Miza reala a conspirationismului in Romania de astazi este una ideologica.
La intrebarea "Cine conspira?" raspunsul sau mai bine zis raspunsurile se gasesc in insasi formularea ei cum spune si autorul cartii « Zeii cei rai » , George Voicu. « Cum ? » va veti intreba , insa apeland la un regulament logic va puteti da seama ca din start s-a oferit un raspuns pozitiv ideii de existenta a unei conspiratii - totusi nimeni nu poate fi conspirationist decat dupa ce indreapta degetul spre un conspirator.
Coborand din abstract si atribuind conspirationismului explicatii inteligibile chiar si pentru cei nededati cu abstractiile, gandirea unui « vanator » de conspiratii trateaza faptele cercetate intr-o maniera ce poate fi considerata vulgara, agatandu-se de amanunte banale si ajungand la formulari uneori ridicole.
Conspirationismul are sarcina de a descoperi profitorul fenomenului studiat pentru ca, potrivit credintei sale tot ceea ce se intampla important are loc pentru ca foloseste cuiva anume. Chestionand astfel faptele se ajunge la concluzia ca fenomenele semnificative din punct de vedere politic au intotdeauna o determinare specifica avantajoasa pentru unii si mai putin pentru altii.
Daniel Pipes in articolul sau "Conspiracy" din 1997ofera un exemplu referitor la aceasta metoda denumita "utilitara" adoptata de conspiratori : « Oricine castiga de pe urma unui eveniment trebuie sa-fi cauzat. Daca stii cine a castigat , stii cine conspira. Revolutia franceza a incetatenit pe evrei, asa ca evreii trebuie sa o fi cauzat ».
Deci nu conteaza deloc ca evreii nici macar n-au participat la actiunea politica de la 1789 pentru ca rationamentul utilitarist-conspirationist este suveran.
Constatand un anumit fenomen , Ion Coja, exemplu al constiintei utilitariste, il chestioneaza de fiecar data in acest mod : « cui foloseste ? » sau « cine are de tras foloase de pe urma lui ? » .Observand cine anume are de profitat de pe urma unui fenomen, domnia sa cred ca va putea sa deduca fara eroare interesele pe care acest fenomen le serveste, deci ratiunea sa e profunda, ultima de a fi. « Cui i-a folosit - se intreaba metodic Ion Coja - inventarea acestui Holocaust din Romania ? Numai - decreteaza domnia sa prompt si surprinzator - propagandei maghiare ! ».Reactia aceast este insa arbitrara , pare sa recunoasca insasi Ion Coja , pentru ca mai apoi chestiunea pusa antreneaza un alt raspuns : « Dar e timpul sa vorbim si despre cei care , evrei fiind, au facut din antisemitism o afacere, un prfit, un gheseft ! Care fac din antisemitism o sursa de avantaje,de castiguri ! ».
Concluzia se afla deci la indemana fiecaruia dintre noi : apeland la teoria conspirationista, antisemitismul nu exista in mod real, dar el e afirmat, sau mai exact, inventat de evrei pentru ca le aduce avantaje precise.
Pe plan cultural conspirationistii descopera un conflict intelectual ce are in vedere deposedarea spiritului grec de meritele sale matematice si pentru a atribui spiritului iudaic intaietate in acest domeniu. Astfel « Elementele » lui Euclid nu sunt astazi studiate nici de matematicieni, locul se pare, I-a fost luat de Einstein sau Hollenger. A pune in locul numelui grecesc alt nume negrecesc, mai precis iudaic devine astfel triumf al mediocritatii. Or evreii nu se pot ridica la « intelectia pura » la abstract, intea lor ramanand profund intuitiva sustine un adept al conspiratiei.
Pierre-Andre Taguieff, autor al unei lucrari antisemite sustine, in cartea sa ca evreul este « international » nu atat pentru faptul ca este « intrenationalist », cat pentru facultatea sa de ubicuitate, legata de puterea sa nelimitata : omniprezenta evreului este inseparabila de omnipotenta sa. De unde caracterul sau insesizabil : intr-un univers conspirationist evreul este simultan indeterminabil (identitatea sa ramane enigmatica ) si nelocalizabil - nu exista raspuns la chestiuni presante :Cine sunt inteleptii Sinonului ? Cati sunt ? Unde se ascund ei ? Centrul de putere evreiasca ( sau sinonista ) este pretutindeni si hotarul sau nicaieri.
In aceste condictii de indeterminare asa-zicand obiectiva, devine usor de inteles de ce conspiratorii sunt numiti - potrivit simtului comnu- metaforic (Elita, Artizanii noii ordini mondiale ) . Totusi agentul conspirationist are o identitae misterioasa care nu poate fi decat aproximata sau sugerata.
Aceasta ambiguitate capata dimensiuni paranoice cand o traducem printr-un conspirator ubicuu care este pretutindeni si in acelasi timp nu este materializat nicaieri.
Totusi identificare evreilor ca protagonistii ai masonerie la scala mondiala echivaleaza, la rigoare cu numirea « adevaratilor conspiratori », chiar daca , deocamdata formula perfecta e cea a « iudeo-masonerie ». Exista voci care afirma cu tarie ca « francmasoneria este creatia evreilor » ( iar comunismul creatia francmasoneriei ).
Consideratii de genul « logile si gruparile masonice sunt conduse la cel mai inalt nivel de elita gruparii sinoniste », sunt impartasite larg de autorii conspirationisti. Ei acuza vehement « conspiratia internationala sinonista », « puterea iudeo-masonilor », etc. Stratagema ar fi, deci, aceea a « ligilor masonice libere », un fel de structuri subterane cu ajutorul carora lumea ar ajunge sa fie dominata de evrei.
Sinonismul este, in opinia multora, numele puterii care domina azi mapamondul. Si o face dupa o reteta bine cunoscuta: insidios, pe neobservate, inseland privirile. Asa se face ca multi au iluzia ca America este superputerea mondiala cand de fapt este . Israelul. Cel putin asa afirma redactorul-sef al Romaniei Mari.
