanc in interior, romanii inainteaza sistematic in Banat. Traian renunta la ideea unei inaintari rapide spre Sarmizegetusa deoarece o solie il informeaza ca burii si alti aliati ai dacilor (dacii din nord, care nu faceau parte din statul lui Decebal) cer incheierea pacii cu Decebal. Trupele romane croiesc drumuri, ridica poduri si inalta castre, care le asigura ocuparea ferma a tarii si
legatura cu provinciile de la sudul Dunarii. Fortele conduse de Traian inainteaza spre nord, pe la Arcidava (Varadia actuala), Centum Putea, dupa care se intorc spre est, de la Berzovia (Barzava) spre Ai(zi)zis (Pogonis), avand ca obiectiv principal Tibiscum. Aici se realizeaza jonctiunea cu fortele pornite de la Dierna. De aici patrund pe valea Bistritei, intr-un defileu ingust si paduros, numit Poarta de Fier a Transilvaniei. In acest lung culoar, la Tapae, are loc prima confruntare importanta intre cele doua trupe, invingatori iesind romanii. Dacii se retrag, fiind defavorizati de vreme, ca si romanii, si trimit solii de pace dar care sunt respinse.
Romanii patrund in depresiunea Hategului si incep cucerirea cetatilor dacice din munti, unde se aflau puternicele citadele de la Gradistea, Costesti, Blidaru si Piatra Rosie. Fortele lui Traian ajung in fata unei cetati, pe zidurile careia se aflau, infipte in pari, craniile prizonierilor romani, luati in timpul campaniilor lui Domitian. Datorita iernii Traian este obligat sa incetineasca si mai mult inaintarea, importante efective romane ramanand sa ierneze in Tara Hategului. Decebal profita de
ragazul acordat de venirea iernii, incercand o diversiune menita sa ii oblige pe romani sa se retraga complet din Dacia. In acest scop, el a obtinut si sprijinul substantial al aliatilor sai. Aceasta diversiune s-a produs in iarna 101-102, in Moesia Inferioara. Zona de actiune a fost destul de larga, intrucat ingloba Dobrogea si nordul Bulgariei actuale. Fortele trimise de Decebal s-au unit cu burii coborati de-a lungul Carpatilor rasariteni si cu roxolanii lui Susagus, foarte bine inarmati. Atacatorii trec cu dificultate Dunarea, caci gheata se rupe sub greutatea lor si le pricinuieste pierderi serioase. Ataca zonele fortificate ale inamicilor slab aparate de auxiliari romani, pe care le
prada si jefuiesc, repurtand unele succese. Acest lucru determina imbarcarea lui Traian, impreuna cu o mare parte din unitatile din Dacia, care imediat ce debarca se angajeaza in lupta cu "barbarii ".
Au loc 3 mari ciocniri, soldate cu mari pierderi de ambele tabere. Cea mai importanta este cea de la Adamclisi, unde Traian a participat personal la batalie, rupandu-si propriile vesminte pentru a confectiona bandaje pentru raniti, si din care romanii au iesit invingatori. Astfel diversiunea moesiana este lichidata. Pentru consolidarea liniei Dunarii, imparatul lasa in Moesia Inferioara pe Laberius Maximus in fruntea unei legiuni. Intre timp, Decebal ataca trupele din Tara Hategului, slabind astfel si mai mult trupele romane.
A treia campanie are loc in primavara anului 102, cand romanii ataca din 4 directii. O coloana, condusa de imparat, ataca prin Transilvania, din valea Muresului, cetatile dacice din M-tii Orastiei. Inainteaza de-a lungul Apei Orasului (Gradistii) si cucereste
una dupa alta cetatile dacice din munti. Este luata cu asalt fosta capitala a dacilor, cetatea de la Costesti.
O alta coloana romana patrunsese prin pasul Valcan, de-a lungul Jiului, si infransese pe daci in zona orasului Petrosani.
O a treia coloana patrunsese prin pasul Turnu Rosu, impunand dacilor pierderi grele si luand multi prizonieri. Aceasta coloana se uneste cu fortele lui Traian,
continuand cucerirea cetatilor din munti. Pentru a infrange moralul dacilor si a le taia resursele, romanii parjolesc satele autohtone. A patra coloana atacase dinspre est sau nord-est, ocupand o cetate dacica in care se afla chiar sora lui Decebal. Si aceasta coloana face jonctiunea cu grosul fortelor romane conduse de Traian. Aceasta forta s-a confruntat cu armata dacica in apropiere de Sarmizegetusa. Initial romanii au fost pusi in deruta, dobandind foarte greu victoria cu ajutorul unor aristocrati daci tradatori.
